Daily Archives: iunie 23, 2008

Pregatiri pentru ultima calatorie

Poate ca acest subiect ne face sa simtim fiori reci,poate ca e un subiect despre care nu ne dorim sa vorbim.Stiu si inteleg ca e cam nepotrivit.Nu sunt o persoana obsedata de gandul mortii,dar moartea a luat pe atatia din jurul nostru-tineri si batrani,bolnavi sau sanatosi,am auzit destainuirile unor persoane care au fost foarte aproape de a pleca,(cititi pe blogul lui Sfinx667),chiar si mie mi s-a intamplat sa fiu aproape.Ciudat,dar cand ai o astfel de experienta nu-ti mai este teama si poti trai mai frumos,te poti bucura de fiecare moment.Vezi lucrurile altfel si chiar te miri ca totul pare diferit .

Pregatiri pentru moarte
Cateva sfaturi pentru cei care stiu ca nu mai au mult de trait si au ales sa-si petreaca ultimele zile acasa.Aceste sfaturi sunt valabile si pentru cineva apropiat sau din famile.Sunt o multime de lucruri care ne pot fi de folos,de asemenea nu trebuie sa uitam ca sunt oameni care ne pot da o mana de ajutor.Trebuie sa vorbim despre asta cu cei care ne sunt apropiati.Ne ajuta si pe noi si pe ei.Bineinteles ca e valabil doar pentru cazurile bolnavilor incurabili care nu mai au nici o sansa.Dar nu strica sa ne pregatim cu totii,ca nu se stie niciodata cand vine clipa .Sa nu uitam ca moartea e doar o etapa din viata noastra,ca orice inceput are si un sfarsit.De ce sa nu avem un sfarsit frumos ?
-Trebuie sa vorbim cu medicul,familia si prietenii despre ultimele noastre dorinte pentru a mai reduce din anxietatea noastra si a familiei.
-Nevoile spirituale.Aranjam ca cineva din familie,prieteni sau preot sa fie langa noi in ultimele noastre ore de viata.
-Afacerile personale trebuie sa fie in ordine,ne putem face si testamentul.
-Ne exprimam dorinta daca vrem sa fim resuscitati ca sa ne prelungim sau nu suferinta noastra si a familiei.
-Sa vorbim despre tratament si cum ne simtim in urma tratamentului pentru ca medicul si familia sa stie ce ajuta sa ne simtim mai bine.
-Planurile de inmormantare.E bine sa le facem impreuna cu familia,cu cei dragi.Ce trebuie sa contina aceste planuri:
-serviciul religios
-locul unde va fi tinut
-cine il va tine
-inmormantare sau incinerare
-ce preferam sa se citeasca si ce muzica dorim.
Putem scrie cateva cuvinte despre noi pentru a fi citite la slujba de inmormantare.
In continuare sunt cateva recomandari pentru familia si prietenii celui care isi traieste ultimele zile.Cu cat intelegem mai bine ce se intampla in aceste momente,cu atat va fi mai usor de depasit situatia .
-Un om care e pe moarte devine din ce in ce mai slabit.Inghite tot mai greu hrana si medicamentele;respiratia devine neregulata ,se poate opri sau devine zgomotoasa.Culoarea mainilor si a picioarelor devine palida,iar la atingere,mainile si picioarele sunt reci.Muribundul e constient din ce in ce mai rar.De ce sa nu-i facem cat mai confortabile ultimele clipe din viata?
-Ii schimbam pozitia,il intoarcem de pe o parte pe alta
-Ii dam lichide pe care le poate inghiti
-ii umezim buzele cu o batista umeda
-continuam sa-i dam medicamentele prescrise pentru a-i usura durerile
-il invelim cu aceeasi patura chiar daca presupunem ca ii este frig
-ii vorbim si il atingem pentru a constientiza ca-i suntem alaturi in ultimele momente
Cum stim cand a sosit clipa?Nu mai raspunde cand ii vorbim,nu mai respira,nu mai misca,nu mai are puls.Se vede ca nu mai are dureri,ochii pot fi deschisi sau inchisi,iar maxilarele sunt relaxate.
Anuntam doctorul pentru a semna certificatul de deces.Nu trebuie sa anuntam politia sau salvarea.Nu e necesar sa facem asta fiind vorba despre o moarte la care ne asteptam.
Vorbim cu firma de pompe funebre si incepem pregatirile de inmormantare.
Nu conteaza cat ne pregatim pentru acest moment-moartea vine cand e momentul sa vina ,moartea vine in felul ei.Experienta mortii este diferita de la persoana la persoana si pentru fiecare familie.Important e sa facem ceea ce simtim ca e de ajutor atunci.
Trebuie sa ne luam ramas-bun de la cel drag , Il mangaiem,ii spunem cat de mult l-am iubit.E foarte dureros ,dar ne ajuta ca sa trecem mai usor peste acest moment trist.Ii spunem ca Dumnezeu va avea grija de el,ne cerem iertare,il iertam si il lasam sa plece la Dumnezeu.

