Cugetari de ieri despre azi
Navigand pe oceanul nemarginit al netului in cautarea copacului intelept care are toate raspunsurile la intrebarile noastre,am ajuns pe o insula necunoscuta.Pentru ca-mi place sa descopar si sa descifrez tainele,am poposit pe insula cu prietenii mei si am inceput cercetarea.Am descoperit cateva minunatii despre care nici nu stiam ca exista.Am gasit si cateva cugetari ale unui om care a trait demult,le-am citit si am gandit ca descriu exact realitatea in care traim.
Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj
de Alecu Russo
Alecu Russo (*17 martie 1819, Chişinău – †5 februarie 1859) a fost poet, prozator, eseist, memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia), ideolog al generaţiei de la 1848. Este autorul volumului Cântarea României, tipărit anonim. Fără a revendica vreodată explicit această operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române.
„Fiecare revoluţie trebuie să nască un adevăr pe lume, şi fiecare criză prin care a trecut omenirea a produs un bine sau germenul unui bine, dar nimic până acum nu a putut să desfiinţeze falsul patriotism.
Falsul patriotism este masca egoismului în timpurile de tulburare. Aceia care speculă libertăţile popoarelor, care nu au alte principii decât interesul personal, alt Dumnezeu decât pe sine însuşi, altă profesie de credinţă decât noi prin noi şi pentru noi; aceia care nu cred nici în popor, nici în libertate, nici în sacrificiuri, nici în devotament, se acoperă cu haina patriotismului în zile de lupte, în zilele cele mari ale popoarelor. Ei par că fac sacrificiuri, dar nu sacrifică nimica, ci pun la dobândă.
Frazele sunătoare ale acelor ce grăiesc mult ascund adeseori precugetări urâcioase. Adevăraţii oameni ai poporului, aceia care gândesc ca dânsul, vorbesc puţin, lucrează cât pot şi plâng, când alţii tot grăiesc! Poporul suferă şi geme, poporul lucrează, poporul nu grăieşte decât prin tăcerea lui.
Când adevăraţii oameni ai poporului au grăit şi cu umărul poporului au răsturnat o lege despotică, un rege, o instituţie nedreaptă, falşii patrioţi se îndeasă la paradă, apucă partea cea mai mare… şi atunci devin lucruri neauzite, de care naţiile se ruşinează mai pe urmă.
Sub cuvânt de adevăr şi de bine comun, falşii patrioţi sună în toate părţile, şi în sânul gloatelor se găsesc oameni buni, însă slabi la minte, care se exaltă la vorbele lor, se răspândesc prin ţară şi tulbură conştiinţa concetăţenilor.
Gloatele sunt îndurătoare, căci ele simt puterea lor. Toate popoarele au asemănare între ele, căci au aceleaşi suferinţe; ele au instincturi generoase. Hulă şi blestem asupra celor ce înşeală popoarele!
Adeseori aceia care strigă în contra aristocraţiei sunt nişte aristocraţi ascunşi în sdrenţele demagogiei, nişte falşi patrioţi. Aceşti aristocraţi de uliţă, de noroi, de patimă sunt cei mai aprigi duşmani ai libertăţii. Ei decretează legile de proscripţie, ei măsoară şi vând libertatea ca o marfă; ei aruncă pietre oamenilor de pace şi de onoare; ei acuză de trădare pe cine nu vrea să coboare în rândul lor.
Adevăraţii patrioţi sunt senini, căci adevărul este senin ca cerul zilelor frumoase; sunt îndurători, căci libertatea este mizericordioasă ; sunt drepţi, pentru că libertatea este însăşi dreptatea. Evanghelia este cartea libertăţii. Hristos nu a zis: „Ucideţi pe aceia care nu vor să creadă în mine”; Hristos a zis: „Cuvântul este pentru toţi acei care vor să-l asculte”.
Dacă Hristos s-ar coborî astăzi pe pământ, falşii patrioţi l-ar răstigni în numele libertăţii.
O, libertate, tu eşti strigătul lumii, dar nu eşti încă credinţa sa!
