Monthly Archives: ianuarie 2008

Experiment propus de Mihnea

Chiar daca suntem scarbiti de politica si nu-i suportam pe politicieni,cred ca trebuie sa participam la alegeri,as prefera sa aleg omul ,nu partidul.Voi participa si la experimentul propus de Mihnea,am inceput cu aducerea articolului lui pe blogul meu.Amintesc ca sunt doar o oarecare din Romania care s-a saturat sa fie umilita,m-am saturat de saracie,de hotie,de jocurile lor.A venit randul nostru sa ne „jucam”. Localele pe internet.

Eminescu,158 ani de la nastere

Lacul (Eminescu)

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune –
Vântu-n trestii lin foşnească,
Undoioasa apă sune!

Dar nu vine… Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

Inima rece,de gheata

194

198Banii,averile, ne ingheata inimile?Sau sunt doar basme,oamenii au inimi reci sau calde fie ca sunt plini de aur sau plini de datorii.Poate sunt eu mai ciudata de-mi pun astfel de intrebari si chiar imi astern gandurile aici.Oameni care-si vand sufletul pentru galbeni zornaitori,chiar daca asta inseamna o mare suferinta chiar cand le este lumea mai draga.Povestea carbunarului o stiti?„Inima rece” de Wilhelm Hauff.Peter Munk, un carbunar sarac traia impreuna cu mama lui in muntii Padurea Neagra.Saracia l-a impiedicat sa se casatoreasca cu fata pe care o iubea mult,Lisbeth. Odata,l-a intalnit in padure pe Omuletul de Sticla,spiritul bun al padurii si l-a rugat sa-l ajute .Dorinta i s-a indeplinit si a devenit bogat. Dar curand,nesabuitul si-a pierdut toti banii la jocurile de noroc de la han. Disperat,l-a rugat pe Dutch Michael,spiritul rau al padurii,sa-l ajute sa redevina bogat.Uriasul cel rau a fost de acord si i-a daruit lui Peter toate bogatiile din lume,dar cu o conditie:sa-si schimbe inima cu una rece de piatra. Acum ,Peter se putea casatori cu Lizbeth,dar poate o inima de gheata sa te faca fericit si pe ceilalti din jurul tau?Nu…

Ciocolata buna si fina

Azi sau poate ca e ieri sau maine,nu mai stiu de obosita ce sunt,nu am avut timp sa ma ocup de barlogul meu de-aici.Si m-am simtit cam vinovata.Si mi-a venit ideea dupa ce am gasit la mine pe yahoo un articol:ce-ar fi sa ne indulcim cu ciocolata buna buna?ca avem nevoie cand vedem ce atmosfera de cacao este in tara asta si ce oameni ne reprezinta,ne educa,ne exploateaza,ne manipuleaza,ne indobitocesc.Ceilalti care sunt altfel,din pacate sunt prea putini,dar sunt,insa noi,de indobitociti ce suntem nu vrem sa-i ascultam.Anul 2008 ii va termina pe toti,sunt sigura,asta imi da putere sa mai rezist.M-am cam abatut de la dulce,de la ciocolata.am poze cu ciocolata.Macar sa vedem daca nu si mancam bunatatile dulci,fine.Daca mancam putina ciocolata e chiar sanatos.Delectati-va cu ciocolata buna buna.Fabricarea ciocolatei este o adevarata arta.
„Ciocolatierii folosesc ciocolata la fel cum pictorii folosesc vopseaua. Este felul lor de a se exprima, atunci cand te lasa sa gusti din pasiunea lor. Cat de minunat poate fi sa gusti din semnatura unui artist in viata?”

Daca ne aplecam asupra celor mai rafinate ciocolaterii din lume, vom vedea ca maestrii ciocolatieri se mandresc cu ciocolata „din sursa unica”, ale carei boabe de cacao provin dintr-o singura tara, regiune sau ferma individuala, cu preturi care tintesc si ele raritatea. Este ciocolata din nordul Ecuadorului mai buna decat cea din sudul Venezuelei? Este amestecul din Madagascar mai pamantiu decat cel din Sumatra? Singura modalitate de a ajunge la o decizie corecta este sa gusti din fiecare fel.”

Toti avem un inger salvator

angel2mmp_468x352.jpg

Lumina zilei se strecura in casa printre deschizaturile de la oblon.Era cald,desi primavara numai ce sosise. Oricine ar fi fost macar un picut de tot,fericit.Numai acel om simtea ca si cand cerul s-ar fi prabusit peste el.Era impovarat de atata greutate si de-abia isi mentinea echilibrul.De cateva zile bune ,mintea lui facea tot felul de scenarii despre cum ar fi fost mai bine pentru el si familia lui.Boala il cam sacaia,tineretea il parasise(desi nu era batran,poate doar mai „copt”),isi spunea ca e doar o povara.Ce sa faca,oare?Sa lase scrisoarea pe care o scrisese pentru ai lui?Nu,nu era cea mai buna solutie.Se gandi la Dumnezeu si simti nevoia sa se roage…Era liniste,spuse Tatal nostru,apoi se ruga cum stia.Spera sa primeasca un raspuns la intrebarile care-l framantau.:”Doamne,te rog ajuta-ma,arata-mi calea pe care s-o urmez.Mi-e greu si nu stiu ce sa fac,oare sa merg la biserica sa ma rog?Sa vorbesc cu un preot,sa ma spovedesc?Arata-mi ce sa fac!” dupa un timp simti ca si cand cineva s-ar fi apropiat de el si greutatea,bolovanul din inima disparu ca prin farmec ,in timp ce un nor alb luminos pluti spre el si auzi glasul:”Nu trebuie sa mergi la biserica sau preot.Dumnezeu e pretutindeni si te poti ruga oriunde!”Omul simti lacrimi curgandu-i pe obraji,apoi,lacrimile se transformara in suvoaie .Plangea si nu se mai putea opri.Plangea de fericire?din acel moment,devenise alt om.Aflase calea,iar teama parca nici n-a existat.Stia ca ingerul lui pazitor se aflase pe acel norisor, stia ce are de facut.

Siebenburgen

Belle de Jour concurs: Cultura pe continentele lumii.Logo-ul concursului este făcut de Vic.

Biserică fortificată săsească, Biertan

Mihnea a vizitat Ardealul si a facut multe poze.

Mediaş (Mediasch, Medgyes) - wall tower (Turnul Pietrarilor)

Saşii transilvăneni (germ. Siebenbürger Sachsen) sunt o populaţie de origine etnică germană, stabilită în sudul şi în nord-estul Transilvaniei începând cu mijlocul secolului al XII-lea.

Sibiu.Turnul Scarilor

Colonizarea saşilor în Transilvania a fost iniţiată de regele Géza al II-lea (11411162) al Ungariei, fiind justificată, în esenţă, prin raţiuni de ordin economic şi militar. Timp de câteva decenii, sarcina principală a coloniştilor germani a fost apărarea graniţei Regatului Ungar din sudul Transilvaniei. Procesul colonizării germane în Transilvania a continuat până spre sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul veacului următor. Transilvania,Ardealul mai bine zis e mai altfel,tocmai datorita sasilor si svabilor care au adus civilizatia apusului.Stiti ca printul Charles e interesat de satele sasesti si si-a cumparat o casa in zona.

Sighisoara-Tower-Clock

In copilaria mea indepartata, indepartata, mergeam in vacante la Sighisoara si Medias.Aveam matusi si unchi, aveam si verisori, dar mult mai in varsta decat mine si sora mea.Mi-am amintit de acea perioada fericita din copilarie si ce mult imi placeau cele doua orase atat de vechi si, mai ales, atat de…sasesti.Mama e sasoaica, s-a nascut in Medias si a copilarit in Sibiu.A facut scoala la Ursuline.Nu stiu limba germana, n-am vrut s-o invat, imi amintesc cum strigau unii copii dupa noi:hitleristii, fascistii.Asa era atunci;cateodata se vorbea despre razboi desi era terminat de multi ani.Poate de aceea n-am vrut sa invat germana, simteam ca-i urasc si eu pe nemti.La gradinita germana uram sa vad la copii papuci ca ai mei (le spuneam „papuci nemtesti”), erau toti cam la fel, nu ca acum, atatea modele.Am uitat sa va spun.Tatal meu era nascut in Basarabia si eram mandra la gradinita cu creioanele mele colorate, ascutite de tata(cu cutitul fiindca nu erau ascutitori).Nimeni nu le avea asa frumos ascutite.Imi amintesc ca de cate ori ne plimbam cu parintii, intotdeauna erau intrebati de prieteni cu care nu se intalnisera de mult:”cum se mai impaca rusii cu nemtii?”Era frumos si bine atunci.

