Povestea Imparatului Constantin

Proloagele sau Vieţile Sfinţilor
Luna mai i 21zile: pomenirea Sfintilor, slavitilor, de Dumnezeu incoronatilor si intocmai cu Apostolii, marilor imparati Constantin (+337) si Elena (+327)Marele intre imparati, fericitul si pururea pomenitul Constantin, a fost fiul lui Constantiu Clor si al cinstitei Elena. Si era pe vremea cand crudul imparat Diocletian isi luase insotitori, la carmuirea intinsei imparatii a romanilor, asa incat, partea de rasarit a imparatiei, o carmuia insusi imparatul Diocletian, avand, la randul lui, ca ajutor, pe ginerele sau Galeriu, iar capitala, era poarta Asiei, Nicomidia. Partea de apus avea ca imparat pe Maximian Hercule, insotit de fiul sau, Maxentiu, iar, ca ajutor, pe Constantin Clor, tatal Sfantului Constantin si sotul Sfintei Elena, capitala fiind la Roma. Si avea Constantin, sub stapanirea sa, intinse tinuturi: Galia, Spania si Britania. Dar, pe cand, in toate partile imparatiei, crestinii indurau cele mai crunte prigoniri, in tinuturile sale, Constantin, nu numai ca a oprit orice prigoana impotriva lor, ci, socotindu-i cei mai cinstiti dintre cetateni, ii folosea pe crestini la carmuirea treburilor iparatiei.
Deci, murind bunul Constantin, in locul lui a venit fiul sau, marele Constantin, precum la Roma, in locul lui Hercule, a venit fiul sau, Maxentiu. Si s-a intamplat ca Maxentiu, sa porneasca razboi contra lui Constantin. Si istoriseste episcopul Eusebiu, care a fost duhovnicul lui Constantin, ca, plecand in intampinarea dusmanului sau, imparatul Constantin se ruga, cerand ajutor de la Dumnezeu, inainte de a incepe lupta, stiind ca oastea lui este mai slaba, decat oastea lui Maxentiu. Ca raspuns la rugaciunea lui, Constantin a vazut ziua, in amiaza mare, stralucind pe cer, o cruce luminoasa, pe care scria, cu slove alcatuite din stele: „Prin acest semn vei invinge”. Iar, in noaptea ce a urmat, tot el a vazut, in vis, pe Insusi Domnul Iisus Hristos, apropiindu-se de el si indemnandu-l sa-si faca steag ostasesc cu semnul Sfintei Cruci pe el. Deci, chipul cinstitei Cruci, punandu-l pe arme, a mers la Roma si a biruit pe pierzatorul Maxentiu, care, cazand in raul Tibru, s-a inecat, la podul Milvius, in anul 312; si asa, Constantin a eliberat pe cetatenii Romei, de tirania lui Maxentiu.
Incredintat ca, prin biruinta lui a fost ajutat de Dumnezeul crestinilor, fericitul Constantin, a dat in anul 313, ca imparat al Romei, o hotarare, prin care a oprit prigonirea crestinilor si a dat libertate credintei in imparatia romanilor. Actul acesta mare se numeste „Decretul din Milan”.
Mai tarziu, fericitul Constantin si-a mutat capitala imparatiei, de la Roma, la Bizant. Deci, a zidit din nou aceasta cetate si, impodobind-o cu tot felul de palate, ca pe o adevarata noua Roma crestina numita, apoi, Constantinopol, dupa numele sau. Aceasta cetate, a fost adusa, de Imparatu; Constantin, lui Hristos, ca o roada a credintei sale (330).
Ca imparat al crestinilor, Constantin a aratat multa ravna si pentru unitatea credintei crestine. Si aceasta s-a vazut pe vremea, ereziei lui Arie, cea mai mare ratacire din viata Bisericii lui Hristos. Arie invata ca Hristos n-a fost Dumnezeu adevarat, imbracat in fire de om si coborat in lume, cum socoteste dreapta credinta, Hristos, pentru el, era numai o creatura trimisa sa izbaveasca omenirea. Si era mare tulburare in Biserica. Deci, intelegand ca numai prin unitatea credintei, Biserica era un mare sprijin pentru unitatea imparatiei, marele Constantin a hotarat tinerea Sinodului de la Niceea, la care el insusi a fost de fata. Aici, episcopii din toata lumea crestina au osandit ratacirea lui Arie si au marturisit dreapta credinta, alcatuind cea mai mare parte din Crez, pe care, de atunci, il rostim si noi, la orice Sfanta Liturghie.
Si a fost ajutat Sfantul Constantin si de evlavia si ravna mamei sale, pe care imparatul a trimis-o la Ierusalim, pentru descoperirea locurilor sfinte din Evanghelii. Si, descoperind locul Golgotei, al Sfantului Mormant si lemnul Sfintei Cruci, imparateasa a zidit, cu imparateasca darnicie, biserica Sfantului Mormant (Anastasis), biserica din Betleem, pe cea din Nazaret si alte sfinte locasuri.
Multe alte fapte de folos credintei lui Hristos au savarsit marele Constantin si maica sa Elena, pentru care s-au invrednicit a se numi „Sfintii cei intocmai cu Apostolii, imparati”. Si a murit Sfantul Constantin, dupa ce s-a botezat, la anul 337, cu zece ani in urma mortii mamei sale, Sfanta Elena.