Nu bunele legi, dar bunii judecători apără altarul libertăţii. Judecătorii care discută legea, aceia care gândesc la înaintări şi sunt muşcaţi de şarpele ambiţiei, aceia care consideră legea ca un mijloc folositor pentru sine sunt mai periculoşi decât plagele Egiptului.
Judecătorii care se gândesc la siguranţa societăţii, la suferinţele omenirii, la mărirea sacerdoţiului, ce sunt chemaţi a exercita, acei judecători, însemnaţi pe frunte cu degetul lui Dumnezeu, sunt adevăraţii stâlpi ai templului Dreptăţii; ei sunt gloria unei naţii.
Naţia lucrează pentru toţi, judecătorul trebuie să lucreze pentru fiecare.
Dacă aş avea să-mi fac testamentul politic, aş zice concetăţenilor mei: „O, fraţilor, alegeţi judecători buni! Opriţi birocraţia de a deveni o putere despotică; căci ea nu trebuie să fie decât servitoarea publicului care o plăteşte. Aştupaţi-vă urechea la glasul falşilor patrioţi. Astfel ţara va fi scăpată de trădători şi de călăi”.
Cu cât dobândesc experienţă prin studiul omenirii, mă conving că libertatea absolută este cu neputinţă în lume, fără o deplină transformare a neamului omenesc.
Acolo unde principiul egalităţii, deşi consacrat prin lege, nu a prins încă rădăcină în moravuri, minorităţile vor fi adesea victimele majorităţilor, căci gloatele sunt mefiante (neîncrezătoare), neluminate şi lesne de a pleca urechea la minciunile şi la perfidia celor răi.
În aşa stare de lucruri ades libertatea este înlocuită prin brutalitate, şi egalitatea — prin silnica reducere a tot ce este mare la o măsură mică şi degratoare”.
Posted on martie 17, 2008, in calendarul zilei, cultura, istorie, proza, Romania and tagged 17 martie, 17 martie 1819, Alecu Russo, Cântarea României, cugetari, fals patriotism, libertate. Bookmark the permalink. 14 comentarii.
Oare cat timp mai trebuie sa treaca pana vedem lumina care sa ne calauzeasca?
Unii am vazut-o,dar cei mai multi nu vor s-o vada sau i-a orbit lumina ?
Am inteles…pustiuri si nisipuri=iubire si credinta! 🙂
Avem nevoie de-o lumină care să ne călăuzească în pustiu atîta vreme cît se vor trece generaţii,generaţii,generaţii …
schimbările se fac prin trecerea timpului … pustiuri şi nisipuri …
lumină călăuzitoare … iubire şi credinţă 😀
Potrivit faimoasei definiţii a lui Jean-Paul Sartre, intelectual nu este acela care scrie cărţi sau îşi trece timpul cu preocupări intelectuale, ci acela care, părăsind universul livresc, intră direct în viaţa publică şi „se amestecă în treburile care nu-l privesc”.Intelectualul e omul de litere, artistul sau omul de ştiinţă care, sprijinindu-se pe cunoaşterea sa, resimte datoria morală de a se angaja şi în viaţa publică, în administrarea Cetăţii, prin opinii ferme, militantism, elaborarea de teorii cu aplicare la praxis, ori printr-o participare directă în poziţii de guvernământ sau administraţie .
Asa ar trebui sa fie intelectualul.Nici nu stii ce mult e respectat de omul simplu care isi dorestesa-l asculte si sa invete.Din pacate,multi dintre ei prefera sa ramana in lumea lor de sus.
CELLA,am cunoscut si eu intelectuali ,mai multi aici,in lumea virtuala,pe vremea cand imi pierdeam timpul scriind pe forumul rtv(acum un an si ceva).Perioada de inceput,cand habar n-aveam de forumuri si de bloguri nici atat,eram fermecata si iubeam din tot sufletul un filozof pe care nu-l cunosteam.El m-a facut sa simt ca nu sunt numai om,ci ca sunt femeie.Imi placea sa inteleg ce vrea sa transmita(ii spusesem ca sunt doar un om obisnuit si ca nu stiu filozofie,nici multe altele).Atunci am sperat ca intelectualii ar putea face ceva pentru a ne lumina si pe noi,prostimea.
