Arhivele jurnalului

Eugenio Zampighi (17 octombrie 1859 – 1914), pictor italian

 

Eugenio Zampighi - First Steps

 

 

Eugenio Zampighi - Playing with Baby

Eugenio Zampighi (1859 – 1914), pictor italian nascut in Modena, Italia pe  17 octombrie 1859. Zampighi a aratat un interes foarte mare pentru pictura inca de mic copil, iar la varsta de 13 ani s-a inscris la Academia de Desen.Zampighi a terminat scoala castigand la exaamene sase medalii de locul intai.

La varsta de 20 de ani, Zampighi a castigat o bursa si a petrecut trei ani in Roma. Pentru ca a avut rezultate de succes, Zampighi a fost invitat sa devina Membru Onorabil alAcademiei din Modena. Si-a petrecut ultimul an al bursei  in Florenta acolo in 1884. La Florenta a inceput sa picteze binecunoscutul sau gen de picturi. Aceste picturi s-au vandut imediat, iar Zampighi a primit multe comenzi de la comercianti locali si din strainatate.

Zampighi s-a dedicat picturii de personaje, scene de viata domestica a oamenilor de la tara.

Din blogosfera.

Punctul de vedere.Conversations with God

Cristian.Lup – Autostrada

Geanina.Bal cu casa închisă

Mirela Pete.Joacă-te cu toamna!

Ioan Usca. Repartiţia

Călin Hera.Servesc patria. Planton 2 sau moartea?

Ziarul toateBlogurile.ro

James Tissot (15 octombrie 1836 – 8 august 1902), pictor francez

James Tissot - A Woman in an elegant Interior

James Tissot – A Woman in an elegant Interior

 

 

James Tissot - The Political Lady

James Tissot – The Political Lady

 

 

James Tissot - Room Overlooking the Harbour

James Tissot – Room Overlooking the Harbour

 

 

James Tissot - Young Lady in a Boat

James Tissot – Young Lady in a Boat

 

 

James Tissot self detail

James Tissot self detail

James Jacques Joseph Tissot (15 octombrie 1836 – 8 august 1902) a fost un pictor francez.La inceputurile carierei sale a pictat piese de costume istorice, insa pe la 1864 a trecut cu succes la scene din viata contemporana, folosind ca modele femei la moda. Folsindu-se de implicarea sa in evenimentele  turbulente ale Comunei din  Paris (1871) s-a refugiat in Londra, unde a trait din 1871 pana in 1882. Acolo a avut acelasi mare succes ca in Paris, traind pe picior mare in St John’s Wood; in 1874 Edmond de Goncourt scria sarcastic ca avea un studio cu o anticamera unde, tot timpul se gasea sampanie rece la dispozitia vizitatorilor, iar in jurul studioului,  o gradina unde, cat era ziua de lunga se vedea un infanterist in ciorapi de matase care stergea si lustruia frunzele arbustilor. Cel mai evident in picturile lui se distinge dragostea lui pentru pictatul costumelor de femei: intradevar, opera lui a fost probabil mai des reprodusa in lucrarile de istorie a modei decat in cele de istorie a picturii. De asemenea avea si un talent in a observa cu mult spirit nuantele comportamentului social. In 1882, dupa moartea amantei sale Kathleen Newton (prototipul modelului lui Tissot), artistul s-a reintors in Franta. In 1888 a suferit o transformare  religioasa cand a mers intro biserica sa `prinda atmosfera pentru o pictura’, si prin urmare s-a devotat subiectelor religioase. A visitat Ţara Sfântă in 1886-87 si in 1889, iar ilustratiile dedicate evenimentelor biblice au fost foarte populare, atat in carti cat si in desene originale. Multi ani dupa moartea sa a fost considerat un artist comun, dar in ultimul timp a crescut interesul pentru el prin preturile lucrarilor sale, precum si in numeroase carti si expozitii dedicate lui.

 

James Tissot (15 octombrie 1836 – 8 august 1902), pictor francez
James Tissot (15 octombrie 1836 – 8 august 1902), pictor francez(Biblie)

Din blogosfera.

Mirela Pete.Joacă-te cu toamna!