Posted on Mai 21, 2008, in Uncategorized and tagged , . Bookmark the permalink. 8 comentarii.

  1. CELLA,suntem cu totii copii indiferent de varsta,chiar daca unii nu recunosc asta nici sa-i pici cu ceara…tuturor ne plac povestile.Dupa mine,cred ca multe am invata cu totii daca inteleptii(intelectualii) ar scrie „povesti” folosind cuvinte simple pentru ca cei care citesc sa inteleaga si sa invete de la ei.
    Ma refer la cei care scriu articole in ziare.
    Voi mai aduce povesti aici pentru voi cei carora va plac povestile si frumosul.Imi voi da toata silinta.
    Multumesc,CELLA.

  2. Jamilla,cred ca aproape toti avem pe cineva cu numele Constantin si Elena.
    Am o veste;am gasit flori frumoase.Dupa ce termin cu raspunsurile si vizitele ,am sa va conduc si pe voi in gradina pe care am descoperit-o ieri.

  3. Isabellelorelai,eu te-am vizitat devreme si am transmis La multi ani sarbatoritilor care te viziteaza.Azi am cam circulat,am platit o parte din factura la gaz si am avut o …”surpriza” la cateva minute dupa ce am ajuns acasa.Au venit doi de la EON Gaz care se ocupa cu taiatul.Am apucat sa o traiesc si pe asta.In ianuarie am patit-o cu curentul.Dar atunci chiar au taiat.(Sambata am primit somatie si luni dimineata au taiat).
    Noroc cu baiatul cel mic care a primit ieri primul salariu dupa doua luni fara nimic.

  4. Mulţumesc de poveşti
    niciodată nu vor fi destule
    niciodată n-am să mă satur de ele

    „LA MULŢI ANI”!!!

    tuturor celor ce poartă prin trecerea lor nume împărăteşti
    să le dea Doamne Doamne sănătate şi puterea de a le purta în onoare şi cinstea ce li se cuvin

  5. la multia ni si d ela mine…subscriu la isabelle!

  6. La mulţi ani Elena şi Constantin! Sănătate şi fericire.
    Dumnezeu să îi odihnească în pace pe cei care nu mai sunt printre noi.

  7. Cred ca le-ar placea povestile,numai ca noi am fost cam ocupati cu supravietuirea si nu le-am spus prea multe povesti.
    Sa-ti mai spun ceva.Pana acum n-am stiut povestea Imparatului Constantin.Cred ca e importanta nu numai povestea,ci si cum se povesteste.
    La multi ani tuturor.Pe socrul meu il chema Constantin(Costica).Tinea la mine mai mult decat la fiu` sau.Dar a plecat de cativa ani departe. 😦

  8. E bine ca generatiile viitoare sa cunoasca, poate ca trebuie sa le spunem mai des povesti…:)
    La Multi Ani, sarbatoritilor !
    senin pe cerul sufletului tau drago:)
    Sibilla

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: