Monthly Archives: octombrie 2007

„Love Story”

ali_macgraw1Cu multi ani in urma am vazut acest film despre o dragoste asa de mare si frumoasa,dar care s-a terminat trist.De ce mi-am amintit de ea?pentru ca face parte din povestile adevarate de dragoste care au rama si vor ramane de neuitat.

Dragostea înseamnã sã nu spui niciodatã cã îti pare rãu”.

Toatã lumea iubeste Love Story! Unul dintre cele mai romantice filme realizate vreodatã rãmâne în acelasi timp si printre cele mai populare. Aceastã poveste a anului 1970 despre o dragoste de-o viatã – a doi tineri care depasesc barierele sociale,se casatoresc si …ce putin timp sunt impreuna!
Sa povestesc pe scurt.Oliver Barret IV,student al facultatii de elita,Harvard,medicina ,o intalneste la o intrunire a studentilor pe Jennifer Cavilleri de la Radcliffe College,care facea parte din randul clasei muncitoare.Se indragostesc lulea,iar dupa absolvirea facultatii,se casatoresc,impotriva vointei domnului Barrett,care-si tinea fiul din scurt.Cei doi tineri indragostiti in varsta de 24 ani erau asa de fericiti,iubirea lor era asa de mare,nu aveau nevoie de acerea lui Oliver.Au decis sa aiba un copil,rod al dragostei lor.Au consultat un medic specialist,care dupa cateva teste repetate facute lui Jenny,a descoperitca Jenny e bolnava de leucemie.I-a spus adevarul crud lui Oliver si l-a sfatuit sa duca o viata normala cu sotia sa care mai avea asa de putin de trait.Jenny si-a dat seama si a ainceput tratamentul .Curand ,Oliver n-a mai facut fata costului tratamentului si,disperat,a cerut tatalui sau niste bani,spunandu-i o minciuna.Acesta l-a refuzat.De pe patul de spital,Jenny vorbea cu tatal ei despre ceremonia de inmormantare,a hotarat sa vorbeasca si cu Oliver.Simtea ca nu mai are mult de trait,simtea ca viata o paraseste,l-a rugat pe Oliver s-o imbratiseze,si asa ,strans imbratisati,ea s-a stins in bratele iubitului sau sot.Aceasta poveste trista de dragoste a inmuiat inimile atator oameni,a facut sa curga rauri de lacrimi.Sa amintesc si de cealalta poveste de dragoste,de asemeni trista;cea dintre Oliver si tatal sau.Cand domnul Barrett a aflat ca Jenny e bolnava si ca fiul sau a imprumutat bani pentru tratamentul ei,a venit imediat la ei.Insa ,pe cand ajungea el la spital,Jenny murea in imbratisarea lui Oliver.Indurerat,el si-a cerut iertare de la fiul sau care i-a raspuns ceea ce stia de la Jenny:„LOVE MEANS NEVER HAVING TO SAY YOU`RE SORRY”

The Last Unicorn

Micuta sirena

jonblu

Mica Sirenă trăieşte în adâncuri împreună cu cele două surori ale ei, cu prietenul său delfinul Delfi, cu bunica şi tatăl ei – împăratul apelor. La împlinirea vârstei de 15 ani, fiecare sirenă poată să iasă pentru prima dată la suprafaţă pentru a vedea lumea de dincolo de ocean. La fel şi Mica Sirenă. În ziua în care a împlinit 15 ani, ea iese la suprafaţa apei şi-l salvează de la înec. Se îndrăgostesc. Singura posibilitate a Micii Sirene (Nausica) de a rămâne pe pământ este ca un prinţ pământean să-i declare iubire eternă. Vrăjitoarea mărilor, Caracunda, cea care trage la fund corăbiile oamenilor, vrea să-i ia locul Micii Sirene şi să devină ea mireasa prinţului.
În final, planurile îi sunt dejucate, iar cei doi – Mica Sirenă şi prinţul – se căsătoresc şi trăiesc fericiţi pe pământ.