Ioan Usca.Consult

CELLA.supărări :(

Cristian.Împăcare

Geanina.Armonie

Călin Hera.Servesc patria în fiecare duminică

Nataşa.Protest

Caius.Femeia ideală

Elisa.Ceaiul si reteta de friands

Ziarul toateBlogurile.ro

Picturile lui Winston Churchill

Sir Winston Churchill – Boats by a jetty on the Riviera

Sir Winston Churchill – Marrakech 1948

Sir Winston Churchill – Le Beguinage, Bruges 1946

Nu am stiut pana acum ca marele om de stat, Winston Churchill, a fost si artist talentat, de o mare sensibilitate.Sper ca  cei care trec pe aici vor admira alaturi de mine aceste tablouri, in special Mirela, CELLA, Cristian, Geanina, Ioan Usca, Natasa, Gabriela Elena, Diana Emma, Ryana, Cosmin, Calin, Ruxy,

Aceste tablouri sunt pictate de Sir Winston Churchill . S-a apucat sa picteze in anii `40.
‘Viata lui Sir Winston Churchill prin picturile lui’ , o carte scrisa de  David Coombs & Minnie Churchill, care cuprinde 534 picturi cunoscute si catalogate intro minunata carte.

Sir Winston Leonard Spencer Churchill ( 30 noiembrie 1874 – 24 ianuarie 1965) a fost un om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit în Al Doilea Război Mondial, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1953.
sursa

SURSA POZE

Pentru Mirela,cu drag

Povestea lui Dimitri,artistul orb

1

Povestea artistului orb


Dmitri

Dmitri n-a fost orb din nastere.Si-a pierdut vederea in timpul unor sapaturi de cautare in padurile din Ucraina cand a incercat sa gaseasca ramasitele pamantesti ale unor soldati rusi disparuti din timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial. A dat peste o mina a armatei germane care a explodat si de atunci si-a pierdut vederea.

64

Inainte de accident, Dimitri era  cunoscut in comunitatea locala artistica, iar lucrarile lui erau destul de reusite.Cand si-a pierdut vederea a devenit o persoana invalida de care nimeni n-avea nevoie si de care nimanui nu-i pasa.

13
A cazut intro depresie severa pana intro zi cand a primit un telefon de la un prieten vechi care s-a oferit sa-l sprijine organizand o expozitie cu vechile lui lucrari. Bineinteles ca Dimitri a fost de acord.Apoi, inainte de deschiderea expozitiei, artistul a incercat sa deseneze ceva care sa reprezinte expozitia si de a arata lumii ca e inca artist chiar si fara vedere.Si-a intitulat expozitia: “Chiar si cel mai lung drum incepe cu un pas mic”( “Even the longest way starts with a tiny step.”)
La inceput nu a putut desena nimic care sa semene cu aceeasi pictura.Insa dupa ore de munca si perseverenta a reusit sa creeze prima sa pictura din noua sa viata.Acum sunt deja 250 de lucrari create dupa accidentul in urma caruia si-a pierdut vederea, iar unele dintre ele sunt apreciate de critici si se afla in colectii private ale iubitorilor de arta rusi.

21

“Cand am vazut lucrarile lui Dimitri m-am rusinat de noi care ne plangem deseori sau spunem ca viata e nedreapta cu noi ,desi vedem  lumea din jurul nostru. Dmitri nu vede si totusi nu se plange, ci lucreaza,” a spus Valentina Myzgina, directorul Muzeului de Arta Kharkov .

Pisicile in pictura

Three-Cats

O lacrima pentru motanelul nostru,videoclipul creat de mine cu pisici in pictura.

Dedic acest video Serafinei si lui Sakura,prietenii mei si-ai fetelor.

Pisicile au fost subiectul favorit al artistilor si scriitorilor, timp de secole. Poate ca cea mai cunoscuta dintre toate reprezentarile artistice este cea a zietei egiptene antice Bastet. Sculpturile antice si picturile cu imaginea capului unei pisici au fost gasite in multe locuri de pe Valea Nilului. Artistii japonezi au excelat in portretizarea pisicii. Unele dintre desene erau atat de realiste, incat in timpurile antice areu considerate a fi magice. Oamenii credeau ca daca acest desen este atarnat in case si in temple, acestea vor tine soarecii si sobolanii la distanta. Printre cele mai populare pisici japoneze se afla si Maneki-Neko, o pisica mica, despre care se crede ca aduce fericire si noroc. Budistii venerau pisicile dupa moarte, iar templul Go-To-Ku-Ji, dinTokio, le este dedicat.

Vestitele preotese din temple intonau incantatii pentru sufletele felinelor. Tempele erau ticsite cu sculpturi, piscuti si garvuri in relief ce reprezentau pisici. In fiecare reprezentare, pisica are o laba ridicata, ca pentru a saluta, aceasta fiind si reprezentarea clasica a pisicii japoneze Maneki-Neko.

Pisicile au fost reprezentate in lucrarile multor artisti mari, inclusiv ale lui Leonardo da Vinci, Albrecht Durer, Paul Gauguin, Theodore Gericault, William Hogatrh, Edouard Manet si Pablo Picasso. Probabil ca cea mai cunoscuta pisica din lume este pisica Felix, star de filme de desene animate. Alte desene faimoase ii includ pe Krazy Kat si pe Tom (din Tom si Jerry), ambii avand ca parteneri de film niste soricei. Muzicieni precum Gioacchino Rossini si Maurice Ravel si-au adus si ei omagiul acestor animale, in cateva dintre compozitiile lor.

Sursa:Pisica in istorie

Pisici in pictura

Picturi pisici:

1

2

3

4

5

Roadele toamnei.Pictura si muzica

Un artist genial:Michelangelo Buonarroti


Michelangelo Buonarroti
s-a nascut in 6 martie 1475, Caprese, Provincia Arezzo (†18 februarie 1564, Roma). Alături de Leonardo da Vinci a fost cel mai important artist în perioada de vârf a Renaşterii italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură şi arhitectură. A scris şi poezii, în special în genul sonetului şi madrigalului.
Michelangelo di Ludovico Buonarroti Simoni a fost al treilea din cei cinci fii ai lui Lodovico di Buonarroti Simoni și ai Francescăi di Neri di Miniato del Sera. După întoarcerea la Florența, de unde provenea familia lor, Michelangelo este lăsat în grija unei doici. Aceasta fiind fiică și soție de pietrar, i-a insuflat micului Michelangelo dragostea pentru marmură. Această pasiune timpurie îl determină să părăsească școala, deși părinții lui ar fi dorit ca el să studieze gramatica și să se consacre studiilor umaniste. Datorită prietenului său, pictorul Francesco Granacci, Michelangelo descoperă pictura și, în 1488 este dat la ucenicie în cel mai vestit atelier de pictură din Florența aparținând lui Domenico Ghirlandaio. În acea perioadă, acesta, împreună cu fratele său David, executa frescele din biserica Santa Maria Novella. Totuși, dorința de a lucra în marmură nu-l părăsește; are paisprezece ani când începe să studieze sculptura pe lângă Bertoldo di Giovanni, un elev al lui Donatello, pe baza statuilor antice aflate în grădina lui Lorenzo de Medici, supranumit Il Magnifico, conducătorul politic al Florenței. În palatul acestui bogat mecena, protector al artelor, are posibilitatea de a cunoaște pe artiștii care veneau la curte, devenită un centru important de cultură umanistă. Printre aceștia sa afla și poetul Angelo Poliziano, cu care Michelangelo poartă discuții despre Homer, Virgiliu, despre Dante și Petrarca.
În anul 1534, papa Clement al VII-lea îl aduce din nou la Roma, unde Michelangelo va rămâne până la sfârșitul vieții. Papa îl însărcinează cu pictarea peretelui altarului din Capela Sixtină cu tema Judecății de Apoi. Când la 31 octombrie 1541 papa Paul al II-lea, urmașul papei Clement, dezvelește pictura, toți cei prezenți rămân uimiți în fața tabloului apocaliptic cu peste trei sute de personaje, dominat de figura lui Iisus-Judecătorul Suprem. Nu au lipsit nici vocile de dezaprobare a celor care au fost revoltați de goliciunea personajelor, considerând opera ca pe o blasfemie.

