Monthly Archives: decembrie 2007

Numaratoarea inversa ,Calendarul si „An Nou fericit,2008!”

Countdown to New Year

Time until marţi 1 ianuarie 2008 (Bucharest time)

0 days 4 hours 257 minutes 15449 seconds

Anul sobolanului

2008 – anul intrigantilor, al opulentei si speculatiilor

29/12/2007Potrivit Calendarului Chinezesc, din 7 februarie vom intra in Anul sobolanului. La nivel general, putem vorbi de o perioada benefica din mai toate punctele de vedere, insa… atentie la intriganti si la cum va pastrati secretele!

In Calendarul Chinezesc, sobolanul este primul dintre cele 12 animale-totem, asa ca, spun astrologii, 2008 va fi un an bun pentru a incepe afaceri, pentru casatorii sau pentru a pune la punct unele proiecte.

Sobolanul este, insa, si un oportunist, inclinat intotdeauna catre specula si ii plac mult chilipirurile, asa ca… feriti-va de oamenii care nu prezinta incredere si pastrati-va mai bine secretele in 2008.

Cele mai prospere activitati vor fi cele speculative, care tin de noroc, cum ar fi brokerajul, investitiile, jocul la burse.

In plan global, sobolanul va aduce schimbari politice majore, mai ales in privinta unor lideri, dupa cum a descris anul care vine astrologul rus Anna Kiryanova, in cotidianul „Pravda”.

Si, pentru ca un proverb chinezesc spune „sobolanii parasesc locuintele sarace”, 2008 va fi un an marcat de prosperitate.

Desi Anul sobolanului incepe oficial la 7 februarie, ca sa ne mearga bine, astrologii rusi ne sfatuiesc sa includem in meniul de Revelion ce ii place sobolanului sa manance: nuci si branzeturi.

De asemenea, ar fi bine sa purtam la petrecere cele mai pretioase haine si bijuterii, pentru ca sobolanul iubeste opulenta.
Sursa: Ziare.com

Happy New Year!

happy new year wishes

Prin tunelul oranj

Prin tunelul oranj

de Nichita Stanescu


ma uitam in spate absent la nu stiu ce
desigur, in spatele meu ningea.
o fuga de iepuri lasase urme pe camp.
fara de arme fiind, Doamne,
cum de-am putut sa starnesc
atata groaza?
De ce starnim ,Doamne,groaza,daca suntem doar niste oameni supravietuitori?De ce ,”ingrozitii” ,ne lovesc fara mila,vor sa ne vada cazuti in tarana uda de lacrimi?N-avem arme si ,totusi se tem de noi,supravietuitorii.
Prin tunelul oranj,azuriu,purpuriu,trec toti supravietuitorii .Ei cauta lumina cea alba si o vor gasi…curand.A venit iarna geroasa si ne este frig .Ne acopera zapada omatul sa ne tina de cald,iar lacrimile se transforma in fulgi de nea.

 

 

 

Cantec de iarna

Cantec de iarna
de Nichita stanescu

Noaptea a nins peste camp cu pamant
Tu unde esti, in ce gand?

Crengile zvelte si goale in bezne
danseaza intruna…
Uite-le sanii, uite-le glezne.
Noaptea a nins peste camp cu pamant
si crengile zvelte, si goale, cu luna
luneca negre si-aiurea, intruna
danseaza intruna

Tu unde esti?
In ce gand?
frunzele negre-ti cazura
cu toatele, oarbe-n cautatura?

Ah, de-ar mai fi in adancul schilav si urat
doar o creanga cu roadele pline,
sa m-adun, sa ma-ntorc si sa vin iar la tine:

– „Na un mar!”… si atat.

Cozi,cozi,pretutindeni cozi

Gata de atac.Oamenii s-au inarmat cu carucioare,plase si multi bani.Cine va castiga„razboiul”?Dupa cum am auzit,lumea a inceput deja aprovozionarea si pregatirea pentru marea sarbatoare a Anului Nou.Ca nu cumva masa sa fie prea putin incarcata,e de preferat sa fie un munte de mancare si un fluviu de bautura ,toate indulcite cu multa crema ,ciocolata si frisca.Si cum va spuneam,nu numai ca am auzit,dar am si citit un articol care m-a uns la suflet,parca l-as fi scris eu.(as fi vrut 😛 ).Si asta nu e tot.Mai intai au fost cozile pentru alimente.

Pensionarii s-au calcat in picioare,foamea e mare mare.Si-au urmat cozile pentru vanghelion.

Manusa

glove5.jpg

O poveste din copilaria mea si a copiilor mei.Eu n-am uitat-o.Aveam si o carticica cu poze frumoase.E o poveste populara ucraineana care place oricarui copilas care incepe sa descopere lumea.Poate ca unii zambesc si spun ca e demodata,altii isi amintesc si ei cu nostalgie de povestile copilariei.Povestile copilariei cu animale,zane,zmei ,Feti -Frumosi si Ilene-Cosanzene nu trebuie lasate uitarii acum cand au aparut alte personaje.poate ca ar fi cazul ca la unele basme romanesti sa se rescrie basmul in limba vorbita acum.Sunt atatea cuvinte arhaice si regionalisme,ca nici noi nu le intelegem.

Mergea odata un mosneag prin padure,iar in urma lui alerga un catelus.A mers mosneagul ce-a mers si si-a pierdut o manusa.

Si iata ca a trecut pe acolo un soricel;a intrat in manusa ai a spus:
-Asta o sa fie casa mea.

In vremea asta -hop,top- s-a apropiat de manusa o broscuta si a intrebat:
-Hei,cine sta aici?
-Eu,soricel-roade-multicel.Da’tu cine esti?
-Eu sunt broscuta-umbla-fuguta.Primeste-ma si pe mine!
-Hai,vino.

-Si uite ca acum stau doi in manusa.A trecut in fuga si un iepuras.S-a apropiat de manusa si a intrebat:
-Hei,cine sta aici?
-Noi,soricel-roade-multicel si broscuta-umbla-fuguta.Da’tu cine esti?
-Eu sunt ierurici-alerg-pe-aici.Primiti-ma si pe mine!
-Hai,vino.
Si uite ca acum stau trei in manusa.A trecut o vulpe si a intrebat:

-Hei,cine sta aici?
-Noi,soricel-roade-multicel,broscuta-umbla-fuguta si ierurici-alerg-pe-aici.Da’tu cine esti?
-Eu sunt vulpita-cumetrita.Primiti-ma si pe mine!
Si uite ca acum stau patru in manusa.Cand,iata,a trecut si un lup ;s-a apropiat de manusa si a intrebat:

-Hei,cine sta aici?
-Noi,soricel-roade-multicel,broscuta-umbla-fuguta, ierurici-alerg-pe-aici,vulpita-cumetrita.Da’tu cine esti?
-Eu sunt jupanul-lup-sur-la-trup.Primiti-ma si pe mine!
-Ei,haide,vino si tu!
A intrat si lupul.Acum stau cinci in manusa.Si uite ca s-a ivit pe acolo un mistret si a intrebat:

-Groh-groh-groh,cine sta aici?
-Noi,soricel-roade-multicel,broscuta-umbla-fuguta, ierurici-alerg-pe-aici,vulpita-cumetrita si jupanul-lup-sur-la-trup. Da’ tu cine esti?
-Eu sunt porcul-mistret-colt-lunguiet.Primiti-ma si pe mine!
Tii ce belea:toti ar vrea sa intre in manusa!
-N-ai sa poti intra,sa stii!
-Las’ca intru eu cumva,primiti-ma numai!
-Ei,haide,ce sa-i faci,vino si tu!
A intrat si mistretul.Si uite ca acum stau sase in manusa.Le e atat de stramt in manausa ,ca nici sa se miste nu-i chip.S-a auzit apoi un trosnet de ramuri si din desis s-a aratat un urs.Ursul tot spre manusa s-a indreptat:

-Hei,cine sta aici?
-Noi,soricel-roade-multicel,broscuta-umbla-fuguta, ierurici-alerg-pe-aici,vulpita-cumetrita,jupanul-lup-sur-la-trup si porcul-mistret-colt-lunguiet.Da’ tu cine esti?
-Moor,moor,moor,da’multi mai sunteti aici!Eu sunt Mos Martin-cel-batran.Primiti-ma si pe mine!
-Cum sa te primim si pe tine?Ca e destul de stramt si asa.
-Cum s-o putea!
-Ei,haide si tu,da’mai la margine!
A intrat si ursul si acum sunt sapte in manusa.E atat de stramt inauntru,ca manusa e gata-gata sa plesneasca.
In vremea asta mosneagul a bagat de seama ca si-a pierdut manusa si s-a intosr sa o caute.Catelusul alerga inaintea lui.A alergat ce a alergat,pana cand a gasit manusa.Zacea pe jos si parca se misca.Catelusul s-a pornit sa latre:
-Hau,hau,hau!
Cei sapte s-au speriat,au iesit afara din manusa si au tulit-o in padure,care incotro.
Iar mosneagul s-a apropiat si si-a luat manusa.

Amintiri care dor(despre Craciun)

Azi dimineata am citit putin din presa online.Voiam sa aflu ce mai e prin lume ca sa nu ma simt ca pierduta in spatiu.Si mi-a atras atentia mesajul regelui Mihai fata de care nu am o simpatie prea mare.Doar inteleg ce greu i-a fost sa plece obligat din tara lui pe care,m-am convins ca o iubeste si-i vrea binele,bineinteles si al romanilor.

Dupa ce am citit mesajul am picat in butoiul cu melancolie,m-a apucat o tristete mare si mi-am amintit de zilele frumoase ale Craciunului de acum cativa ani(nu chiar asa multi).Cand copiii mei erau mici si il asteptau pe Mos Craciun cu emotii.Emotii aveam si noi sa nu descopere micile daruri de la Mos.Cumparam din timp cadouri:dulciuri,cate-o masinuta sau ceva de imbracat ce aveau nevoie,aveam grija sa nu fie diferite decat ca culoare si marime,bineinteles(la hainute).Aveam daruri si pentru noi,pentru cele doua bunici si nepoti.Bradul il cumparam cu cateva zile inainte si-l ascundeam prin vecini .Mai tarziu nu-l mai ascundeam,le spuneam copiilor ca ne-am intalnit cu Mosul si ne-a dat bradul ca nu mai poate sa-l care,dar ca va veni sa-l impodobeasca.

Dupa un timp,Mosul ne-a „rugat” sa impodobim noi bradul ca e foarte ocupat….Ce minunate vremuri care,din pacate,nu mai sunt.Si nu pentru ca acum au crescut copiii,e vorba de altceva ,cred ca foarte multi simtim ce este.Mai departe,povestea Craciunului nostru suna asa:copiii mergeau cu tatal lor la colindat pe la cele doua bunici si matusi.In timpul asta,in perioada cand „Mosul” trebuia sa impodobeasca bradul,eu intram in viteza supersonica si-l impodobeam cat mai frumos,apoi puneam darurile sub pom.

Muscam dintr-o bomboana din pom(le spuneam copiilor ca a muscat cerbul de la sania Mosului),lasam si geamul intredeschis;daca uitam,le spuneam copiilor cand ma intrebau pe unde a intrat Mosul,ca el intra pe oriunde ca sa aduca daruri.Am uitat sa povestesc cum il”vedeam” pe Mos trecand pe la casele oamenilor sa vada daca sunt cuminti copiii.Cum aveam obloanele inchise se vedea cate-o lumina de la blocul vecin si copiii spuneau:”l-am vazut pe Mos,i-am vazut ochii …”.Of,of,of!Oftez….Cand ajungeau acasa ma intrebau:”a venit Mosul?”.Bineinteles ca eu eram ocupata cu ceva si le raspundeam ca n-am auzit nimic.Mergeam cu totii in camera (nu „stiam „unde aduce Mosul bradul si darurile) si…va inchipuiti bucurie.Ne amintim cu totii de copilarie cand credeam in Mos Craciun si-l asteptam cu emotii.Poate sunt prea deprimata din cauza greutatilor si nu vad limpede,dar Craciunul e doar o copie nereusita a Craciunului adevarat,cel din sufletele noastre de copii.

25 decembrie 1989

Am adus aceasta postare de pe blogul meu mai nou „Blog de supravietuitor”.Cred ca trebuie sa ne amintim cu totii si despre acel Craciun de acum 18 ani.

25 decembrie 1989


Despre Craciun,Mos Craciun,spiritul Craciunului,felicitari am mai vorbit.Si am recunoscut ca nu mai simt spiritul Craciunului,nu mai simt bucuria copilareasca de-a impodobi bradul si de-a astepta ajunul cand Mosul ne lasa daruri la toti cei cuminti si nu numai.Nu mai simt deloc Craciunul.E un fel de weekend mai prelungit cand oamenii cumpara de toate,cand oamenii mananca ca si porcii(cine are ce manca),beau tot ca porcii si,mai nou(am vazut la stiri), a aparut Craciunul disco.Ce-a ajuns Craciunul!Mai ales noi,romanii,nu cred ca putem spune ca aceasta zi aducatoare de bucurii tuturor (asa ar fi normal),aceasta zi sfanta a nasterii lui Isus mai e sarbatoare.Poate de aceea mi-am amintit ca acum 18 ani,de Craciun,Ceausestii au fost judecati si impuscati.Dupa ce au fost judecati.A fost acela un proces?Trebuiau condamnati la moarte si executati tocmai in ziua de Craciun?Cine stie adevarul?Vom afla vreodata in aceasta viata adevarul din decembrie 1989?Vinovatii pentru atatea victime vor fi judecati si pedepsiti?Cum as putea sa mai simt spiritul Craciunului cand simt durere,neputinta,umilinta…cand vad marea minciuna si marea hotie,cand vad ca unii dintre alesii nostri s-au transformat in „calai” ai nostri,ne tortureaza folosind tehnici de ultima generatie prin care reusesc sa ne distruga sufletele,fiinta noastra devine un fel de dobitoc care traieste in mocirla si scoate din cand in cand capul sa mai ia o gura de aer.Parca nu mai vrei sa traiesti asa.Dar sa revin la proces .Am un filmulet.Si am mai gasit pozele cu ei impuscati.Sunt socante,nu le pot privi.Nu mai am cuvinte,sunt prea trista,dezamagita.Ce poate fi mai rau decat sa fii dezamagit de cei in care ai incredere?

Colinda colindelor

Colinda colindelor

de Nichita Stanescu

Ah, legile fixe ca şi cum am trăi un timp oprit.

Am început de la o vreme să imit natura.

Un grec în trecere prin inima mea mi-a zis:

misterios este numai ceea ce există,

iar logic este numai ceea ce nu este.

A treia oară ninge în dimineaţa acestui an.

Pun mâna pe zăpadă şi se stinge,

şi creierul liber mi-l pun în dorinţa

de os de floare de zăpadă spre apărare de cald.

Orice gest e mai frumos decât o statuie,

orice gând de alb duce în braţe un fulg uriaş de zăpadă.

Şi dacă auzul s-a pierdut într-un lătrat de câini,

şi dacă vederea s-a oprit în steaua Venus,

şi dacă codrii negri bat în geam,

şi dacă mi-eşti departe, ningi tu, ningi tu, ningi tu…

Şi dacă un cuvânt copil se cere din cuvinte,

şi dacă un albastru cer se scurge din morminte

şi se preface şi se duce spre deltele mai suse,

mai smulse, mai foarte alte animale, mai foarte alte plante.

Şi dacă legea stelei fixe opreşte cu fiinţa ei saltul de doi,

zvârlit spre trei al unui unu.

Potop îndepărtat şi surd de om rupt.

Ce rece este, şi măreţ şi cât de singur este şi geometric.

A trecut un pers prin inima mea

şi n-am de gând să vă spun ce i-am spus.

Atâta doar că sunt din ce în ce mai greu şi mai greoi,

cum greoaie este turma peste oi şi raza de la stele peste noi.

Dar a trecut un cal prin mine,

eu am trecut printr-un stejar,

stejarul a trecut prin secunda aceasta.

Lerui ler, pierdeţi, pierdeţi ca să vă rămâneţi Lerui ler,

pierde-m-aş pierde ca să-mi rămână singurătatea mie.