Daily Archives: mai 10, 2008

Frumoasa din padurea adormita

Visez ca Romania sa se trezeasca,visez ca Romania sa zambeasca,visez ca-n Romania sa se traiasca normal.Visul meu sa fie imposibil sau se va transforma in realitate?Pentru ca sunt o visatoare(uneori visez cu ochii deschisi) si imi plac povestile foarte mult,sper…

Am cam uitat multe povesti,dar azi mi-am amintit basmul „Frumoasa din padurea adormita” de Fratii Grimm.Frumoasa adormita este Romania,gardul de spini sunt ticalosii care ne-au adus unde ne-au adus,iar printul…vom vedea cine e printul salvator,vom vedea cand spinii se vor transforma in flori frumoase.

Frumoasa din padurea adormita

(povestita de mine)

A fost odata ca niciodata,ca de n-ar fi nu s-ar povesti.A fost odata un rege si o regina care nu aveau copii.In fiecare zi se rugau sa aiba un copil,degeaba insa.Intro zi,pe cand regina se imbaia a aparut o broscuta care i-a vorbit :”dorinta ta se va indeplini ;peste cateva luni vei da nastere la o fetita”.Si chiar asa s-a intamplat.Regina a nascut o fetita asa de frumoasa si de bucurie au facut o petrecere mare.
Au chemat la petrecere pe toata lumea,precum si pe ursitoarele din imparatie.Erau in total treisprezece,dar regele n-avea decat douasprezece farfurii de aur,asa ca una dintre ele n-a fost invitata.
Petrecerea a fost reusita,iar la sfarsit,ursitoarele i-au ursit printesei :virtute,frumusete,bogatie,tot binele din lume.

Cand cea de-a unsprezecea ursitoare a terminat de ursit,a aparut ursitoarea cea rea care nu fusese invitata la petrecere,strigand:”ii ursesc printesei ca atunci cand va implini 15 ani sa se intepe cu un fus si sa moara”.Apoi a plecat repede.Toata lumea s-a infricosat auzind una ca asta,dar a aparut cea de-a douasprezecea ursitoare care nu apucase sa spuna nimic si i-a mai linistit putin:”Nu pot schimba vraja,dar pot s-o mai imblanzesc putin.Printesa nu va muri,ci va dormi 100 de ani.”
Din acea zi,regele a dat ordin ca toate fusurile din imparatie sa fie arse-credea el ca asa isi va feri fiica.Printesa crestea,era inteleapta,iubitoare,modesta,blanda,draguta cu toata lumea si toti o iubeau. In ziua cand a implinit 15 ani ,regele si regina au trebuit sa plece departe,iar printesa a ramas singura in castel.S-a gandit sa mearga peste tot prin castel,mai ales in locurile pe unde nu prea fusese.Astfel ca a urcat si in turnul vechi al castelului. A urcat pe scarile inguste care au condus-o la o usa cu o cheie.Curioasa a descuiat usa si a intrat intro camaruta in care se afla o femeie batrana care torcea cu fusul de lemn.
“Buna ziua,bunicuto”,a salutat printesa,”ce faci acolo?”Torc“,i-a raspuns batranica dand din cap. “Cu ce torci?Cum se numeste lucrul ala pe care-l tii in mana si torci?”,a intrebat printesa luand fusul si incercand sa toarca si ea.Dar s-a intepat cu fusul si profetia s-a indeplinit.In acel moment,printesa a cazut pe patul din camera si a adormit.
Tot castelul a adormit;regele si regina care se intorsesera din calatorie,curtenii,caii din grajduri,cainii din curte,porumbeii de pe acoperis,mustele de pe pereti,focul aprins de bucatar pentru a frige o pasare taiata s-a facut din ce in ce mai mic,ajutorul de bucatar care era cat pe ce sa primeasca o scatoalca peste cap.Si vantul s-a oprit.Nici macar o frunza din copaci nu a mai cazut din acel moment.In jurul castelului crescuse un gard din spini care se facea tot mai mare cu fiecare an care trecea ,pana ce castelul nu s-a mai vazut deloc,doar putin din acoperis.
S-a aflat despre indeplinirea profetiei si au inceput sa vina printi sa incerce sa desfaca vraja.Dar nimeni nu putea trece de gardul din spini.
Dupa multi ani s-a intamplat ca pe acolo sa treaca un print care a aflat de la un om batran povestea printesei adormite din castelul inconjurat de spini. Batranul l-a avertizat pe print ca e periculos si ca si-ar putea pierde viata daca incearca sa intre in castel pentru a desface vraja,dar printul nu s-a speriat.El vroia s-o salveze pe frumoasa adormita. Tocmai trecusera cei 100 de ani,iar spinii se transformasera in flori mari,frumoase care se dadeau la o parte si-i faceau carare printului ca sa ajunga la castel. Cand a ajuns in curtea castelului,printul a vazut totul era inlemnit,se oprise timpul in loc.Incetul cu incetul,a ajuns si la printesa care dormea in camaruta din turn.Respira rar si era asa de frumoasa ca printul s-a apropiat de ea si a vrut s-o trezeasca.A incercat sa-i deschida ochii,dar nimic.Atunci s-a aplecat putin si a sarutat-o.
Printesa a deschis ochii dintrodata si l-a privit cu mult drag.S-a ridicat,printul i-a intins mana si amandoi au mers la rege si regina.Atunci s-a trezit tot ce era adormit in castel si fiecare si-a continuat treaba pe care o avea cand s-a facut vraja.Porumbeii au zburat de pe acoperis,cainii au inceput sa latre si sa dea din coada,mustele au zburat afara,focul s-a intetit,bucatarul a continuat sa friga pasarea,iar ucenicul a primit scatoalca peste cap.
Cum s-a terminat povestea?Printul si printesa au facut o nunta mare si au trait fericiti pana la adanci batraneti.Se pare ca ei inca mai traiesc undeva pe acest pamant,dar nimeni nu stie unde anume.

Poveste despre sarbatoarea de 10 mai

10 mai,o zi din istoria Romaniei moderne.La 10 Mai 1866, Principele Carol Hohenzollern-Sigmaringen depunea juramantul ca domn constitutional al Romaniei, in fata Parlamentului: „Jur de a fi credincios legilor Tarii, de a pazi religiunea Romaniei, precum si integritatea teritoriului ei si de a domni ca Domn constitutional”.10 mai a fost Ziua naţională a Romaniei între 1866-1948.

Era ziua in care, in 1866, la Bucuresti, in fata Parlamentului, Carol I jura ca va fi credincios legilor tarii, ca va pazi religia romanilor, integritatea teritoriului lor si ca va domni ca domn constitutional. Sarbatoarea acestei zile avea si semnificatia aducerii aminte, avand mereu persoana Principelui (Regelui) si Familia sa in centru. Familia Regala, pe langa participarea la defilare, era prezentata la slujba pentru sfintirea zilei la Mitropolie, la masa festiva de la Palat, iar seara iesea in mijlocul bucurestenilor, asista la bataia cu flori de la Sosea si la spectacolul cu focuri de artificii din Cismigiu. Carol I, Ferdinand, dar si Carol II si Mihai I voiau sa fie in aceasta zi cat mai mult vazuti, sa ilustreze apropierea de popor (pentru orice suveran si pentru orice om politic in epoca moderna, imaginea publica era esentiala). Deja la prima intalnire cu oaspetii sai de 10 Mai, in 1867, Carol I rostea intaiul sau discurs in limba romana. Pentru a sarbatori aceasta zi se editau marci postale cu aspecte din viata Suveranului.(…) Se instituiau medalii, care erau conferite pe viata, dreptul de a le purta era personal si el nu se putea transmite urmasilor, care aveau insa dreptul de a le pastra, ca amintire de familie. Se bateau monede jubiliare, cum erau cele de aur de 100, 50, 20 lei si cele de argint de 1 leu, 5 lei s.a. 10 Mai era si ziua in care se aduceau osanale, in care se spuneau vorbe pompoase (intr-o cuvantare tinuta la 10 Mai, la o serbare din Bucuresti, Carol I era comparat cu… „Fat-Frumos, care se urca pe varful muntelui ca un vultur”)”.

„Sarbatoarea Regelui Carol e si sarbatoarea Romaniei! Netrebnic romanul care nu-si uita astazi de pasurile lui”, cum clama Pompiliu Eliade intr-o conferinta tinuta la o serbare populara in 1903, indemnand locuitorii Bucurestilor sa petreaca, sa uite de necazuri si sa traiasca laolalta cu semenii o clipa de inaltare sufleteasca. Era ziua cand, mai ales in marile asezari, se simtea aerul de sarbatoare. La Bucuresti, in Piata Universitatii, era defilarea armatei, a elevilor, studentilor, mestesugarilor si negustorilor, a primarilor si nobililor judetelor tarii, imbracati in costume populare specifice zonei din care veneau”. De asemenea, 10 Mai era ziua in care totul se impodobea. „In diferite puncte ale orasului apareau arcuri de triumf, strazile se iluminau mai puternic decat altadata si se <<tricolorau>>, la toate barierele orasului se dadeau pranzuri populare pentru saraci (la Filaret se organiza ospatul veteranilor). Primaria dadea si ea un banchet sub cerul liber, iar seara principele si apoi Regele invita la Palat personalitatile tarii (300 de tacamuri la a doua aniversare, in 1868, 500 in 1873…). Se organiza o Expozitie (in 1906 a fost una nationala, de mare anvergura), cu tot felul de produse ale industriei si agriculturii din toate judetele, dar si cu carti, tablouri, ceramica… Unele produse se vindeau cu pret redus. Altele erau oferite gratuit. In timpul defilarii, <<pe un car brutarii fabricau painea si o aruncau multimii de jos si de la ferestre>>, cum scrie C. Bacalbasa”, arata istoricul Ion Bulei.

Parada de Ziua Regelui.

Miting de Ziua Regelui.

Reginele Romaniei.