O dimineata minunata

dscn4078-femeie-batrana-pe-ulita2

femeie-batrana-pe-ulita

dscn4080-femeie-din-tinutul-padurenilor1

femeie-din-tinutul-padurenilor

dscn4020-casuta-de-lemn1

casuta-de-lemn

(poze:officetransilvania@yahoo.com)

dscn4056-capite-de-fan1

capite-de-fan

Se intampla sa te simti minunat chiar daca pare sa fie o zi obisnuita.O zi cu aceleasi probleme si,culmea,o zi cand trebuie sa te lasi impuns de un ac pentru analizele acelea pe care le facem toti.Nu ca as fi fricoasa,pana la varsta mea am avut parte de multe intepaturi-de ace,ironice.Am plecat dimineata fara nici un chef.Era cam frig,de fapt era ger,imi inghetasera mainile si urechile(n-aveam manusi si nici caciula).Pe drum am simtit ca-mi face placere sa vad oamenii zgribuliti,copii mergand la scoala cu ghiozdanele in spinare,masini multe,cativa catei zgribuliti(mi-e mila de ei,nu au unde sa se incalzeasca decat cand straluceste soarele).In sfarsit am ajuns la laborator.Acolo era destul de multa lume.Cei mai multi cu taloane ca si mine.A intrat o femeie in varsta insotita de o tanara care o dadacea.Apoi am vazut o doamna asistenta foarte draguta pe care o stiam; dadea lamuriri tuturor celor care intrebau,ti-era mai mare dragul s-o auzi si s-o vezi.

A intrat si o cunostinta de-a mea cu care am povestit putin,apoi un baietel de vreo 3-4 anisori,venise cu tatal si bunicul lui pentru analize.Glasul unui copilas si intrebarile lui parca destind atmosfera oriunde,ma uitam la el cum nu avea astampar deloc,trebuia sa-i puna tatalui o multime de intrebari.Si,cand mai aveam vreo doi trei oameni inaintea mea,a intrat o femeie in varsta insotita de fiica ei.Era imbracata in straiul padurenilor.Femeia zambea stingherita, nu se simtea deloc in largul meu.S-au asezat pe scaune langa mine si am intrat in vorba cu ele.Asa am aflat ca e din Tinutul Padurenilor si ca foarte greu a reusit sa ajunga la oras,fiecare se descurca acolo cum poate.Au ramas putini,iar iernile cand ninge mult,practic raman izolati acolo.Mi-a facut placere sa cunosc acea femeie si-mi pare rau ca n-am reusit sa ajung niciodata in Tinutul Padurenilor.

Doar la televizor si in poze l-am vazut.Am cautat pe internet si am gasit o emisiune despre acel tinut.„Padurenii,paradisul parasit”.

Si mai e un motiv pentru care dimineata a fost minunata.Am vazut un barbat in varsta care vindea ghiocei.Anul acesta e prima oara cand am vazut ghiocei.Am cumparat un buchetel pe care l-am daruit mamei mele.

Posted on ianuarie 29, 2008, in povesti adevarate, Romania and tagged , . Bookmark the permalink. 3 comentarii.

  1. Pe vremuri,inainte de nebunia asta in care traim (eram si mai tanara),plecam la servici foarte devreme tocmai ca sa casc ochii in jurul meu si sa trec pe la piata sa vad verdeturile.Primavara ,mai ales cand erau infloriti copacii,arbustii,tufele,iar prin iarba se zareau floricele.Imi placea sa vad copacii colorati in alb,galben sau roz si iarba frageda din parcul pe langa care treceam.Auzeam si triluri de pasari,cred ca mierle erau,parca eram undeva in rai.Cand treceam de parc si ajungeam la intersectie,acolo deja incepea forfota oamenilor.Si acum imi place,dar vad si prea multe nefericiri si nenorociri. 😦

  2. urmaresc deseori fizionomia unei dimineti. admir chiar si gerul fara de care n-ar fi fost niciodata la fel de frumos… privesc cum oamenii se imbarca catre locul de munca chiar daca eu abia atunci ajung acasa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: