Arhive zilnice: februarie 12, 2012
Thomas Moran (12 februarie 1837 – 25 august 1926), pictor american
Thomas Moran - Icebergs in Mid-Atlantic
Thomas Moran - Cascade Falls, Yosemite
Thomas Moran - A Showery Day, Grand Canyon
Thomas Moran - The Grand Canyon of the Yellowstone
Thomas Moran - Grand Canyon with Rainbow
Thomas Moran - Green River, Wyoming
Thomas Moran - Grand Canyon
Thomas Moran - Sunset at Sea
Thomas Moran - Glorious Venice
Thomas Moran (12 februarie 1837 – 25 august 1926) a fost un pictor american al scolii Hudson River School. S-a nascut in Bolton, Lancashire, Anglia si a devenit cel mai mare pictor peisagist din America. Inca de timpuriu, Thomas a aratat in interes deosebit in arta, iar la varsta de 15 ani s-a angajat in atelierul unui gravor. Nu a excelat in gravura, insa desenele lui au atras atentia maestrului sau care l-a pus sa schiteze pentru gravurile lui.In timpul liber, Moran a inceput sa faca desene si picturi in acuarela pe care le vindea cu 10$ pana la 15$ pe bucata. In 1856, Tom si fratele lui Edward, care aspira sa devina pictor si el, au inchiriat un atelier in Philadelphia. Thomas a aratat un mare interes fata de lucrarile lui H.M.W. Turner (1775-1851), iar lucrarile lui au fost influentate de stilul acestuia. Prima calatorie mai lunga a lui Thomas Morans pentru a cauta minuni ale naturii a fost in regiunea Lake Superior in 1860 pana la malurile Gitchee Gumee. Nici un artist din acea perioada nu vizitase pana atunci acea regiune. In 1861, impreuna cu fratele lui au calatorit la British Isles unde Tom a petrecut multe luni studiind picturile idolului sau, Turner. La reintoarcerea sa in America in 1862, Moran s-a casatorit cu Mary Nimmo. Mollie a devenit cel mai mare critic aal sau. Amandoi au calatorit mult in toata tara si in Europa. Un prieten de-a lui Thomas, editor la Scribner’s Monthly, a inceput sa publice gravuri in lemn ale lucrarilor lui. Cititorii din Est au devenit foarte interesati sa cunoasca informatii despre Vest. Dupa ce s-a terminat construirea caii ferate trans-continentale in 1869, guvernul a sponsorizat cateva echipe de cercetare pentru a explora si cartografia acest pamant nou. Prima calatorie a lui Moran cu o echipa de cercetare geologica a fost la Yellowstone. Dupa ce s-a intors in atelierul sau din New York, a inceput sa lucreze intensiv timp de luni de zile la materialul pe care l-a avut cu Yellowstone. Ilustratiile lui Moran au inceput sa apara in diferite publicatii. Artistul si-a adaugat la nume apelativul Yellowstone in 1872 si a inceput sa-si semneze lucrarile cu Tom Yellowstone Moran.
 |
| Thomas Moran (12 februarie 1837 – 25 august 1926), pictor american |
Tot in 12 februarie s-a nascut si Max Beckmann (12 februarie 1884 – 28 decembrie 1950) a fost pictor, desenator, sculptor si scriitor german.Desi este considerat artist expresionist, el a respins atat termenul cat si aceasta miscare. In anii 1920, artistul a fost asociat miscarii Noua Obiectivitate (Neue Sachlichkeit), crescuta din expresionism.
Din blogosfera.
Gabriela Elena.O rază fugită din chaos lumesc
Mirela Pete.Avanpremieră de primăvară. Life in pictures
Ulise al II-lea cel Ocoş.Poz(n)e de câine dezgheţat (4)
Zamfir Turdeanu’ .Clipe încremenite (120212)
zamfirpop.Viaţa-n imagini (120212)
Otilia Cazimir (12 februarie 1894 – 8 iunie 1967), poeta românca
Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț – d. 8 iunie 1967, Iași) este pseudonimul literar al poetei Alexandra Gavrilescu, cunoscută ca autoare a unor versuri pentru copii. Pseudonimul i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume: „Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi pe care am întâlnit-o în viață – fetița cu care am stat în bancă în clasa primară – era proastă, grasă și buboasă…”.
Poveste de omat
de Otilia Cazimir
Tu nu stii…
A fost odata
O casuta fermecata
Si-n casuta-o fata mica,
Un pisoi si o bunica.
Si-ntr-o iarna, intr-o seara,
Fata s-a uitat afara
Si-a vazut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea…
Dar pe drum cotit si nins,
Umbra sura s-a desprins:
Un voinic abia de-o schioapa
Inota-n omat ca-n apa.
Si proptinduse-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput sa cante-n prag,
Tremurat si subtirel…
Dormi?
Si nici n-am prins de veste!
Usa s-a inchis cu cheia,
Focu-si palpaie scanteia,
Si povestea nu-i poveste:
Eu eram fetita-aceea,
Iar bunica – nu mai este…
Din blogosfera.
Gabriela Elena.O rază fugită din chaos lumesc
Mirela Pete.Avanpremieră de primăvară. Life in pictures
Ulise al II-lea cel Ocoş.Poz(n)e de câine dezgheţat (4)
Blog de Filumenistă.Pe chibrituri: Coloana infinită, a lui Brâncuși