Din pacate,el era unul singur,iar ceilalti care se dadeau intelectuali se comportau urat si injositor.Am invatat atunci foarte multe si mi-am dat seama ca intelectualii sunt niste oameni dezbinati care nu se inteleg,niste egoisti si…nu mai zic. 😦
M-ai intrebat ce-mi spune pilda poporului lui Israel prin pustiu.Grea intrebare,ca eu nici in acest domeniu nu stiu prea multe.Sa fie vorba ca avem nevoie de un conducator care sa ne tina uniti ,sa nu mai fim asa de dezbinati?Un conducator care sa ne conduca spre lumina?
Draga mea …
mai ales în aşazişii intelectuali să nu ai niciodată nădejde
şi nici încredere , crede-mă , ştiu ce vorbesc
multe ţi-aş zice dar nădejde am doar în mine şi-n bunul Dumnezeu
de la oameni … fiecăruia după sufletul lui
lasă că ne mai auzim , mai vorbim , drumu-i înainte
pildat purtării poporului lui Israel prin pustiu atîţia ani îţi spune ceva ?
Mi-a placut raspunsul tau si pot sa spun ca si eu sunt cam la fel.Am cativa prieteni,am familie,dar nu-mi plac adunarile,grupuletele,bisericutele.Nu-mi placeau nici cand lucram.Consideram ca trebuie sa fim o echipa,sa fim unul pentru toti si toti pentru unul.Pentru ca imi place sinceritatea si nu suport ipocrizia si pupincurismul,am avut parte de cateva experiente nu prea placute.Am suferit,m-am consumat pana la un moment dat cand m-am hotarat sa fiu asa cum sunt.Nu ma consider deosebita,dar cred ca am bun simt si sunt corecta.
CELLA,nu-mi place violenta si nu vreau revolutii,dar mi-ar placea ca cei care sunt mai invatati,intelectualii,sa nu mai fie atat de dezbinati si sa ne impartaseasca si noua cateva din invataturile lor folosind un limbaj simplu pe intelesul tuturor.De exemplu,sub forma unor povesti de copii maricei.Tot ei ar putea sa vina cu idei pentru o noua constitutie ;specialistii in economie ar putea sa vina cu solutii pentru ca tinerii sa nu mai fie nevoiti sa plece.Daca s-ar putea rezolva problema saraciei,sunt sigura ca se vor rezolva multe altele-de la educatie,sanatate,pana la cultura si civilizatie.
Ma ierti ca vorbesc ca o moara stricata despre visele mele.
Cu oameni ca tine si celelalte prietene/prieteni de aici sunt sigura ca vom reusi sa facem revolutia noastra ca sa salvam Romania,s-o scoatem din mocirla in care ne-au aruncat.
Crede-mă că în ce mă priveşte , în pătrăţica mea , fac tot ce mă pricep şi cît mă duce şi ajută capul
n-am fost şi n-am să mă apuc acuma,la coborîrea dealului, să fiu pentru violenţă oricum s-ar manifesta ea …
ştiu suficientă istorie şi am suficient bun simţ să-mi dau seama că ce ni se întîmplă,nouă şi altora este „scris în stele” 😉
nu sunt fatalistă şi nu bocesc uitîndu-mă la drobul de sare …
să nu ne amăgim , nu arvunesc nici binelui niici răului , nu am iluzii …
atitudine se ia nu la grămadă , grămezile sunt manipulabile la greu,fiecare la locul său trebuie să o facă , din indivizi se nasc atitudini …
prima oară ţi se rîde-n nas,apoi eşti vorbit pe la spate,apoi eşti compătimit că ce fraier sau ce prost eşti , apoi eşti izolat că ai gura spurcată şi că ce-ţi pasă vezi-ţi de-ale tale şi … şi… vrei să-ţi mai zic , am multe … mentalităţile şi educaţia (mari dureri)
pot să concluzionez doar cu ce fac eu : am să fac mereu aşa, adică educaţie celui de lîngă mine şi de oriunde sunt în proximitatea cuiva , am să-mi încasez plăcinta şi am să sper că sămînţa va rodi totuşi cîndva în mintea şi gesturile cuiva
sunt solitară de felul meu , nu ader şi nu agreez „adunăturile”
şi DA, ascult Paraziţii cu duioşie 😆 tocmai mi-am cumpărat cel mai recent CD ăla cu slalom printre … l-am pus la maxim şi vecinii mei au acum educaţia aproape completă 😆 😆 😆
Ni se rupe sufletul de romanii nostri,dar ce facem noi ca sa readucem zambetul pe chipul oamenilor si sa-i aducem inapoi pe cei plecati printre straini lasandu-si aici copiii?Ce facem noi pentru ca nedreprtatile,hotiile,batjocura sa ramana doar un vis urat?Ce facem ca sa se termine odata cu indobitocirea noastra si afundarea tot mai adanc in mocirla?
Suntem destul de multi cei care stim si simtim durerea romanilor,dar nu suntem suficient de multi ca sa luam atitudine.Nu neaparat printr-o revolutie sangeroasa.
Cred ca e datoria noastra sa ne razvratim.In `89 tinerii s-au revoltat si au murit pentru ca romanii sa fie liberi.Oare chiar suntem liberi?Nu cumva am fost pacaliti si asa zisa libertate,democratie e doar o mare manipulare,minciuna?
Mari romani
http://www.trilulilu.ro/UploaderHoria/778ba0ce756ad9
Desigur că ai dreptate dar pînă la cămaşa aia mie mi se rupe sufletul de românii mei (noştri) oriunde s-ar afla 😦
Nu numai romanii au nevoie de ocrotire!
Furtuna mântuirii straşnică are să fie… aveţi grijă de ziua aceea, şi grăbiţi-vă a vă îndrepta din vreme. Târziu va fi atunci a plânge şi a se căi; căci suferinţa îndelungată împietreşte inima omului şi ucide mila şi o smulge dintr-însa… Cei mari şi puternici au toate zilele spre a se îngrăşa din asupririle creştinilor… Norodul are un ceas numai, un ceas în care îşi izbândeşte, şi cu acest ceas răscumpără veacuri de chinuri… Deşteptaţi-vă… că vine groaza… n-aţi auzit prin somn ţipetele şi vaietele megieşilor?.. blestemele văduvelor sărace, sudoarea oamenilor aruncată ca pleava, hrana sărmanilor mistuită, moştenirea copiilor răpită, adunate la un loc cresc furtuna omenească şi iuţesc răsplata cumplită a dreptăţii Domnului. Cei ce prin siluire fac nelegiuiri, prin siluire pier… şi sabia Domnului e în mâna norodului… şi sabia atunci mănâncă carne şi nu cruţă pe nimene, de la sugătorul până la cel desăvârşit bătrân. Şi sângele curge ca un izvor, căci sângele îmbată mintea, ca spirtul şi ca vinul… şi în acea zi se vor auzi mai multe vaiete de cum s-au auzit de când lumea… şi sângele vărsat va cădea peste capul celor ce fac strâmbătate şi îşi spală mâinile, peste capul celor ce zic acum: nu este dreptate dumnezeiască… care precupesc dreptul văduvei şi vând cugetul lor şi sângele fraţilor lor.
Cantarea Romaniei
Deşteaptă-te, pământ român! Birueşte-ţi durerea… E vreme să ieşi din amorţire, seminţie a domnitorilor lumii! Aştepţi oare, spre a învia, ca strămoşii să se scoale din morminte?.. Într-adevăr ei s-au sculat, şi tu nu i-ai văzut… ei au grăit, şi tu nu i-ai auzit… Cinge-ţi coapsa ta, caută şi ascultă… ziua dreptăţii se apropie… toate popoarele s-au mişcat… căci furtuna mântuirii a început… Vezi! cu cât mai mult pleci capul, cu atâta cei nelegiuiţi îşi bat joc de tine şi sug sângele tău… Din a dreapta şi din a stânga piticii şi uriaşii râvnesc la tine, oricât de slabă şi zdrumicată eşti.
CÂNTAREA ROMÂNIEI