Spune omul:”Ma asemui unui copac”

Ma asemui unui copac


de Nichita Stanescu


Mă asemui unui copac.
El are foarte multe braţe,
şi eu, foarte multe braţe :
două vizibile, o mie invizibile.
Când sufla vântul braţele lui foşnesc;
mă gândesc că atunci cand îmi mişc braţele
probabil ca şi ele sunt împinse de un vânt
ciudat.

Mă asemui cu un copac;
fiecare cuvânt al meu este o frunză.
Această comparaţie mă satisface
şi este semn ca am îmbătrânit.

Când eram tânăr, mă comparam cu un zeu indic,
zeu cu foarte multe braţe, foarte multe picioare.
Îmi plăcea să spun că braţele si picioarele
mi-au fost rupte si ca
mi s-au lăsat numai două braţe, dinspre
partea dreaptă,
si numai două picioare
tot dinspre partea dreaptă.

De aceea când alergam, alergam in cerc.
Apoi în spirală.

Acum am îmbătrânit,
îmi place să mă compar unui copac.
Cred ca mişc braţele si picioarele
de bataia unui vânt straniu,
şi sunt fericit
de această comparaţie.

În curând n-am să mă mai compar cu nimic,
n-am să mai mişc din braţe, din picioare,
iar cuvintele mele
nu vor mai semăna cu nişte frunze.

Atunci, voi fi ingăduit
de prieteni, de duşmani, si voi schimba planeta.

Astfel, mă voi pregăti aiurea,
să mă compar c-un lucru cu totul si cu totul altul,
iar când voi mai fi îmbătrânit –
cu un alt lucru,
cu totul si cu totul altul.
Apoi imi voi schimba iarăşi planeta
şi-aşa mai departe,
ce monotonie, doamne, dumnezeule !

Copacul numit Gică
de Nichita Stanescu

N-am avut de treabă şi întorcându-mă mai târziu acasă, l-am scărpinat cu unghiile pe coajă pe Gică. Măgarul de copac numit Gică m-a luat în serios şi brusc vrînd-nevrînd a început să facă parte din mine însumi.
Dacă nu încep printr-o glumă, nu se înţelege nimic din prietenia mea cu Gică şi din prietenia lui Gică cu mine. invitasem o distinsă doamnă, şi ceva nu era la locul său. Până când, deodată azvârlindu-mi vederea peste balcon, l-am văzut pe Gică, mai mare peste cei zece copaci ai lui, care fojgăiau şi frunzăreau, pe măgarul de Gică solemn şi ţeapăn uitându-se verde şi fix la mine. Îi era frică că nu m-aş fi purtat după rang. În gândirea lui de copac nu avea încredere în gândirea mea de om. Ce mai, m-a luat sub protecţia umbrei sale, indiferent dacă răsare soarele sau nu, indiferent dacă luna este ca o seceră turcească sau ca o mămăligă albă.
Gică este un copac gelos.
M-a pus dracu de l-am scărpinat pe scoarţă într-o seară şi nu mai scap de el defel.
Venise la mine într-o zi o distinsă doamnă. Din pricina principialităţii lui Gică, nici mâna nu am apucat să i-o sărut. Gică este un copac gelos. Excesul de grijă pe care îl are pentru mine, curiozitatea lui de pom care se uită la mine mirat, că sunt om, nu mă lasă în libertatea mea.
N-avui treabă! Cine m-a pus să-l scarpin pe scoarţă când singuratic am venit acasă?

Copacul din spatele blocului in care locuiesc este un tei destul de batran si e foarte inalt.Acum e inflorit.Ma mir ca inca n-au aparut copiii la cules de tei.Se ajunge foarte greu la crengile incarcate si intotdeauna mi-e teama sa nu se intample vreo nenorocire.Mirosul florilor de tei ajunge cateodata si in casele noastre.In tei se petrec multe povesti cu ciori,mai ales.De doua ori s-a intamplat sa auzim ciorile facand galagie mai mare decat de obicei.Ce se intamplase?Un pui de cioara cazuse langa tei,iar ele erau speriate,le era teama pentru puiul lor.M-am dus langa tei,am luat puiul care incerca sa ma muste si cu greu am reusit sa-l asez in tei.Dupa ce-am plecat,ciorile s-au linistit ca prin farmec.A doua oara s-a intamplat acelasi lucru,in plus,un motan statea la panda in iarba.Si de data asta puiul a ajuns in tei,dar si-a luat zborul in gardul viu.Ciorile s-au linistit din nou.Ce povesti mai stie teiul?Multe,trebuie doar sa-l ascult.

