„Nici Dumnezeu n-ar putea scufunda Titanicul”

Update:Ultimul supravieţuitor de pe Titanic a murit

14 aprilie 1912: Vasul Titanic a lovit aisbergul care avea să-i cauzeze scufundarea din dimineaţa zilei următoare.

Legenda Titanicului

Lung cat trei terenuri de fotbal, inalt cat un bloc cu 11 etaje, giganticul era considerat a fi imposibil sa se scufunde, dar un aisberg izolat l-a trimis pe fundul marii.

Nici Dumnezeu n-ar putea scufunda acest „vapor”, se lauda unul dintre membrii echipajului de la bordul Titanicului, noul vapor de pasageri de 46.000 de tone al liniei maritime White Star – cel mai mare construit vreodata. La 10 aprilie 1912, ziarele din lumea intreaga isi anuntau cititorii ca giganticul vapor de lux a plecat din Sounthampton, Anglia, spre New York, avand la bord 891 de membri ai echipajului si 1.316 pasageri. Unii dintre acestia erau foarte bogati; vreo 700 erau emigranti si calatoreau la clasa a patra.

 

Cu cele 16 compartimente ermetice ale sale, remarcabilul vapor intruchipa cele mai avansate tehnici ingineresti ale vremii. Mandrindu-se cu dotari luxoase precum bai turcesti si verande strajuite de palmieri, cu dineuri sofisticate si cu cea mai buna orchestra, Titanicul constituia, de fapt, o lume in sine, indiferenta la loviturile vanturilor sau valurilor.

La 15 aprilie, doua plute pliante si 15 barci de salvare rataceau printre sloiuri in apele agitate si reci ale Atlanticului. Pe jumatate inghetati, epuizati si in stare de soc, supravietuitorii constituiau singura dovada ca marele Titanic, care se scufundase cu o noapte inainte, existase vreodata.

Contrar standardelor aplicate astazi in regiunile unde pot exista ghetari, in noaptea linistita, fara luna, de 14 aprilie, Titanicul inainta cu o viteza de 22 de noduri, desi, inca de la ora 9:00 din dimineata rece a zilei de duminica se receptionasera sase avertismente despre existenta ghetarilor.

Exista si un semn evident – temperatura apei scazuse rapid, in numai cateva ore, de la 12 grade pana aproape sub zero – ceea ce, in marile nordice, anunta prezenta ghetei. Cu toate acestea, Titanicul nici nu incetinea, nici nu vira spre sud ca sa evite zona periculoasa in care intrase.

Pe la ora 22:00, ca sa se destinda dupa cina, cativa pasageri de la clasa a doua s-au adunat ca sa cante imnuri religioase. La ora 23:40, marinarul de cart Frederick Fleet a zarit un obiect mic, intunecat, mai negru decat apele oceanului. Obiectul se marea foarte repede. Tragand de trei ori clopotul de alarma, comunica puntii „Aisberg chiar in dreapta!”. Ofiterul William Murdoch a ordonat imediat salii masinilor sa porneasca inapoi si i-a spus carmaciului Robert Hichens sa intoarca timona „banda dreapta!”. In argoul marinaresc al timpului, acest lucru insemna sa intoarca nava cat putea de mult spre tribord, adica spre dreapta, in asa fel incat prova sa se rasuceasca spre babord, adica spre stanga.

Inaintand cu mai mult de 22 de noduri, dizlocand circa 66.000 de tone de apa, Titanicul nu avea cum sa fie oprit brusc. Cand uriasul vas de pasageri a inceput sa vireze, indepartandu-se de aisberg, navigatorii speriati au rasuflat usurati – dar era prematur. Pe punte cazusera bucati de gheata, iar aisbergul facuse o taietura de 100 de metri in partea de la tribord a carenei. Apa rece ca gheata patrunsese in sala cazanelor nr. 6. Pentru pasagerii care o observasera, coliziunea parea mai mult decat o simpla zguduitura. Unul dintre pasagerii de vaza a descris-o „ca si cum un deget urias ar fi lovit vasul de-a lungul”. O femeie a comparat zgomotul produs de impact cu acela de rupere a unei panze.

Echipajul stia deja bine cum stateau lucrurile. Capitanul Smith se sfatuia cu proiectantul-sef al vaporului, Thomas Andrews. Dupa o rapida inspectie in cala, au constatat ca fusesera inundate cinci compartimente. Andrews estima ca Titanic, vaporul ce nu se poate scufunda, era in stare sa pluteasca inca „o ora si jumatate. Poate doua. Nu mai mult”.

<a href="Legenda Titanicului,jurnalul.ro/

explorations.titanic