Serghei Esenin(3 octombrie 1895 – 27 decembrie 1925), poet liric rus
Sergei Yesenin, 1914
Serghei Alexandrovici Esenin (3 octombrie 1895 – 27 decembrie 1925) a fost un poet liric rus celebru.
Născut într-o familie de țărani din satul Constantinovo (astăzi Esinino), regiunea Riazan din Rusia, Serghei Esenin a fost abandonat de părinții săi în copilărie și a trăit cu bunicii săi. A început să scrie poezii la nouă ani. Copil-minune al literaturii, în 1912 s-a mutat la Moscova, unde s-a întreținut muncind ca și corector la o tipografie. În anul următor s-a înscris la Universitatea de Stat din Moscova, unde a studiat un an și jumătate, ca student extern. În această perioadă a scris poezii inspirate din folclorul rus și a devenit un apropiat al poeților Alexandr Blok, Serghei Gorodetsky, Nikolai Kliuev și Andrei Belîi. Esenin spunea că Belîi i-a dat înțelegerea formei, în timp ce Blok și Kliuev l-au învățat lirica.
Florile îmi spun ramas bun
de Serghei Esenin
Florile îmi spun ramas bun
aplecându-si spre glie corolele.
Nu voi zari chipul tinutului strabun
nicicând poate, numarate-mi sunt orele.
Ei, si ce-i cu asta, iubita?
Am vazut destule… pamântul
ca o mângâiere reînnoita
cum ocolea în tremur mormântul.
Deoarece viata-mi întreaga
am privit-o c-un surâs îngaduitor,
pot sa vorbesc despre clipa ce-alearga
împreuna cu al lumii amurg trecator.
Dupa mine, un altul îsi va încerca norocul,
mâhnirea de-a atinge înaltele cote.
Parasit voi fi, un altul va ispiti locul
intonând alte cântece si alte note.
Iubita-mi cu altul va merge la brat,
dar cântecu-mi ascultând cu fervoare
se va gândi la mine cu nesat
ca la o irepetabila floare.
Din blogosfera.
Like this:
Posted on octombrie 3, 2011, in calendarul zilei, cultura, poezii and tagged 3 octombrie, 3 octombrie 1895, poet rus, Serghei Esenin. Bookmark the permalink. 13 comentarii.
SURÎS, desigur
Am inteles!
eu am surs, din offf
Ma gandeam ca iti va placea Esenin!
Fără cuvinte…Poate doar versurile poetului, pe muzică:
Mirela, iti multumesc pentru melodie.
Acum o ascult.
Minunată reîntâlnire, Gabi, mulţumesc pentru faptul că ai facilitat-o. Esenin rămâne permanent la sufletul meu…
Gânduri bune la început de săptămână şi numai bine în toate!
Las şi eu un poem, în traducerea lui George Lesnea:
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculţ la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!
În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.
Toţi suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deşarte…
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.
Cristian, iti multumesc.Pregatisem acest articol cum fac de obicei, iar pe celalalt blog al meu am postat exact aceasta poezie pe care ai propus-o tu.
A fost un om frumos si un poet talentat.
sa ai o zi frumoasa, Cristian!
Pingback: Plimbare parfumată prin pădure. Poveste parfumată între bloggeri « Mirela Pete. Blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte. Rogvaiv « Mirela Pete. Blog
Pingback: Serafina, o iubire cu blăniţă, gheruţe şi tors « Mirela Pete. Blog
Pingback: frunze « Rokssana's Blog
Pingback: Experienţă mistică « Ioan Usca