Daily Archives: februarie 23, 2008

Poza cu fulger si 4DArt

Sursa si autor poza.

Ma sperie descarcarile electrice,tunetele ,fulgerele,traznetele.Chiar cand sunt in siguranta la mine acasa,tresar si imi vine sa ma ascund undeva sa nu mai aud urletele naturii dezlantuite.In ultimii ani,natura s-a dezlantuit ca nebuna,au aparut atatea fenomene meteo extreme,uragane care au maturat totul in cale,tornade (chiar si la noi),inundatii,viituri,copaci smulsi din radacin.Oameni trazniti pe camp sau pe pasune,oameni omorati de copaci cazuti peste ei ,acoperisuri luate de vant.Vara aceasta a batut si la noi vantul ca niciodata.Eram aici in barlog sa spun povesti si am auzit un zgomot ca si cand ar fi trecut un elicopter,avion.N-am dat importanta,dar mieunatoarele familiei erau cam speriate ,cu urechile ciulite pregatite sa o ia la goana.M-am uitat pe geam si am vazut ce nu mai vazusem pana atunci.Frunze,hartii,pungi zburau in cercuri de praf si peste toate era acel zgomot teribil.A durat putin,apoi a inceput ploaia.Cum de mi-a venit ideea sa vorbesc despre furtuna,descarcari electrice?Am gasit o poza care m-a impresionat mult.Marturisesc ca nu am vazut pana acum astfel de poze.Am stiut atunci ca poza este o poveste care trebuie spusa in taramul acesta de povesti si magie(cum imi place mie sa spun).Povestea se numeste:Furtuna”(„The Tempest”).

Actori reali si virtuali s-au intalnit in „Furtuna ” lui Shakespeare

Tehnologia ameninta sa detroneze si artistii scenei, dupa ce a modificat esential „retetele” de succes din industria cinematografiei. Un spectacol de succes din programul Festivalului de Teatru de la Dublin este Furtuna de Shakespeare, o productie a companiei canadiene  4D Art.


tempest_04_p.jpg

The Tempest

Desi experimentele in domeniul introducerii elementelor virtuale in spectacolele de teatru au inceput deja de cativa ani, Furtuna este unul dintre primele spectacole care aduc laolalta pe aceeasi scena actori reali si actori virtuali, dandu-si replica unul altuia, conform unui scenariu coerent. .. spectatorii au primit foarte bine reprezentatia cu Furtuna, cei tineri fiind in special atrasi de performanta tehnica a crearii de holograme care sa reprezinte personajele shakespeariene, ceilalti – impresionati de magia pe care tehnica o crea in anumite momente.Puterile de vrajitor ale lui Prospero deveneau mult mai credibile cu ajutorul tehnicii care „arunca” in scena zeci de carti zburatoare, simula o furtuna cat se poate de reala si inconjura personajele Ariel si Caliban cu aura de fantastic ceruta de conditia lor de spirite. Coordonarea perfecta a actorilor „din carne si oase” cu partenerii lor virtuali, inregistrati anterior, capabili sa-si modifice dimensiunile, sa apara si sa dispara pe nestiute, era o conditie – in acest caz indeplinita – pentru credibilitatea acestei combinatii care le-ar putea parea nedreapta iubitorilor de teatru. Raportul nu era deloc in favoarea actorilor reali – care erau doar patru, restul fiind sase -, acestia reusind destul de greu sa ramana in prim-plan si sa stapaneasca scena, emotia genuina pe care ei o transmiteau fiind adesea depasita de aceea creata de complexitatea imaginilor virtuale, a sunetelor fidel copiate din realitate, a luminilor amestecate cu arta.Spectacolul cu Furtuna de Shakespeare a fost creat de nu mai putin de trei regizori, dovada ca tehnica si arta actorului sunt, totusi, lucruri complet diferite si necesita abilitati care nu au prea multe in comun. Cei trei semnatari ai spectacolului sunt Michel Lemieux, unul dintre cei mai apreciati artisti canadieni ai momentului (regizor de teatru si film, scenograf, autor de „performance-uri” vizuale), Victor Pilon, autointitulat artist multidisciplinar, si Denise Guibauilt. Primii doi au creat impreuna, la acest inceput de an, spectacolul Delirium, cea mai noua productie Cirque du Soleil, care are deja un program complex de turnee in intreaga lume.Considerata de presa de specialitate un eveniment, o proba de magie pe scena, „Furtuna in patru dimensiuni” creata de cei trei ar putea fi un prim pas catre ceea ce s-ar putea numi „teatrul viitorului”. Tehnica ar putea aduce teatrului noi spectatori, dar, in acelasi timp, s-ar putea sa-l faca sa piarda ceva esential pentru schimbul de energii petrecut intre scena si sala: emotia.

Cititi mai multe informatii la: Gandul