Citate despre moarte

Moartea este singurul lucru, in zilele noastre, caruia nu-i poti supravietui.
Oscar Wilde

Moartea nu e o taina; e doar sfarsitul acelei taine mari, care e viata.
Nicolae Iorga

Pentru cei mai mulţi oameni moartea este numai un pretext de dispariţie; pentru foarte puţini moartea ţine de textul vieţii, ca un punct pe „i”.
Lucian Blaga

Moartea este conditia sub care am fost nascuti.
Prevost

Moartea este o datorie pe care fiecare nu o poate plăti decât o singură dată.
William Shakespeare

Moartea este un accident care se intampla tuturora;o datorie pe care toti ajung s-o plateasca.

Moartea este umbra noastra care se tine dupa noi sa ne soarba.
T. Arghezi

Moartea e un abis, în care deşi ştim că trebuie să pătrundem cu toţii, de câte ori intră acolo cineva drag şi apropiat, în noi, cei rămaşi pe marginea prăpastiei, se sfâşie sufletul de teamă, jale, disperare. Toate raţionamentele se sfârşesc la acest mal şi-ţi vine doar să strigi după un ajutor, care nu poate veni de nicăieri. Singura salvare, singura mângâiere ar putea fi credinţa, dar cineva care n-are nici lumânarea asta în mână, acela pur şi simplu poate să înnebunească la gândul nopţii veşnice.
Henryk Sienkiewicz

Moartea este o noapte furtunoasă şi un drum nou.
Emily Bronte

Moartea este un mod de a fi, pe care fiinţa umană şi-l asumă de îndată ce începe sa existe.
Martin Heidegger

Moartea nu este decât o schimbare veşnică.
Philip Freneau

Moartea nu este decât trecerea noastră de la timp la eternitate.
William Penn

Moartea este sublimul la îndemâna fiecăruia.
Emil Cioran

Povestile trandafirului

O legenda greceasca spune ca trandafirul ar fi fost destinat sa fie, inca de la nastere, cea mai frumoasa floare. Zeita florilor, Chloris, a creat trandafirul din trupul unei nimfe moarte, foarte draga ei, si a vrut ca noua floare sa nu aiba pereche pe lume. De aceea, i-a convocat pe ceilalti zei ca fiecare sa-i daruiasca cate ceva din atributele lor: Dyonissos i-a daruit parfumul ametitor, Cele 3 Gratii i-au dat stralucirea, veselia si farmecul, Zephyr, vantul de primavara, a dat la o parte norii pentru ca Apollo sa lumineze si sa-l infloreasca. La urma, Ares, zeul razboiului, i-a dat in dar spinii, pentru ca floarea sa isi poata apara frumusetea.

Trandafirul, ca floare a dragostei, trebuia sa fie asociata si Afroditei. Unele povesti spun ca trandafirul a aparut odata cu zeita frumusetii, din spuma marii, inconjurand-o ca o ghirlanda.
Alte legende spun ca trandafirul s-ar fi nascut dintr-un suras al lui Cupidon, iar spinii ar fi, de fapt, sageti metamorfozate ale zeului-copil.

Un mit hindus arata ca doi dintre marii zei s-ar fi certat odata pentru ca nu se puteau pune de acord cu privire la cea mai frumoasa floare din lume. Visnu prefera trandafirul, iar Brahma, care nu vazuse niciodata o asemenea floare, prefera lotusul. Cand Visnu i-a aratat pentru prima data un trandafir, rivalul sau a trebuit sa fie de acord ca nici floarea de lotus nu il putea intrece.

Despre spinii trandafirului, Zarathustra spune ca acestia sunt inventia diavoleasca a spiritului raului, Ahriman.
O legenda romaneasca spune cam acelasi lucru: Dumnezeu a creat trandafirul, iar diavolul i-a facut spinii.

Legat de diferitele culori ale trandaforului exista multe legende. Se spune ca la inceput, trandafirul era numai alb si ca s-ar fi transformat in rosu cand Jupiter a surprins-o pe Venus scaldandu-se intr-un lac inconjurat de trandafiri. O alta legenta araba povesteste aparitia trandafirului galben: profetul Mahomed, aflat departe de casa, presimte ca sotia sa, Aisha, nu ii este credincioasa si cere in vis sfatul Arhanghelului Gavriil; acesta ii spune sa se intoarca acasa, sa i spuna sotiei sa arunce din mana obiectul pe care il are si daca acesta isi va schimba culoarea, atunci va avea dovada necredintei. Aisha si-a intampinat sotul cu un buchet de trandafiri albi in mana, care au devenit galbeni atunci cand au atins apa lacului in care au fost aruncati. Persanii au o poveste locala despre trandafirul rosu: o privighetoare indragostita de un tradafir alb, l-a imbratisat atat de strans, incat spinii i-au strapuns inima si sangele a colorat in rosu floarea – aceasta poveste persana l-a inspirat pe Oscar Wilde atunci cand a scris povestea „Privighetoarea si trandafirul”.

Trandafirul ca simbol
Aceasta floare delicata este considerat a fi cel mai expresiv simbol al iubirii, exprimand toate posibilele nuante pe care le poate lua sentimentul de dragoste: pasiune, suferinta, gelozie, etc.

Demult, in Italia, trandafirul era „floarea carerilor in casatorie”: indragostitul presara in fata casei iubitei sale petale de flori, iar daca a doua zi erau maturate, atunci declaratia era respinsa; daca insa petalele se gaseau tot acolo, nu mai ramanea decat sa se hotarasca ziua logodnei.

In acelasi timp, trandafirul mai inseamna si iubire tragica, despartire:
– in Antichitate, trandafirul era floarea funerara a femeilor; pe mormintele sotiilor, romanii asezau flori zdrobite, simbol al inimii indurerate;
– tot la romani exista o sarbatoare a intregii comunitati in care se celebra ziua stramosilor – sarbatoarea purta numele de Rosalia, pentru ca trandafirul era floarea spiritelor; de la aceasta sarbatoare vine numele romanesc al Rusaliilor.

In afara de romani, si grecii, egiptenii si celtii cunosteau semnigicatia funerara a florii. La celti, un arbust de trandafri alb, sadit pe mormantul celor dragi, simboliza pacea si fericirea in lumea de dincolo.

Biserica a acceptat cu greu trandafirul printre simbolurile crestine, din cauza folosirii ei in cadrul ritualurilor pagane, mai ales la celebrarea zeilor dragostei. Datorita spinilor sai, trandafirul a devenit un simbol al patimilot lui Iisus, astfel ca trandafirul rosu semnifica martiriul. Sfanta Maria este numita de catre catolici ROSA MYSTICA, si multi sfinti sunt infatisati in iconografia crestina catolica purtand flori de trandafiri in maini sau pe cap, in forma de coroana. In plus, statuile unor sfinti sunt impodobite cu ghirlande de trandafiri in zile de sarbatoare.

Printre alte numeroase simboluri ale florii, mai exista o semnificatie destul de ciudata – confidentialitate, secret, tacere -, care dateaza din epoca romana si care isi trage insemnatatea din evenimente reale: banchetele romane, care erau un bun pretext pentru intruniri politice cu caracter secret si unde se puneau la cale aliante si comploturi. La aceste banchete, trandafirul juca un rol important: petale de trandafir erau raspandite peste tot, in havuzuri curgea apa de roze si toti invitatii se impodobeau cu trandafiri. Existau camere secrete pentru intruniri politice care erau si ele pline de roze. Tot ce se discuta aici avea un caracter confidential, de unde sintagma „sub rosa” (sub trandafiri), cu inteles de TAINA.

Trandafirul in istorie
Trandafirul este mentionat pentru prima oara intr-o insemnare sumeriana straveche. Textul spune ca un mic numar de arbusti a fost adusi de Regele akkadian Sargon I, dintr-o expeditie militara intreprinsa dincolo de Tigru, si plantati in gradina sa.

Responsabil cu aducerea trandafirului in Europa se pare ca este Alexandru cel Mare, care, dupa un razboi in Persia, a adus cu el nenumarate comori, printre care si trandafirul. Herodot este insa de parere ca nu Alexandru cel Mare, ci Midas, regele mitic, a adus floarea pe pamant grecesc.Sursa.

Oricum, asiaticii au realizat primele incrucisari. Confucius scrie ca imparatul Chinei avea peste 600 de carti despre trandafiri, pentru a sti cum sa-si ingrijeasca florile preferate.

In Evul Mediu crestin, cea mai cunoscuta utilizare a trandafirului a fost aceea creata de Papa Leon al IX-lea, in secolul al XI-lea: el a initiat ceremonia trandafirului auriu, trimis anual unui monarh european ca semn al stimei si rasplata a faptelor apreciate de Sfanta biserica.