Panait Cerna (25 septembrie 1881 – 8 aprilie 1913), poet român
de Panait Cerna
Publicată în „Convorbiri literare”, XLII, nr. 1, ianuarie 1908.
Ades, pe mare, luna-ngândurată
Sub văl de nori alunecă tăcută,
Dar marea tot o simte și, zbătută,
Spre dânsa, vuietând, se-nalță toată…
În zarea viitorului pierdută,
Așa-mi plutești în taine-nvesmântată,
Dar sufletu-mi se zbate și te cată,
Iar gândurile mele te sărută.
Dar, de e scris să-mi fii în veci departe,
Să fugi de umbra mea, cum fugi de moarte,
O rugă am: Prin visul meu când treci,
Să te oprești în loc, surâzătoare,
Și să-mi lipești pleoapele mai tare:
În veci să dorm, să te visez în veci…
Panait Cerna, pe numele său de naștere Stanciof, de origine bulgară, (n. 25 septembrie 1881, Cerna, județul Tulcea – d. 8 aprilie 1913) a fost un poet intimist, romantic minor sau tradiționalist român, un epigon al poetului Mihai Eminescu.
A debutat cu un poem “Trecut”, imitație după poetul german Lenau în “Foaie interesantă”.
Centrul Județean al Creației Populare Tulcea a organizat, în anul 2001, cea de-a XXVI-a ediție a Concursului național de poezie și eseu „Panait Cerna”, cu ocazia împlinirii a 120 de ani de la nașterea poetului.
Din blogosfera.
Posted on septembrie 25, 2011, in calendarul zilei, cultura, poezii, remember, Romania and tagged 25 septembrie, 25 septembrie 1881, Celei așteptate, Panait Cerna, poet roman. Bookmark the permalink. 5 comentarii.
















































E bine că ne readuci sub ochi versurile acestui poet, unul despre care se vorbeşte înfiorător de puţin, din punctul meu de vedere…
Asa e, nu am mai auzit despre acest poet cred ca de anul trecut de cand l-am amintit de ziua nasterii lui.
Pingback: Sunt gol spre găunos « Teo Negură
Pingback: life in pictures 6 « Rokssana's Blog
Pingback: Tratament « Ioan Usca