Fetita cu rochita roz

Poveste.”A fost odata o fetita care statea pe o banca in parc.Toti care treceau pe langa ea nu vedeau cat e de trista.

Imbracata intro rochita ponosita de culoare roz,desculta si murdara,fetita statea si se uita la oamenii care treceau.

Fetita nu a incercat sa vorbeasca niciodata cu nimeni.Doar statea tacuta si trista pe banca.

Oamenii treceau pe langa ea,dar nimeni nu s-ar fi oprit din drum sa-i vorbeasca .

A doua zi m-am hotarat sa merg din nou in parc din curiozitate sa vad daca fetita era acolo.

Da,era acolo,in acelasi loc ca si ziua trecuta si cu aceeasi expresie de tristete in ochii ei.

M-am hotarat sa merg la ea si sa-i vorbesc.Parcul cu atatia oameni de toate felurile nu este un loc de joaca pentru copiii singuri.

Eram deja aproape de fetita si i-am vazut spatele.Avea cea mai ciudata forma.Am inteles atunci de ce oamenii treceau pe langa ea fara sa-i vorbeasca.Fetita avea o diformitate.

Oamenii cu diformitati,handicapuri sunt marginalizati de societate de cele mai multe ori,iar cei care le sunt alaturi sunt considerati mai… diferiti.

Cu cat ma apropiam mai mult,fetita isi lasa capul in jos ca sa-mi evite privirea.Ajungand aproape am vazut mai bine forma spatelui ei.Avea o cocoasa cu o forma foarte ciudata.I-am zambit ca s-o fac sa inteleaga ca totul este OK si ca am venit la ea ca sa-i vorbesc si s-o ajut.

M-am asezat langa ea si am salutat-o cu un zambet.Fetita a ramas surprinsa si mi-a raspuns aproape soptit la salut dupa ce s-a uitat in ochii mei.I-am zambit din nou si ea mi-a intors zambetul.Am povestit amandoua pana ce s-a inserat si parcul a ramas aproape pustiu.Am intrebat-o pe fetita de ce este trista.

Fetita s-a uitat la mine cu tristete si a raspuns:”Pentru ca sunt diferita”.”Asta esti tu!”,i-am raspuns zambind.”Stiu”si fetita a devenit mai trista.

„Fetito,esti ca un inger dulce si inocent”.”Chiar?”

„Da,esti asemenea unui Ingeras pazitor trimis sa vegheze asupra oamenilor care trec pe aici”.A dat din cap spunand da si a zambit din nou.

Dupa aceea si-a descheiat rochita roz la spate si au aparut doua aripi de inger.”Da,ai dreptate,sunt un inger”.”Sunt ingerul tau pazitor”.

Am ramas fara glas-nu eram sigura ca toate acestea sunt aievea.A continuat:”Inca odata te-ai gandit la cineva altfel decat tine.Sarcina mea aici pe Pamant s-a terminat”.

M-am ridicat in picioare si am intrebat: „Asteapta,de ce nu a oprit nimeni sa ajute un inger?”

M-a privit zambind si a raspuns:”Tu ai fost singura care ma putea vedea”,apoi a disparut.

Din acea clipa,viata mea s-a schimbat foarte mult.Asa ca,atunci cand credem ca nu ne avem decat pe noi insine,sa ne amintim ca Ingerul nostru pazitor vegheaza intotdeauna asupra noastra.”

Toti avem un inger pazitor, fara nici o exceptie. El sta langa noi, de la nastere pana la plecarea noastra din aceasta lume. Dragostea acestui inger pentru noi este neconditionata si mai mare decat orice altceva pe pamant. Ingerul nostru pazitor are grija sa fim intotdeauna in siguranta si indrumat.