Daily Archives: iunie 26, 2008
Papusile triste ale Isabelleilorelai
De la un tata disperat: Apel catre prieteni, catre cunoscuti, necunoscuti… oameni cu suflet. Imi pare rau ca trebuie sa fac un apel, insa viata nu e intotdeauna dreapta asa cum ne-am dori, iar boala nu te intreaba cand vine. Ma vad in situatia de a va solicita ajutorul, pentru fiica mea Antonia (6 ani), care de peste 1 an este in spital (In Romania), iar din 31 martie 2008 in Italia) in incercarea de a stavili o boala cumplita: leucemia. Antonia este internata din data de 31 martie 2008 intr-o clinica din Italia, unde doctorii au primit-o la tratament, in pofida opiniei doctorilor nostri care spun ca boala este tratabila si la noi in tara…continuarea pe blogul Isabellelorelai .
Generalitati despre leucemie
Intalnirea cu o necunoscuta
Si-a scos ceasul din buzunarul de sus ,s-a uitat cate minute mai avea de asteptat si s-a gandit ca ar avea timp sa comande o cafea si sa gaseasca o masa libera pana sa soseasca ea.Si-a trecut mainile prin parul sau carunt,fruntea ii era acoperita cu o sudoare rece;atunci a realizat cat este de nervos.Lui Dan nu prea i se intampla sa fie cuprins de nervozitate şi nu-si aducea aminte cand se simtise asa ultima data. Cand a intrat in cafenea si-a imaginat cum ar reacţiona dacă ea ar fi deja acolo. Inca din ziua cand au stabilit sa se intalneasca, el si-a promis sie insusi sa fie acolo primul. În cazul în care taxiul ar ajunge la timp, el ar fi fost deja in cafenea sorbindu-si cafeaua si asteptand linistit ca ea sa ajunga. Având în vedere vremea ploioasa şi faptul că era meci de fotbal, Dan a trebuit sa plece mai devreme pentru a ajunge aici.Cum a ajuns mai devreme cu cateva minute avea timp sa-si arunce privirea spre oamenii din jurul lui imaginandu-si care dintre ei ar putea fi Ema. „Bună ziua,” ar trebui să spuna”,” iarta-ma pentru intrebare,dar,numele tau este Ema? ” De ce nu i-a trimis o poza de-a ei? Aceasta ar fi făcut lucrurile mai usoare. „Dragul meu”, i-a raspuns ea cand a rugat-o sa trimita o poza, ” nu-ti voi trimite poza. Asta ar strica surpriza.”Intreaga frumusete a relaţiei lor, a continuat ea, a fost faptul că nu a fost fondată pe aspect si aparente ,ci pe ceva mult mai special. „Cine stie”, a adăugat ea in joacă, „poate ca daca ma vezi s-ar putea sa nu-ti mai placa de mine.”
Dan a ras in sinea lui cand a citit asta. „Sa nu-i placa de ea?” si-a alungat acest gand imediat.Pana la Ema nu mai iubise pe nimeni,niciodata asa de mult ca pe ea. Dupa ce s-a pensionat ,s-a gandit ca viata lui a fost destul de linistita,confortabila. Nu fusese niciodata casatorit,dar nu a considerat ca asta ar fi un dezavantaj.Cele doua nepoate ale sale cu cei patru copii i-au adus bucurie în viaţa si l-au facut sa se simta extrem de norocos. Viata lui singuratica a fost fericita şi Dan gandea ca a fost mai mult decat suficient.
Până in acea zi din bibliotecă, atunci când un eseu frumos despre o carte l-a condus intro lume de o frumusete inimaginabila.Apoi, doi ani mai târziu, el a venit aici. Si era foarte nervos.Ajungand la cafenea, s-a oprit putin pentru a-si aranja sacoul. Pe cand apasa pe clanta sa deschida usa a simtit venind un val de caldura din cafenea.A tras aer in piept pentru a capata curaj.”Doamne”,si-a spus,”O voi intalni”.Si-a luat cafeaua de la chelnerita,a mai tras adanc aer in piept si s-a uitat in jur.Cafeneaua era goala.
Fiecare isi poate imagina orice final al povestii.Poate fi povestea ta,a mea,a lor.