În anul 1549 este numit de papă „arhitect-șef și constructor al bisericii Sfântul Petru”, pentru a continua construirea bazilicii, începută de Bramante. Până la sfârșitul vieții se ocupă mai mult de arhitectură: termină construcția palatului Farnese, execută planurile pentru sistematizarea pieții Capitoliului și pentru cupola bazilicei Sfântul Petru. Ultimele sale sculpturi tratează din nou tema Pietà (pentru Domul din Florența și altele). Michelangelo Buonarroti moare la Roma la 18 februarie 1564, la vârsta de 89 de ani. Conform dorinței artistului, corpul său va fi dus la Florența, unde va fi depus într-o criptă a bisericii Santa Croce.

Michelangelo Buonarroti

Michelangelo Buonarroti(6 martie 1475 – 18 februarie 1564), pictor, sculptor, arhitect italian renascentist

Michelangelo Buonarroti şi poezia durerii nesfârşite

“Ne ducem toţi”

Serghei Aleksandrovici Esenin

Serghei Aleksandrovici Esenin

In calendarul zilei de astazi am citit ca in 27 decembrie 1925 a murit  Serghei Aleksandrovici Esenin, poetul rus despre care stiam prea putine.De fapt nu stiam nimic altceva decat ca Esenin a fost un mare poet rus.

Am fost curioasa sa aflu mai multe despre el si sa citesc cateva poezii ca sa ma mai culturalizez putin.Niciodata nu e prea tarziu sa invatam si sa ne imbogatim cunostintele.Chiar daca nu-mi raman in memorie toate aceste date pe care le citesc,ma bucur sa vad ca oamenii simt la fel indiferent ca sunt poeti,artisti sau oameni obisnuiti ca mine.

Născut într-o familie de ţărani din satul Constantinovo (astăzi Esinino), regiunea Riazan din Rusia, Serghei Esenin a fost abandonat de părinţii săi în copilărie şi a trăit cu bunicii săi. A început să scrie poezii la nouă ani. Copil-minune al literaturii, în 1912 s-a mutat la Moscova, unde s-a întreţinut muncind ca şi corector la o tipografie. În anul următor s-a înscris la Universitatea de Stat din Moscova, unde a studiat un an şi jumătate, ca student extern. În această perioadă scria poezii inspirate din folclorul rus şi devine un apropiat al unor mari poeti rusi. Ultimii doi ani din viaţa lui Serghei Esenin au fost plini de rătăciri constante şi comportament de beţiv, dar a continuat să scrie opere poetice de calitate. În primăvara lui 1925, un Serghei Esenin foarte aerian o cunoaşte şi se căsătoreşte cu a cincea soţie, Sofia Andreievna Tolstaia, o nepoată a scriitorului Lev Tolstoi. Ea a încercat să îl ajute, dar Esenin a suferit o criză mentală şi a fost spitalizat vreme de o lună. Cu două zile înaintea externării de Crăciun, şi-a tăiat venele de la mână şi a scris un poem de adio, cu propriul sânge, după care s-a spânzurat de ţevile de la încălzire de pe tavanul camerei de hotel din Sankt Petersburg. Cu toate că a fost unul dintre poeţii cei mai îndrăgiţi ai Rusiei şi că a avut parte de funeralii îngrijite de stat, multe dintre scrierile sale au fost interzise de către Kremlin în timpul conducerilor lui Stalin şi Hruşciov, dar în 1966 operele sale complete au fost republicate.

În zilele noastre, poeziile lui Serghei Esenin sunt învăţate pe de rost de elevi şi unele au fost puse pe muzică, fiind înregistrate ca şi cântece populare. Moartea timpurie, antipatia elitei literare contemporane lui, iubirea oamenilor simpli, purtarea ieşită din comun, toate au contribuit la imaginea persistentă şi aproape legendară a poetului rus.

Ne ducem toţi

Ne ducem toţi cîte puţin, mereu,
Către-un liman de tihnă şi-mpăcare,
Poate curînd va trebui şi eu
Bulendrele să-mi strîng pentru plecare.

O, dragi mesteceni, gingaşi şi subţiri!
Şi tu, pămînt!Şi voi, cîmpii ca marea!
In preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stăpîni-ntristarea.

Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce în trupuri sufletul adie.
Spun pace vouă, sălcii ce-n apus
Vă oglindiţi în apa purpurie.

Atît de multe gînduri am urzit,
Am scris atîtea cîntece visate
Şi pe pămîntul trist sunt fericit
C-am respirat şi c-am trăit de toate.

Sunt fericit c-am sărutat femei
Şi-am lenevit pe iarba parfumată,
Iar fiarelor, ca unor fraţi ai mei,
Eu nu le-am zdrobit capul niciodată.

Acolo ştiu că nu foşneşte-n zări
Cu gîturi lungi de lebădă, secara…
De asta-n preajma tainicei plecări
Eu mă-nfior şi-mi simt adînc povara.

Acolo ştiu că nu vor mai fi fagi
Nici holdele cu aur viu pe nume…
De asta poate mi-s aşa de dragi
Toţi oamenii cu care sunt pe lume.

nu regret, nu ma jelesc, nu strig
(fara titlu)

Nu regret, nu ma jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberata.
Vestejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tanar niciodata.

N-ai sa mai zvacnesti ca pan-acum
Inima racita prea devreme
s-o pornesc din nou la drum
stamba luncii n-o sa ma mai cheme.

Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacara pornirii
Si pierdutul prospetimii har
Cu vioiul clocot al simtirii!

In dorinti incep zgarcit sa fiu,
Te-am trait sau te-am visat doar viata?
Parca pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineata.

Toti suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fragii frunzele desarte…
Binecuvantat sa fie deci
Ca traiesc si ca ma duc spre moarte.
agonia.ro

Wassily Kandinsky (4 decembrie 1866 – 13 decembrie 1944), pictor de origine rusă

Wassily Kandinsky – Colourful Life

Nu sunt o persoana foarte culta;nu prea mai citesc, nu merg la spectacole de teatru sau la Opera, nici galerii de arta nu vizitez.Asta nu inseamna ca n-am fost la teatru, opera, concerte, expozitii sau ca n-am citit.

Cu toate astea, ma pot “lauda” ca am vizitat muzee, expozitii de picura, galerii de arta si am cunoscut artisti despre care nu stiam nimic nimic.Chiar azi am vizitat o expozitie a unui pictor de origine rusa, Vasili Kandinski, si am aflat cate ceva despre el. S-a născut pe 4 decembrie 1866 într-o familie de burghezi bogaţi şi moderni din Moscova. În 1871,  familia Kandinski părăseşte Moscova şi se mută la Odessa. De la vârsta de 8 ani, Vasili începe să ia lecţii de pian şi violoncel. Frecventează cursurile liceului clasic şi studiază desenul. În 1882, la vârsta de 26 ani se însoară cu verişoara lui, Anna Semiakina. În anul 1885 se întoarce la Moscova pentru a urma cursurile Facultăţii De Drept şi apoi lucrează ca profesor la facultate. În 1896 ia o decizie irevocabilă: va deveni pictor. Pleacă la München, unde se afla una dintre cele mai renumite Academii de Artă din Europa acelor vremuri.
După ce soseşte în Germania, în decembrie 1896, începe să studieze între 1897-1899 la o şcoală celebră condusă de pictorul Anton Azbe (1855-1905). În 1900 este primit în Academia de Arte Frumoase. Dezamăgit, părăseşte şcoala renunţând definitiv la educaţia academică. În primăvara anului 1901 înfiinţează grupul “Phalanx”. Această societate născută în spiritul opoziţiei faţă de academismul omipotent şi omiprezent în artă, organizează în cursul celor 4 ani de existenţă un număr de 12 expoziţii care luau apărarea curentelor cele mai novatoare. “Phalanx” îşi deschide propria şcoala unde Kandinski devine profesor de desen şi pictură. În 1902 se îndrăgosteşte de una dintre elevele sale, Gabriele Munter (1877-1962).

Galeria de arta se afla aici.

Wassily Kandinsky(4 decembrie 1866-13 decembrie 1944), pictor de origine rusă

surse: 1, 2 , 3, 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 203 other followers