Sighişoara (Schäßburg,Segesvár)

Am facut aceasta introducere cam lunga ca sa ajung la radacinile familiei mamei.O ruda de-a mamei a facut arborele genealogic al familiei.A ajuns pana in anul 1550.”Stefan Gundhardt, Stadtprediger in Schassburg Geb.um 1550″.Nu e familie de rang inalt, e doar o familie oarecare cu oameni de diferite profesii, meseriasi foarte buni.Din pacate, nu s-a mai ocupat nimeni de arborele genealogic desi sunt multi copii, nepoti, stranepoti, insa doar un baiat care duce numele mai departe, din pacate n-are copii.Daca nu va avea un copil, mai bine zis un baiat, ar fi pacat.Mama s-a gandit sa afle mai multe despre radacinile familiei, din ce regiune se trage familia ei.M-a rugat pe mine stiind ca m-am apucat de navigat pe internet si avand mai mult timp liber sa intreb la redactia unui ziar de limba germana din Sibiu daca o pot ajuta sa-i spuna unde se poate adresa.Am primit raspunsul imediat.Mi s-a recomandat sa ma adresez bisericii evanghelice din Sighisoara.Am scris si n-am primit raspuns.Nu stiu unde m-as mai putea adresa, am si uitat pana de curand….Cam asta e povestea.Mi-e dor de copilarie, mi-e dor de matusa preferata, Minnie Tante care locuia intr-o camaruta inchiriata din Medias…era singura si era asa de buna, o iubeam.A murit demult.

My Castle

Castelul din Hunedoara a fost construit pe o fortificaţie, amintită în documentele secolului XIV, posesiune a familiei de Anjou. Castrul regal avea o formă elipsoidală şi un turn de refugiu. Fortificaţia intră în proprietatea familiei Corvin în 18 octombrie 1409, în vremea cneazului Voicu, printr-o donaţie făcută de Sigismund de Luxemburg pentru merite militare deosebite. Hunedorenii deveneau astfel, alături de familia Cândea, primele familii româneşti care aveau proprietăţi cu drept nobiliar.
Iancu de Hunedoara, fiul lui Voicu, extinde construcţia cetăţii, rezultând o incintă prevăzută cu şapte turnuri de apărare. Din vremea lui Iancu datează capela, palatul propriu-zis (Sala Dietei şi Sala Cavalerilor) şi turnul scării spirală. În timpul lui Matei Corvin, unul dintre cei mai străluciţi regi ai Ungariei medievale, se finalizează construcţia capelei şi este construită logia din aripa de nord (Loggia Matei). Corvineştii stăpânesc castelul şi domeniul Hunedoara până în 1508, după care se succed 22 de proprietari, până în secolul XVIII, când intră în proprietatea Imperiului Habsburgic. Pentru mai bine de o sută de ani, până în 1854, castelul este sediul administraţiei minelor şi depozit al produselor de fier. Castelul Corvineştilor a suferit cinci incendii, cel mai devastator în 1854, când a fost distrusă întreaga structură de lemn. Primele lucrări de restaurare se fac în 1868-1874, iar acoperişul de şindrilă este înlocuit cu cel de ţiglă. Din 1974 este muzeu, după o serie de lucrări de restaurare. În 1997, lucrările de restaurare au fost reluate, însă înaintează în ritm de melc.

