„Numai Timpul intelege ce importanta e Iubirea”

In vremurile de demult era si poate mai este o insula unde traiau toate sentimentele:Fericirea,Tristetea,Cunoasterea si toate celelalte,inclusiv Iubirea.
Intro zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in fundul oceanului si ca trebuie sa paraseasca insula.Si-au pregatit barcile grabindu-se sa plece.Doar Iubirea a ramas pe insula pentru ca dorea sa ramana in paradisul acela pana in ultimul moment.Cand insula a fost acoperita aproape in intregime de apele oceanului,Iubirea s-a hotarat sa paraseasca si ea insula si cauta pe cineva care sa o ajute.

Tocmai atunci trecea Bogatia cu o barca mare.Iubirea a intrebat:”Bogatie,poti sa ma iei si pe mine in barca ta?”bogatia a raspuns;’imi pare rau,dar barca mea este plina cu aur si argint si nu mai e loc pentru nimeni.”Iubirea a rugat-o si pe Vanitate care tocmai trecea intro barca frumoasa:”Vanitate,te rog ajuta-ma!”

“Nu te pot ajuta”,a raspuns Vanitatea.”Tu esti uda toata si-mi strici frumusete de barca.”
Pe acolo a trecut si Tristetea.Iubirea a rugat-o:”Tristete,te rog lasa-ma sa vin cu tine.Tristetea i-a raspuns:”Iubire,imi pare rau,dar acum trebuie sa fiu singura.”Iubirea a zarit-o si pe Fericire.”Fericire,ia-ma cu tine,te rog!”Dar Fericirea era asa de vesela ca nu a auzit-o pe Iubire strigand.Iubirea a inceput sa planga.
Cum plangea asa,o voce i-a strigat:”Vino ,Iubire.Te iau eu cu mine.”Era un om in varsta.Iubirea era asa de bucuroasa ca a uitat sa-l intrebe pe omul acela batran cum il cheama.Cand au ajuns pe uscat,batranul a plecat in drumul lui.Iubirea a realizat atunci ca ii este foarte datoare omului.S-a intalnit cu Cunoasterea si a rugat-o sa-i raspunda.”Cine crezi ca m-a ajutat?”
“A fost Timpul”,i-a raspuns Cunoasterea.”Dar de ce m-a ajutat Timpul cand nimeni altcineva n-a vrut?Cunoasterea a zambit si i-a raspuns cu sinceritate:”Pentru ca numai Timpul este capabil sa inteleaga ce importanta este Iubirea.”