Lorelei

de Heinrich Heine

Eu nu înţeleg ce-i cu mine,
mă trage tristeţea-n abis.
O veche poveste se ţine
de sufletul meu şi în vis.
E seară. Şi Rinul sub zare
adoarme cu somn de voinic,
iar ultima rază sub soare
adastă pe stîncă un pic.
Şi cîntă acolo o fată,
pe vîrful lucind de scîntei,
în aur e dînsa-mbrăcată,
de aur e pieptenul ei.
Îşi mîngîie părul ce-n unde
ca apa se vălură lin,
iar cîntecul ei pătrunde,
căci plin e de-un farmec străin.
Vîslaşul se pierde prin ceaţă,
De-un dor fără nume cuprins,
şi stînca n-o vede în faţă
el vîrfu-l priveşte aprins.
Iar rîul – furia să-i vină
pe loc îl trimite în rai.
Ah, tu eşti, doar tu eşti de vină
cu cîntecul tău, Lorelei.

Peer Gynt este fiul lui Jon Gynt, cândva bogat şi apreciat, care a devenit beţiv şi şi-a pierdut toţi banii lăsându-i pe Peer şi pe mama sa Åse în sărăcie. Peer doreşte să refacă ceea ce tatăl lui a distrus, dar se pierde în lăudăroşenie şi fantezii. Se amestecă într-o bătaie şi fură mireasa, Ingrid din Hægstad, în ziua nunţii. Astfel este un proscris şi trebuie să fugă din parohie. În timpul călătoriei sale, el întâlneşte pe cele trei păstoriţe, femeia îmbrăcată în verde, fiica bătrânului din Dovre, cu care vrea să se căsătorească şi Bøygen (marele obstacol).
Solveig, pe care Peer a întâlnit-o la nunta din Hægstad şi de care s-a îndrăgostit, vine la casa lui din pădure să locuiască cu el, dar el o părăseşte şi îşi continuă călătoria. Este plecat mulţi ani, are diverse îndeletniciri şi joacă roluri variate inclusiv acela de negustor angajat în întreprinderi suspecte de pe coasta din Maroc, rătăceşte prin deşert, trece de Memnon şi de Sfinx, devine şef beduin şi profet, încearcă să o seducă pe Anitra, fiica unui beduin şi sfârşeşte la ospiciul din Cairo unde este întâmpinat ca împărat. Când în sfârşit se întoarce acasă, bătrân fiind, naufragiază. Printre cei din barcă îl întâlneşte pe călătorul străin, care doreşte să îi folosească cadavrul să descopere unde se află visele.
Întors acasă, în parohie, participă la o înmormântare şi la o licitaţie unde îşi oferă spre vânzare totul din viaţa anterioară. Se întâlneşte de asemenea cu topitorul de nasturi, care susţine că sufletul lui Peer trebuie topit împreună cu alte obiecte stricate în afară de cazul când poate să explice când şi unde în viaţa sa a fost „el însuşi” şi cu insul uscăţiv care crede că poate fi luat drept un păcătos adevărat care poate fi trimis în iad.
Peer, mai disperat ca niciodată, ajunge la Solveig, care l-a aşteptat la cabană încă de când acesta a plecat. Ea îi spune că el întotdeauna a fost el însuşi în credinţa, speranţa şi dragostea ei.

mermaids

Sirene

John William Waterhouse - The Siren

John William Waterhouse – The Siren

John William Waterhouse - A Mermaid

John William Waterhouse – A Mermaid

Sabin Bălaşa - Boat of the mermaid

Sabin Bălaşa – Boat of the mermaid

Pentru micuta sirena Harra.

Un geniu isi ia ramas bun

„Un geniu isi ia ramas bun”
Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.
Va recomand s-o cititi, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator.

„Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune „te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui „imi pare rau”, „iarta-ma”, „te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”

Nu am cuvinte,doar lacrimi.De ce ne este asa de greu sa ne cerem iertare?De ce nu spunem ceea ce simtim,ca-i iubim pe cei din jurul nostru,ca fara ei suntem nimic.S-ar putea sa nu mai avem cui spune si vom regreta toata viata.Vom astepta clipa cand vom spune acel simplu :Iarta-ma!De cand am citit scrisoarea stiu ca ca am trait degeaba,fara nici un rost.De fapt,simteam asta,dar acum stiu.Plang.

„Please forgive me”

Inorogul,fiinta magica

landunicornsimage1

unicorns

Inorogul, numit şi licorna sau unicorn, este un animal mitologic. Inorogul este reprezentat ca un cal alb având un corn în mijlocul frunţii. Legendele descriu acest corn ca având puteri miraculoase: vindecă bolile, curăţă răul, dă viaţă.

Unicornul sau inorogul a reprezentat, de-a lungul secolelor, un subiect in jurul caruia s-au iscat numeroase legende.

Pe timpul Potopului el a fost cel care a salvat Arca, legand-o si tragand-o cu cornul sau imens, salvand umanitatea, animalele si plantele de la o distrugere totala.

Nu se stie cu siguranta daca inorogul a existat sau nu, dar povesiri despre el au existat in toate colturile lumii. Unele povesti vorbesc despre unicorn ca despre o fiinta cu puteri miraculoase, invizibila si cu posibilitatea de a se ascunde de privirea oamenilor, disparand ca prin minune in padurile intunecoase. In epoca medievala, inorogul este reprezentarea puterii, dar şi a purităţii. Prin cornul sau unic, inorogul reprezinta sageata dreptatii, raza solara, sabia lui Dumnezeu.

Unicornul este in general o fiinta singuratica, desi unele basme vorbesc despre grupuri de inorogi care alearga impreuna si se adapa din raurile involburate ale padurilor. Alte povesti ne asigura ca inorogii se nasc din valurile marii si ies adesea sa alerge si sa se joace pe plaja insorita. In legendele arabe, unicornul apare din mijlocul nisipurilor desertului si se apropie doar de copiii singuri, adoarme o vreme langa ei si apoi dispare din nou.
Ultimul inorog(The last unicorn) Intr-o padure fermecata inorogul ea descoperit ca este ultima din specia sa si a decis ca trebuie sa afle ce s-a intamplat cu ceilalti unicorni.Auzise de la un fluture ca ceva caruia i se spune Red Bull ar stii ce s-a intamplat.Prin urmare s-a hotarat sa porneasca intr-o calatorie periculoasa in afara padurii sale pentru a gasi inorogii.In timpul calatoriei a fost prinsa de o vrajitoare care a inchis-o intr-o cusca pentru a fi prezentata la carnavalul vrajitoarelor.A scapat insa cu ajutorul unui magician cam nepriceput si alaturi de Moll Grrue,iubita capitanului padurii Greenwood,Cptain Cully,au pornit in calatorie.Au ajuns in apropierea castelului regelui Haggard,presupus rapitor a lui Red Bull.Acolo chiar l-a intalnit pe Red Bull si nu era acea fiinta infricosatoare cum se vorbea.Mai apoi,magicianul nepriceput,Schmendrick,printr-o magie neprevazuta,a transformat inorogul intr-o preafrumoasa fata,insa Red Bull a parasit-o.Schmendrick,Molly Grue si fata au intrat in castel ,magicianul prezentand-o pe fata inorog ca fiind Lady Amalthea.Au ramas la castel,Amalthea se simtea din ce in ce mai mult om si cunoscandu-l pe fiul regelui,printul Lir,s-a indragostit de el.Fiind indragostita nu a uitat totusi de scopul calatoriei sale,adica gasirea celorlati inorogi.Regele Haggard a chemat-o intr-o zi sa-i spuna de locul unde se afla inorogii,avand indoieli ca femeia e mai mult decat ceea ce pare.Amalthea,Molly Grue,Schmendrick,Lir au avut de trecut o proba grea,sa gaseasca raspunsul la o ghicitoare de-a lui Red Bull aveau de gasit pasajul spre barlogul lui Bull din subsolul castelului,prin ceasul spart.Au patruns acolo,Red Bull se obisnuise cu noua infatisare a unicornului si a urmat-o.Schmendrick,in incercarea sa de a o scapa pe Almathea de Bull, a facut o vraja si a transformat-o din nou in inorog,dar ea nu vrea sa se desparta de Lir.Bull o conduce spre ocean,acolo unde ii condusese si pe ceilalti inorogi,dar apare lir intre ei,se da o lupta si Lir este ucis.Fata inorog,in marea ei durere devine foarte agresiva si-l impinge pe Bull in ocean.Adusi de spuma alba a valurilor care s-au format,inorogii au iesit cu totii din apa,valurile formate au acoperit castelul regelui Haggard,acesta inecandu-se.pe tarm,fata inorog,prin magie l-a readus la viata pe printul Lir.Schmendrick,magicianul,l-a convins pe Lir ca a castigat mai mult prin iubirea unui unicorn decat daca ar fi ramas singur.etei inorog si-a cerut iertare ca a impovarat-o cu atatea regrete si cu moarte,dar fata inorog i-a multumit pentru ca au readus inorogii in lume si chiar daca este singurul unicorn care simte pareri de rau,e si singurul inorog care stie ce este iubirea.

Tristan si Isolda

John Duncan - Tristan and Isolda

John Duncan – Tristan and Isolda

Edmund Blair Leighton - Tristan and Iseult

Edmund Blair Leighton – Tristan and Iseult

Herbert Draper - Tristan and Iseult

Herbert Draper – Tristan and Iseult

August Spiess - Tristan and Isolde

August Spiess – Tristan and Isolde

 

Inainte de Romeo & Julieta au fost Tristan si Isolda… Dupa caderea Romei, englezii sunt tinuti in frau in mod brutal de catre regele irlandez Donnchadh. Unul din liderii englezi, Lord Marke (Rufus Sewell) vrea sa uneasca triburile engleze ca sa formeze o natiune suficient de puternica pentru a se conduce singura. Cel mai bun cavaler al lui Marke este Tristan (James Franco), pe care Marke l-a crescut de cand a ramas orfan in urma unui atac irlandez in care a murit si familia lui Marke. Cu Tristan alaturi, Marke crede ca ii poate uni pe englezi si ca va putea elibera Anglia de stapanirea irlandeza. Dar Tristan are un secret teribil… Ranit in lupta si crezut mort, el este ingrijit si vindecat de Isolda (Sophia Myles), o frumoasa si misterioasa irlandeza, care il ascunde de ostenii tatalui ei, regele Donnchadh, si il readuce la viata. Dar relatia lor pasionala este intrerupta atunci cand Tristan trebuie sa se intoarca in Anglia, fara sa stie daca o va mai revedea vreodata pe Isolda. Tristan si Isolda Aceste două nume nu se pot rosti separat, când spui Tristan, automat îţi vine continuarea, Isloda. Cuplul reprezintă mitul iubirii invincibile. Vechea lor poveste celtică, despre Tristan cel trist şi blonda Isolda este o poveste de iubire magică dar aparent imposibilă. La început, cei doi apar ca doi adversari – Tristan îl omorâse pe domnitorul Irlandei, care din nefericire era fratele Isoldei. Ea îşi jură că îl va ucide cu mâinile ei pe cel care se face vinovat de această crimă. În contextul „nebănuite sunt căile dragostei”, Tristan este ales să fie peţitorul Isoldei în faţa unchiului său Mark von Cornwall. În drumul către acesta, el nu avea voie nici măcar să o atingă pe următoarea regină, dar planurile Isoldei erau altele. Plină de ură, ea îşi doreşte răzbunare şi vrea să-l otrăvească pe asasinul fratelui său. Printr-o minune otrava este înlocuita cu o băutură a iubirii, care apare din neant în faţa celor doi şi pe care o sorb până la ultima picătură. „Iar când cei doi tineri, Tristan şi Isloda, băură amândoi băutura, s-a produs de îndată zarva de pe lume, IUBIREA, care pândeşte şi care s-a strecurat în inima lui Tristan şi a Isoldei. Înainte de a fi remarcată, ea şi-a înfipt acolo drapelul victoriei şi i-a tras pe amândoi sub stăpânirea ei. ” De aici… cei doi nu se mai pot dezlipi unul de celălalt. Totuşi, frumoasa blondă trebuie să-şi îndeplinească promisiunea şi se căsătoreşte cu Mark, alături de care în timpul zilei îşi joacă rolul de regină, iar noaptea şi-o petrece cu amantul ei, Tristan. Minciuna are picioare scurte, ca de obicei, şi regele află despre escapadele soţiei, iar Tristan este condamnat pe rug. Reuşeşte să scape şi împreună cu Isolda începe o viaţă