Povestea corbului
Blazonul Corvineştilor înfăţişează un corb care ţine în cioc un inel de aur. Legenda spune că Iancu de Hunedoara era, de fapt, fiul nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu Elisabeta, o frumoasă femeie din Haţeg. Regele i-l dă de soţ pe Voicu, şi un inel de aur, ca dar pentru viitorul prunc, pentru a fi recunoscut mai târziu la curtea regală de tatăl său adevărat. Legenda spune că, într-o zi, când familia oprise pentru a lua masa, inelul este uitat pe un ştergar şi furat de un corb. Iancu de Hunedoara, copil, pune mâna pe arc, săgetează corbul şi îşi recuperează inelul. Peste ani, când Iancu ajunge la curtea regală, povesteşte această întâmplare, iar regele stabileşte blazonul Hunedorenilor: corbul cu inel de aur în cioc.
• Numele Corvin provine din latinescul „Corvus” = corb. În Evul Mediu, corbul simboliza înţelepciunea şi longevitatea.

Istoria fântânii
Fântâna din interiorul castelului a fost săpată, spune legenda, de trei turci ajunşi prizonieri. Zice-se că Iancu de Hunedoara le-ar fi promis libertatea în schimbul apei. După 15 ani de muncă, prizonierii dau de apă, la 28 de metri adâncime, dar nu sunt eliberaţi. Iancu de Hunedoara murise între timp, dar soţia sa, Elisabeta, le oferă moartea în loc de libertate. Obţin totuşi permisiunea să lase o inscripţie în zid. Ei scriu, în arabă: „Cel ce-a scris-o e Hasan, prizonier la ghiauri în cetatea de lângă biserică”, dar legenda spune că scrierea trebuie citită astfel: „Apă ai, inimă, nu”.

„Regii blestemaţi”, filmat la Castelul Corvineştilor
Anul trecut, trei producţii cinematografice au fost filmate în castel, una dintre ele, cea mai importantă, o ecranizare a cărţii „Regii blestemaţi”. La Hunedoara au fost filmate „François Villon”, „Vlad ţepeş”, „Mihai Viteazul”, „Alexandru Lăpuşneanu”, şi urmează a fi realizate „Biografia lui Martin Luther”, „Henric al VIII-lea”, „Săgeata neagră”.(sursa:Adevarul”).

Sculpturi Brancusi

 

Update:Constantin Brâncuşi,locul doi într-un clasament al artiştilor secolului XX

http://eexergy.blogspot.com/2008/11/de-la-dalt-la-creion.htmlhttp://eexergy.blogspot.com/2008/11/n-cutarea-formei.html

Constantin Brâncusi - Cumintenia pamantului

Constantin Brâncusi – Cumintenia pamantului

Constantin Brâncusi - Muza , 1912.

Constantin Brâncusi – Muza , 1912.

Constantin Brâncusi - Maiastra

Constantin Brâncusi – Maiastra

Constantin Brancusi - Adolescenta

Constantin Brancusi – Adolescenta

Constantin Brancusi - Sarutul 1907

Constantin Brancusi – Sarutul 1907

Constantin Brancusi-Poarta Sarutului

Constantin Brancusi-Poarta Sarutului

Constantin Brâncusi - Rugaciune

Constantin Brâncusi – Rugaciune

Constantin Brâncusi - Rugaciune

Constantin Brâncusi – Rugaciune

Constantin Brâncusi - Domnisoara Pogany

Constantin Brâncusi – Domnisoara Pogany

Constantin Brâncusi - Somnul

Constantin Brâncusi – Somnul

Constantin Brâncusi - Masa tacerii

Constantin Brâncusi – Masa tacerii

Constantin Brâncusi - Coloana infinitului

Constantin Brâncusi – Coloana infinitului

Edward Steichen - Brancusi's studio 1920

Edward Steichen – Brancusi’s studio 1920

Constantin Brancusi in atelierul lui, ca. 1933–34

Constantin Brancusi in atelierul lui, ca. 1933–34

Edward Steichen - Brancusi

Edward Steichen – Brancusi

Constantin Brâncusi

Brancusi este un nazdravan ; el isi economiseste banii de tren si calatoreste fara tinta ; un nazdravan cu bagajele gata si fara nici un orar ; ei da, Bancusi e un nazdravan ; el intelege pasarile si craniile atat de bine ; stie cum atarna parul in cocul si-n cozile de pe capul femeii ; de-atata vreme le stie incat stie de unde vin si unde se duc ; el patrunde tainelor primilor, celor mai vechi creatori de forme. Sa nu vorbim deocamdata cu gura prea sloboda a lui Brancusi caci abia a pornit ; nici nu se poate spune inca numele locului incotro se va duce cand va avea vreme si va fi gata de drum ; o, Brancusi, tu care pastrezi la soare, in preajma usii tale, scanduri de lemn tare, asteptand ca lemnul tare sa devina mai tare pentru ca mainile tale tari sa-l modeleze, tu, Brancusi, cu daltile si ciocanele tale, cu pasarile care devin conuri, craniile ce devin oua – cat de adanca e-n inima ta speranta ca odata si-odata vei gasi un con, un ou, atat de tari incat atunci cand pamantul se va petrece in ceata, ultimul ce va disparea va fi un con, un ou. Brancusi, tu nu vei da un anunt in ziare scriindu-i lui Dumnezeu ca e spre binele lui de va veni el la tine : nu vei deveni prea limbut impuindu-i urechile lui Dumnezeu cu rugaciuni ; nu vei deveni impertinent si nici familiar ca si cum Dumnezeu ti-ar fi vecinul caruia nu o data i-ai numarat camasile pe franghia de rufe ; tu vei vorbi-ntotdeauna cu indoieli si abia auzit sau vei fi tacut ca soarecele-ntr-un pod de biserica la ceasul cand se deslantuie orga revarsand valuri oceanice pe stancile insorite ale tarmului. Daca Domnul pastreaza in ceruri cate un colt pentru muritorii ce se luptara aprig cu viata, atunci va fi unul si pentru tine, unul fi-va desigur si pentru tine.Traducere A. E. Baconsky, din volumul „Carl Sandburg – Versuri”, Editura Tineretului, Colectia Cele mai frumoase poezii, Bucuresti, 1966.

De la Wikicitat

Constantin Brâncuşi – sculptor român „Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe”. „Frumosul este echitatea absolută”. „Arhitectura este sculptură locuită”. „Teoriile nu-s decât mostre fără de valoare. Numai fapta contează.” „Gloriei nu-i pasă de noi când alergăm după ea. Când însă îi întoarcem spatele, ea va alerga după noi.” „Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un rob!” „Să fii abil e ceva, dar să fii cinstit, asta merită osteneală.” „La ce bun să lucrezi după model? N-ajungi decât să sculptezi cadavre.” „Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuţi.” „A vedea departe este ceva, a merge acolo este cu totul altceva.” „În clipa în care am încetat a mai fi copii, am murit.” „Simplitatea nu este un ţel în artă, dar ajungi fără voie la ea pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor.” „Nudurile din arta plastică nu sunt atât de frumoase ca nişte broaşte râioase.” „Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face.” „Prietenia rămâne oglindirea în alter-ego…”

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti

scrisoare

Gabriel García Márquez ne-a trimis ultima scrisoare din veacul lui de singuratate

Gabriel_Garc�a_Márquez

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata. Va recomand s-o cititi, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator.

„Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata! Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune „te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui „imi pare rau”, „iarta-ma”, „te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”

Un blogger are nevoie de ajutor

Un blogger are nevoie de ajutor
Posted on ianuarie 4, 2008 by Tiberiu Lovin

Nu intru in amanunte. Va trimit direct pe blogul lui. Il cheama Dan, are 29 de ani, lucreaza in PR si trebuie sa suporte o interventie chirugicala complicata care-l costa 33.000 de euro. Cine are inima si buzunare sa mearga pe link catre bloggerul bolnav si sa nu se uite ca boul/vaca daca-l poate ajuta. Altfel… si vorbele sunt bune. Nu toti avem de unde, dar cei care au sa nu stranga din buci pentru ca imi este greata cand aud de astfel de tampiti. Scuzati acest mesaj umanitar dur, dar cateodata iti vine sa o iei razna cand vezi altii care se gandesc ce masina de lux sa mai puna langa alte zeci sau ce sa mai…bip-bip-bip cand sunt atatea persoane care au nevoie de ajutor. Niste marlani cu neuronul mic-mic ca si ce au in pantaloni. Niste impotenti intelectual care cauta sa-si ascunda complexele prin masini, femei, vile, petreceri si toale de prost gust.