Posted on iunie 10, 2008, in Uncategorized and tagged , . Bookmark the permalink. 12 comentarii.

  1. isabellelorelai

    😀

  2. De ce esti asa de trista,salcie draga? 😦
    Ca sa te inveselesti putin .uita-te aici:

  3. CELLA,eram sigura ca te va interesa si sunt sigura ca vei intelege.Sa fii atenta insa,fiindca cuvintele sunt magice si poti fi prinsa in plasa .
    Sau poate nu?!
    Mai vorbim,noapte buna!

  4. isabellelorelai

    Ca salcia aia sunt eu acum…

  5. Hîm , foarte interesant , mulţumesc pentru semnalare
    mărturisesc că sunt foarte tulburată
    vreau să citesc tot ce scrie pe-acolo este de citit,de meditat …
    oricum încă nu-ţi pot da un răspuns,o iau de la capăt cu cititul
    mulţumesc încă o dată , vorbim … 😀

  6. Nu m-am gandit ca ingerul era in mine.Stii ca l-am vazut acum un an si ceva?Mi-a si vorbit ca sa fiu sigura ca nu e doar un vis.Cred ca atunci am aflat cine sunt,ce sunt…
    CELLA,poate vrei sa citesti ceva frumos si misterios.Marturisesc ca nu inteleg foarte multe,dar stiu ca in poveste sunt raspunsuri la intrebari care ne framanta.
    http://cezarpricop.wordpress.com/2008/02/29/an-ana-anotimp/

  7. DA !!! ADEVĂRAT CĂ EŞTI „ce bine că eşti , ce mirare că sunt …”
    ÎNGERUL NU TE-A GĂSIT
    ERA ÎN TINE … EL ESTE O STARE DE SPIRIT
    A AVUT O TRECERE PĂMÎNTEASCĂ SĂ POATĂ RĂMÎNE ÎN NOI
    ALTFEL, POATE NU-L PERCEPEAM ÎNDESTUL
    OMUL I-ATÎT DE „ORB” … cu ochii sufletului şi-ai minţii deschişi …
    ŞI EL ESTE ÎN FIECARE DIN NOI

  8. Ce mai pot sa zic?Ai scris asa de frumos despre el.
    Oare de ce m-a gasit si pe mine?De ce mi-a spus ca sunt o pata de sange care vorbeste?Asta mi-a spus,acum cateva luni.
    Poate ca nu eram atunci si acuma sunt?
    Nu sunt modesta deloc de spun ca …sunt!!!

  9. CE FERICIT ESTE SPIRITUL ÎNGERULUI
    ŞI-ATÎT DE VIU ÎN NOI
    L-AM ÎNTÎLNIT APROAPE LA TOT PASUL ÎN LUMEA ASTA VIRTUALĂ
    SUNT ÎMPĂCATĂ CU MINE,ÎMPĂCATĂ CU SUFLETUL MEU
    ÎNGERUL ESTE CU NOI,TROIŢA NU-I SINGURĂ …

    „Şi picăturile de sînge ştiu ce înseamnă acasă.
    Altfel s-ar rătci prin corp
    şi-ar uita să se întoarcă la inimă” – Sasha ( blog în memoria lui O.Paler)

    NICHITA … acasa mea … tu eşti mai mult, mult mai mult decît o pată de sînge care vorbeşti … eşti !!!

  1. Pingback: Într-o joi cu dragoste, Nichita Stănescu | my heart to your heart

  2. Pingback: Sunt bolnav. Mă doare o rană călcată-n copite de cai fugind.Nichita Stănescu « my heart to your heart

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: