Constantin Brâncuşi (19 februarie 1876 – 16 martie 1957)
Remember! Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană.
“Eu am facut piatra sa cante pentru Omenire”(Brancusi)
Cateva vorbe despre Constantin Brâncuşi
Din blogosfera.
Mirela Pete.Dragi prieteni ai poveștii parfumate, spuneți prezent aici!
Cristian Lisandru.Omul agăţat de timp ca de un secundar al unui ceas nevăzut
Dana.exclusiv. bogdan mihai radu: „starea de a picta îmi dă senzația atemporalului”
Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 20.02.1
Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 106)
Gabriela Savitsky.Proiect guvernamental
Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (190212)
Ulise al II-lea cel Ocoş.Lătrături ocoşe (190212)
Zamfir Turdeanu’.Clipe încremenite (190212)
zamfirpop.Viaţa-n imagini (190212)
Daurel.Test de sinceritate.Din motive de promovare (a blogului)…
Like this:
Posted on februarie 20, 2012, in arta, calendarul zilei, cultura, remember, Romania and tagged 19 februarie, 19 februarie 1876, Constantin Brancusi, sculptor român. Bookmark the permalink. 25 comentarii.
Brancusi e incopilarirea in sculptura, intoarcerea la simplitate, inocenta, gust…
Teo, m-a fermecat si parca m-am simtit mai mandra ca acest mare artist e de-al nostru si ne place cand am citit ce spunea:“În clipa în care am încetat a mai fi copii, am murit.”
E sculpotorul meu preferat…după Michelangelo!
Gabi, ambii sunt în zodia mea, adică a Peștilor. Și mulți artiști mai sunt aici. Să fie o coincidență! Oricum, eu îi cunosc creația și o admir și o iubesc! O zi frumoasă, Gabi!
OK.M-ia placut comentariul tau.ADRIAN
Doar acum am raspuns, in plus, cred ca afli mai multe daca citesti pagina de pe Wikipedia
http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C5%9Fi.
Mirela, ma bucur ca ai avut timp sa treci pe aici.
Stiu ca acusi e ziua ta de nastere, iar faptul ca esti nascuta in aceeasi zi cu Michelangelo mi se pare fantastic!
Iti multumesc, Mirela.
O seara linistita!
Brancusi e mai bine cunoscut printre tinerii americani decat printre cei romani.
E realitate … si e trista.
Mai demult, cam prin ’92-’93 , radioteleviziunea romana facuse o mini-ancheta la poarta unui liceu bucurestean. Elevii erau rugati sa numeasca trei sculpturi de Brancusi.
… doar cativa, vreo patru la numar, au reusit performanta.
Au fost si unii care n-au fost in stare sa numeasca macar o singura sculptura de-a lui Brancusi
Pe mine nu ma mira ca Brancusi nu e prea cunoscut de romani, fie ei tineri sau batrani.
Cred ca atata timp cat nici la scoala si nici in mass-media nu se pune pret pe cultura, arta, copiii, tinerii nu au de unde cunoaste si nici parintii lor nu cunosc sau nu se gandesc la asta.Iar despre intelectuali, ce sa spun?au intrat in politica si mizerie sau le place sa stea doar sus, nu se coboara la nivelul pamantenilor obisnuiti si nestiutori.
Cred ca si noi avem o vina.
Eu nu cunosc multe, insa incerc sa-mi deschid mai mult ochii si mintea de cativa ani.
Brancusi si-a luat soarta in propriile maini; nu s-a bazat pe diplome…
Un mare artist pe care ai nostri l-au facut sa plece si i-au refuzat aarta.Degeaba vor acum sa-i aduca ramasitele pamantesti pentru a fi inhumate aici, nu cred ca el isi doreste asta.
Sunt multe de spus atunci când este vorba despre Brâncuşi, însă de fiecare dată cuvintele sunt prea puţine. Şi nu reuşeşti să spui tot ceea ce ai fi dorit.
Un om. Un artist. Un geniu. Pe care trebuie să îl păstrăm tot timpul în suflete.
Spunea Brâncuşi odată:
“Am şlefuit materia pentru a afla linia continuă. Şi când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini.”
Toate cele bune, Gabi…
Cristian, acum cativa ani am citit mai multe despre creatia lui Brancusi si am vazut o emisiune cu un cercetator al operei brancusiene.m-am simtit ciudat, mi-ar fi placut sa inteleg mai multe si sa stiu….
Iti multumesc mult, Cristian!
Am fost si eu anul acesta pentru prima oara la Tg.Jiu, sa vad trilogia lui Brancusi. Am avut parte de momente emotionante, la un nivel la care nu m-as fi asteptat de la mine insami.
http://floriploiesteanu.wordpress.com/2011/09/26/de-la-masa-tacerii-prin-poarta-sarutului-catre-coloana-infinitului/
Am vazut si eu aceasta trilogie, insa acum foarte multi ani.
M-a impresionat, pacat ca pe atunci nu cunosteam mare lucru despre arta lui Brancusi.
Pingback: Expoziție de desene semnate Enya Pete, la miercurea în imagini « Mirela Pete. Blog
Pingback: Veneția. Detalii artistice « Mirela Pete. Blog
Pingback: Un zâmbet pentru Meryl Streep. Aplauze pentru The Artist « Mirela Pete. Blog
Pingback: Ce-a spus vulpoiul atunci când n-a ajuns la struguri « Mirela Pete. Blog
Pingback: Parfumul poveștii parfumate « Mirela Pete. Blog
Pingback: Lorelei – Ionel Teodoreanu | innerspacejournal
Pingback: Anteprimăvara. Muzici bune « Mirela Pete. Blog
Pingback: Sunt premiantă « Mirela Pete. Blog
Pingback: Când un arc se surpă… « • Gabriela Elena •
Pingback: Un joc altruist « Teo Negură – Trafic cu hituri
Pingback: Un premier pentru liniştea altora « Gabriela Savitsky