singuratică în pădurea sălbatică. Chiar dacă traiul pentru ei este foarte greu, se pare că, pentru moment, iubirea dintre ei este mult mai puternică. Nu, această poveste nu este una cu happy-end, pentru că Isolda se întoarce la regele Mark, chiar dacă în inima ei va exista întotdeauna Tristan. Cu inima frântă, el părăseşte ţara şi nu îşi mai găseşte liniştea niciodată. Caută cu disperare o altă Isolda, dar nu reuşeşte să se mai apropie de nicio femeie. Poate chiar prin această întâmplare nefericită povestea lor a rămas una a iubirii nemuritoare, o legendă despre dragostea veşnică dată de o misterioasă licoare. În fond este o dramă a iubirii nerealizate, a răzbunării, a înşelăciunii şi despărţirii, o dramă a Evului-Mediu care ne zdruncină şi astăzi. Pentru că ne-am gândit să vă aducem aminte în fiecare săptămână de o poveste de dragoste nemuritoare, care să ne hrănească sufletul cu speranţă şi emoţie.Elena Ivan.Tristan und Isolde is an opera in three acts by Richard Wagner to a German libretto by the composer, based largely on the romance by Gottfried von Straßburg. It was composed between 1857 and 1859 and received its first performance, conducted by Hans von Bülow, in Munich on 10 June 1865. cinemarx.ro

film

Tristan si Isolda

Ronald si Nancy-o dragoste de 52 de ani

Astazi va amintesc despre alta celebra pereche de indragostiti.Ronald si Nancy – o dragoste de 52 de ani.

Fostul presedinte american, Ronald Reagan, si-a gasit in Nancy, cea de-a doua sotie a sa, dragostea vietii lui si un sprijin politic infailibil, care l-a inconjurat in mod constant cu sfaturi. Nancy Reagan, 82 de ani, a stiut sa gaseasca, recent, cuvintele potrivite pentru a-si exprima tristetea profunda provocata de boala sotului sau, suferind de Alzheimer, maladie ce l-a facut incapabil sa-si recunoasca sotia, in ciuda celor 52 de ani de casnicie ai lor. „Lunga calatorie a lui Ronnie a sfarsit prin a-l duce intr-un loc indepartat, unde nu mai pot ajunge la el”, marturisea ea, foarte emotionata, cu ocazia unei seri dedicate strangerii de fonduri pentru cercetare. Ronald Reagan, fosta vedeta a filmelor de serie B, si Nancy Davis, actrita tanara a anilor 1940, au trait o adevarata dragoste la prima vedere atunci cand s-au intalnit, in 1949. La vremea respectiva, Ronald Reagan se refacea dupa divortul de actrita Jane Wyman, cu care a avut doi copii. Dupa trei ani, in 1952, se casatoreste cu Nancy, afisand, din acel moment, tot timpul, o dragoste reciproca si juvenila. Presedintele nu a incetat sa-i scrie scrisori de dragoste sotiei sale nici dupa ce a ajuns la Casa Alba, dintre acestea unele fiind publicate in 2001, in cartea „I Love You, Ronnie”, semnata de Nancy Reagan. Oriunde s-ar fi aflat, Ronald Reagan gasea mereu mijlocul de a-i scrie sotiei sale. In 1983, la cea de-a 31-a aniversare a casatoriei lor, el a scris, de la bordul avionului Air Force One: „Fac mai mult decat sa te iubesc, sunt incomplet fara tine. Tu esti insasi viata mea. Cand nu esti langa mine, astept sa vii pentru a putea reincepe sa traiesc”.

adevarul.ro

Film

wikipedia

Adam si Eva

Albrecht Dürer: Adam and Eve

Dragostea e in jurul nostru ca aerul ,o simtim cand trecem pe langa perechile de tineri chiar si batrani,o vedem in florile colorate si-n frunzele copacilor care sunt mangaiate de vant si ploi.Zumzetul albinelor si trilurile pasarilor sunt tot dragoste,vietuitoarele din aer,apa,pamant ne invata ce este dragostea.Le-ati vazut cum isi pregatesc cuiburile si culcusurile pentru puii care vor veni ?Le-ati vazut cum isi protejeaza puii?Dar cate mamici,tatici si bunici in parcuri si pe strazi cu copilasii?E grea viata noastra, avem asa de multe probleme si griji dar de ce sa nu ne iubim?Iubirea ne ajuta sa trecem mai usor peste toate.Care sunt cele mai cunoscute cupluri de iubiti?Am cautat pe net si m-am gandit sa incep cu inceputul.Cu Adam si Eva. Adam şi Eva au fost, conform Bibliei, primii oameni creaţi de Dumnezeu. Facerea lor este descrisă în Biblie în primele 3 capitole din Cartea Genezei.

Titian. Adam and Eve

Geneza 1
1La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul.
2Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.
3Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină!„ Şi a fost lumină.
4Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întunerec.
5Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l -a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întîi.
6Dumnezeu a zis: ,,Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.„
7Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele cari sînt dedesuptul întinderii de apele cari sînt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.
8Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
9Dumnezeu a zis: ,,Să se strîngă la un loc apele cari sînt dedesuptul cerului, şi să se arate uscatul!„ Şi aşa a fost.
10Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numit -o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
11Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul verdeaţă, iarbă cu sămînţă, pomi roditori, cari să facă rod după soiul lor şi cari să aibă în ei sămînţa lor pe pămînt.„ Şi aşa a fost.
12Pămîntul a dat verdeaţă, iarbă cu sămînţă după soiul ei, şi pomi cari fac rod şi cari îşi au sămînţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
13Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
14Dumnezeu a zis: ,,Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne cari să arate vremile, zilele şi anii;
15şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul.„ Şi aşa a fost.

Jules Trayer.Adam and Eve

16Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpînească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea; a făcut şi stelele.
17Dumnezeu i -a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul,
18să stăpînească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întunerec. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
19Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
20Dumnezeu a zis: ,,Să mişune apele de vieţuitoare, şi să sboare păsări deasupra pămîntului pe întinderea cerului.„
21Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele cari se mişcă şi de cari mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.
22Dumnezeu le -a binecuvîntat, şi a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pămînt„.
23Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
24Dumnezeu a zis: ,,Să dea pămîntul vieţuitoare după soiul lor, vite, tîrîtoare şi fiare pămînteşti, după soiul lor.„ Şi aşa a fost.

Jan Brueghel the Elder. Adam and Eve in the Garden of Eden

25Dumnezeu a făcut fiarele pămîntului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate tîrîtoarele pămîntului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.
26Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele cari se mişcă pe pămînt.„
27Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l -a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i -a făcut.
28Dumnezeu i -a binecuvîntat, şi Dumnezeu le -a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi -l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt.„
29Şi Dumnezeu a zis: ,,Iată că v’am dat orice iarbă care face sămînţă şi care este pe faţa întregului pămînt, şi orice pom, care are în el rod cu sămînţă: aceasta să fie hrana voastră.„
30Iar tuturor fiarelor pămîntului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor cari se mişcă pe pămînt, cari au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.„ Şi aşa a fost.
31Dumnezeu S’a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Károly Patkó.Adam and Eve

Geneza 2
1Astfel au fost sfîrşite cerurile şi pămîntul, şi toată oştirea lor.
2În ziua a şaptea Dumnezeu Şi -a sfîrşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S’a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
3Dumnezeu a binecuvîntat ziua a şaptea şi a sfinţit -o, pentrucă în ziua aceasta S’a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.
4Iată istoria cerurilor şi a pămîntului, cînd au fost făcute.
5În ziua cînd a făcut Domnul Dumnezeu un pămînt şi ceruri, nu era încă pe pămînt nici un copăcel de cîmp şi nici o iarbă de pe cîmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pămînt şi nu era nici un om ca să lucreze pămîntul.
6Ci un abur se ridica de pe pămînt şi uda toată faţa pămîntului.
7Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i -a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s’a făcut astfel un suflet viu.
8Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care -l întocmise.
9Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pămînt tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mîncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
10Un rîu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe.
11Numele celui dintîi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.
12Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.
13Numele rîului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş.

Gustav Klimt. Adam and Eva

14Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea rîu este Eufratul.
15Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l -a aşezat în grădina Edenului, ca s’o lucreze şi s’o păzească.
16Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ,,Poţi să mănînci după plăcere din orice pom din grădină;
17dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit.„
18Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să -i fac un ajutor potrivit pentru el.„
19Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le -a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care -l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela -i era numele.
20Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s’a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească.
21Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
22Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus -o la om.
23Şi omul a zis: ,,Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.„
24Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.
25Omul şi nevasta lui erau amîndoi goi, şi nu le era ruşine.

Tamara de Lempicka.Adam and Eve

Geneza 3
1Şarpele era mai şiret decît toate fiarele cîmpului pe cari le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: ,,Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ,,Să nu mîncaţi din toţi pomii din grădină?„
2Femeia a răspuns şarpelui: ,,Putem să mîncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.„
3Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ,,Să nu mîncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.„
4Atunci şarpele a zis femeii: ,,Hotărît, că nu veţi muri:
5dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul„.
6Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mîncat; a dat şi bărbatului ei, care era lîngă ea, şi bărbatul a mîncat şi el.
7Atunci li s’au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.
8Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s’au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
9Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i -a zis: ,,Unde eşti?„
10El a răspuns: ,,Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi -a fost frică, pentrucă eram gol, şi m’am ascuns.„
11Şi Domnul Dumnezeu a zis: ,,Cine ţi -a spus că eşti gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănînci?„
12Omul a răspuns: ,,Femeia pe care mi-ai dat -o ca să fie lîngă mine, ea mi -a dat din pom şi am mîncat.„

Raffael.Adam and Eve

13Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: ,,Ce ai făcut?„ Femeia a răspuns: ,,Şarpele m’a amăgit, şi am mîncat din pom.„
14Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: ,,Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe cîmp; în toate zilele vieţii tale să te tîrăşti pe pîntece, şi să mănînci ţărînă.
15Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul.„
16Femeii i -a zis: ,,Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine.„
17Omului i -a zis: ,,Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mîncat din pomul despre care îţi poruncisem: ,Să nu mănînci deloc din el,` blestemat este acum pămîntul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
18spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănînci iarba de pe cîmp.
19În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pînea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti, şi în ţărînă te vei întoarce.„
20Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii.
21Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele, şi i -a îmbrăcat cu ele.
22Domnul Dumnezeu a zis: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscînd binele şi răul. Să -l împedecăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mîna, să ia şi din pomul vieţii, să mănînce din el, şi să trăiască în veci.„
23Deaceea Domnul Dumnezeu l -a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămîntul, din care fusese luat.
24Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, cari să învîrtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

Lucas Cranach the Elder.Adam and Eve