Arhivele lunare: august 2011
Coco Chanel (19 august 1883 – 10 ianuarie 1971), creatoare de modă
Coco Chanel
Gabrielle Bonheur „Coco” Chanel (n. 19 august 1883 – d. 10 ianuarie 1971) este considerată una dintre cele mai mari creatoare de modă ale secolului al XX-lea, alături de nume precum Paul Poiret, Christian Dior, Christian Lacroix, Guy Laroche, Nina Ricci sau Givenchy.
S-a născut într-o familie săracă. Tatăl ei, vânzător ambulant de țesături, se numea Albert Chanel, iar mama sa croitoreasă, Jeanne Devolle. Dupa moartea mamei sale, Gabrielle Chanel a fost lăsată la un orfelinat din Aubazine unde a petrecut 6 ani. Tatăl lor a fost constrâns să emigreze pentru a-și găsi un loc de muncă, care să îi permită să-și crească cei 6 copii. Chanel intră la colegiul Notre-Dame la Moulins unde învață să coasă.
Coco Chanel-1907
La 18 ani apare în lumina reflectoarelor la cafeneaua “Moulins La Rotonde”, ca și cântăreață. În aceeași perioadă își găsește un loc de muncă într-un magazin de stofe la Maison Grampayre. Dar continuă să cânte la Caffè Rotond unde admiratorii o vor numi Coco. La 25 de ani cunoaște un bărbat foarte influent care îi va schimba viața. Moștenitor dintr-o dinastie din industria textilă, baronul Étienne Balsan. Coco devine amanta recunoscută a lui Balsan și se mută la una din proprietățile baronului. Acolo Chanel începe din pasiune și pentru uz personal să creeze pălării care vor fi apreciate de aristrocația franceză și în curand va deveni o mică afacere. Face primii pași în lumea modei ca și creatoare de pălării în 1908, descoperind un talent special în a anticipa dorințele și gusturile femeilor din timpul său. În 1909, Chanel deschide un magazin la parterul apartamentelor lui Balsan în Paris. Proprietatea lui Balsan era locul de întâlnire al eltei parizine care a devenit clientela stilistei de pălării. Cu ocazia aceasta l-a cunoscut și pe Arthur Capel, care a recunoscut în ea un bun afacerist și a ajutat-o să-și transfere activitatea în 31 Rue Cambon din Paris în 1910 când acolo deja era o croitorie. În 1913 Coco Chanel deschide alte două magazine la Deauville și Biarritz în Franța.
Chanel No.5
În 1921 se lansează pe piața parfumurilor convinsă că parfumurile pe bază de flori și mosc nu au viitor. Chimistul Ernest Beaux prepară o esență sintetică pe bază de aldehide și zahăr fermentat. Chimistul pregătește o gamă întreagă de parfumuri care este atent examinată de Chanel. Parfumurile apar în niște sticluțe numerotate de la 1 la 5 și de la 20 la 24. Stilista a ales două parfumuri dar până la urmă a rămas numărul 5 căruia nu i-a schimbat numele. Numele “Chanel n°5” a fost un șoc în acea epocă în care parfumurile aveau nume imaginare și fantastice. Șocul mai mare a fost însă confecția sticlei, nonconformistă, o sticlă dreptunghiulară de cristal transparent. În scurt timp Chanel n°5 devine parfumul cel mai vândut în lume.
Coco Chanel
In 19 august s-au nascut pictorii:
Gerbrand van den Eeckhout (19 august 1621, Amsterdam, 22 octombrie 1674 Amsterdam), a fost un pictor olandez apartinand perioadei Dutch Golden Age si student favorit a lui Rembrandt. A fost si desenator, poet amator, colecttionar si indrumator in arta.
Gustave Caillebotte (19 august 1848 – 21 februarie 1894) a fost un pictor francez, membru si patron al grupului de artisti cunoscuti sub numele de Impresionisti, cu toate ca a pictat intro maniera mai realista decat multi dintre artistii din grup.
Din blogosfera.
Neagu Djuvara (18 august 1916), istoric, diplomat, filozof, jurnalist și romancier român
La multi ani, domnule Neagu Djuvara!
Neagu Djuvara
Neagu Djuvara (n. 18 august 1916, București) este un istoric, diplomat, filozof, jurnalist și romancier român.
Neagu Djuvara s-a născut la București într-o familie aristocrată de origine aromână, așezată în țările române la sfârșitul secolului al XVIII-lea și care a dat mulți oameni politici, diplomați și universitari. Tatăl său, Marcel Djuvara, șef de promoție la Politehnica din Berlin-Charlottenburg în 1906, a murit căpitan de Geniu în armata română în cursul marii epidemii de gripă spaniolă din 1918. Tinca Grădișteanu, mama sa, aparținea ultimei generații dintr-un neam de mari boieri munteni.
Neagu Djuvara a publicat în principal despre istoria României și a poporului român. O bună parte din cărțile sale se referă la filosofia istoriei, concentrându-se în jurul problemei obiectivității istoriei și istoriografiei.
Djuvara este un susținător al continuării cercetărilor referitoare la istoria românilor, punând la îndoială calitatea cercetării din perioadele interbelică și comunistă, afirmând că anumite părți ale istoriei au fost accentuate sau suprimate pentru a deservi scopuri politice. Ipotezele lansate de Djuvara atrag deseori controverse și sunt văzute ca subminând identitatea națională română, cum este de pildă teoria că nobilimea din formațiunile statale medievale românești ar fi fost de origine cumană.
Deși unele dintre teoriile sale sunt neacceptate de majoritatea istoricilor români, Neagu Djuvara rămâne unul dintre cei mai importanți istorici români ai secolului XX, încurajând în general o atitudine critică asupra istoriei românilor și a istoriei în general. Opiniile sale legate de glorificarea istoriei naționale au atras la rândul lor critici din partea unor figuri politice naționaliste în România, fiind catalogate ca “antiromânești” și o influență nefavorabilă asupra percepției de sine la români și a românilor în afara granițelor țării.
Revolutia lui Djuvara: “Romanii erau numiti cumanii negri”.
Istoricul sustine, in cel mai recent volum al sau, aparut la Editura Humanitas, ca primii voievozi romani erau de origine cumana, la fel si o parte insemnata a boierilor de la curte.
Un voivod de origine cumana la inceputurile Tarii Romanesti”.
Sa va spun ceva. Romanii mei sint in intirziere cu aproape o suta de ani, ca mentalitate. Fiindca noi nu vrem sa admitem, fiindca nu stim si fiindca s-a ocultat lucrul acesta, ca nici o tara din Europa, dar nici una, nu si-a format in Evul Mediu un nou stat pornind de la bastinasi. Dar nici unul!
Pagina personala – Neagu Djuvara
Din blogosfera.
Cristian LISANDRU.Turistul (partea a patra)
Gabriela Elena.Reveniri intempestive şi Proverbe interpretabile
Telemaco Signorini (18 august 1835 – 1 februarie 1901), pictor italian
Telemaco Signorini - Chiacchiere a Riomaggiore
Telemaco Signorini - Poggio all'Isola d'Elba
Telemaco Signorini - Ward of the Madwomen at S. Bonifazio
Telemaco Signorini - Il ghetto di Firenze
Telemaco Signorini (18 august 1835 – 1 februarie 1901) a fost un pictor italian care a apartinut grupului cunoscut ca Macchiaioli.
S-a nascut in cartierul Santa Croce din Florenta si a avut de timpuriu o inclinatie spre literatura, insa incurajat de tatal lui, Giovanni Signorini, pictor de curte la marele duce de Toscana, el a decis sa studieze pictura. In 1852 s-a inscris la Academia din Florenta, iar in 1854 picta deja in aer liber. Anul urmator expunea pentru prima data picturi inspirate de lucrarile lui Walter Scott si Machiavelli la Florentine Promotrice.
In 1855 a inceput sa frecventeze Caffè Michelangiolo din Florenta, unde i-a cunoscut pe Giovanni Fattori, Silvestro Lega, Saverio Altamura si inca cativa artisti din Toscana care au devenit curand gruparea Macchiaioli. Macchiaioli, nemultumiti de conventiile invechite predate in academiile italiene de arta, au inceput sa picteze in aer liber in scopul de a captura lumina naturala, umbrele si culorile. Ei au fost precursorii impresionistilor care, incepand din anii 1860 vor urmari acelasi lucru in Franta.
Signorini a fost voluntar in Al Doilea Razboi Italian de Independenta din 1859, dupa care a pictat scene militare pe care le-a expus in 1860 si 1861. A facut prima calatorie in afara Italiei in 1861 cand a vizitat Parisul, unde s-a reintors in anii care au urmat. Acolo l-a cunoscut pe Degas si un grup de artisti italieni, pe Giovanni Boldini, Giuseppe De Nittis si Federico Zandomeneghi.Nu numai ca a devenit seful grupului Macchiaioli, insa era si polemistul lor.
Influenta fotografiei este sugerata deseori de compozitiile asmetrice din lucrarile lui Signorini, iar desenele de mai tarziu dezvaluie alte influente: cele din arta japoneza si Whistler, in simplificarea formelor, efectele atmosferice si tratarea aplatizata a spatiului.
El a predat la Instituto Superiore di Belle Arti din Florence incepand cu 1892. Signorini a murit la Florence pe 1 februarie 1901.
Din blogosfera.
NAPOBLOGHIA.Miercurea făr’cuvinte 6 (leapșă ilustrată)
Rokssana.miercurea fara cuvinte 16
DianaEmma.Cum trebuie să mergi la cumpărături
Miercurea fara cuvinte.Pisici si televizor cu pisici
Din blogosfera.
CARMEN.Miercurea fara cuvinte 33 – Artist al străzii
Mirela Pete.Miercurea fără cuvinte. Azi, Serafina!
lunapatrata.Miercurea fara cuvinte – Venim de departe…
Teo Negură.Miercurea fără cuvinte 17 – cu capu-n nori
Ulise al II-lea.Fără cuvinte, miercurea (22)
Bartholomeus van der Helst (1613 – decembrie 1670), pictor portretist olandez
Bartholomeus van der Helst - Anna du Pire as Granida
Bartholomeus van der Helst - Portrait of Paulus Potter
Bartholomeus van der Helst - A Young Woman Celebrating Wine
Bartholomeus van der Helst - Self-portrait, painted 1655
Bartholomeus van der Helst - Abraham del Court and Maria de Keersegieter
Bartholomeus van der Helst (1613 – inmormantat in 16 decembrie 1670) a fost un pictor portretist olandez .
Nascut in Haarlem, fiul unui hangiu din Haarlem, Van der Helst a plecat la Amsterdam inainte de 1636, anul in care s-a casatorit. Prima lui pictura datata, un grup de regenti de la orfelinatul Walloon (acum Maison Descartes din Amsterdam), dateaza din 1637. Nu se stie de la cine a invatat sa picteze, insa in Haarlem trebuie sa fi cunoscut cel putin lucrarile lui Frans Hals, care la fel ca si el, n-a calatorit niciodata in Italia sa se specializeze in portretistica.In Amsterdam s-ar fi putut pregati cu Nicolaes Eliaszoon Pickenoy.
In Amsterdam Van der Helst a fost contemporan cu Rembrandt. Curand a devenit cel mai popular pictor de portrete din acel oras, pictura lui in stilul lui Anthony van Dyck captand imediat interesul. Cativa dintre elevii lui Rembrandt, dintre care Ferdinand Bol si Govaert Flinck, au adoptat stilul lui Van Helst in loc e cel al maestrului lor.
In 17 august s-a nascut Larry Rivers (17 august 1923 – 14 august 2002), un artist, muzician, creator de filme si actor ocazional american.
Din blogosfera.
François de Troy (1645 – 21 noiembrie 1730), pictor si gravor francez
François de Troy - Portrait of Françoise Marie de Bourbon, Mademoiselle Blois, duchesse d'Orléans (1677-1749)
François de Troy - Portrait of Elisabeth Jacquet de la Guerre (1665-1729), French 17th century composer
François de Troy - Lady Mary Herbert, Viscountess Montague, as Diana
François de Troy - Mademoiselle de Blois, Marie Anne de Bourbon
François de Troy - Portrait of Princess Louisa Maria Stuart (1692–1712)
François de Troy - Portrait of French lutist and composer Charles Mouton
François de Troy - Portrait of Jeanne de Troy the Artists Wife
François de Troy(1645 – 21 noiembrie 1730) a fost un pictor si gravor francez care a devenit pictorul principal al regelui King James II in exil la Saint-Germain-en-Laye si director al Académie Royale de peinture et de sculpture.
Nascut intro famili de artisti in Toulouse, fiul lui Nicolas de Troy (1608 – 15 septembrie 1684), pictor in acel oras, fratele Jean de Troy (4 aprilie 1638 – 25 iunie 1691). Troy a invatat notiunile de baza in pictura de la tatal sau si probabil de la Antoine Durand.
François de Troy nu trebuie confundat cu fiul sau, portretistul Jean-François de Troy (1679–1752), care a studiat sub indrumarea sa.
Imediat dupa 1662, Troy a plecat la Paris sa stdieze pictura portretistica sub indrumarea lui Claude Lefebvre (1633–1675) si a lui Nicolas-Pierre Loir (1624–1679].
In 1669 Troy s-a casatorit cu cumnata maestrului sau Nicolas-Pierre Loir, Jeanne Cotelle.
In 1671 a primit acceparea in Académie Royale de peinture et de sculpture. In 1674 a fost primit in Academie ca pictor istoric cu lucrarea (morceau de réception) intitulata ‘Mercure coupant la tête d’Argus’ (‘Mercury cutting off the head of Argus’).
Primele lucrari cunoscute ale lui Troy includ desene de tapiterie pentru Madame de Montespan, una din numroasele amante ale regelui Louis XIV al Frantei, precum si picturi cu subiecte religioase si mitologice.
In the 1670s s-a imprietenit cu Roger de Piles, care l-a introdus in pictura olandeza si flamanda, iar dupa moartea lui Claude Lefebvre in 1675, Troy si-a schimbat linia pentru a deveni pictor portretist, nazuind la comenzi de la clientii lui Lefebvre. In 1679 a primit comanda sa picteze un portret al ambasadorului suedez Nils Bielke, iar in 1680 un portret al Maria Anna de Bavaria (1660-1690), curand dupa casatoria ei cu Louis, delfinul Frantei (1661-1711), mostenitorul tronului Frantei. Troy a devenit un pictor de succes pentru portrete si grupuri de portrete la moda.
Ca rezultat al acestor comenzi, Troy a lucrat continuu in cercurile de la curte timp de aproape cincizeci de ani.A fost admirat pentru abilitatea sa de a captura imagini ale aristocratilor si preocuparea lor pentru maniere si moda. Probabil cel mai important lucru, se spune ca avea abilitatea sa faca ca orice femeie sa arate frumoasa, motiv pentru care era cautat de toate femeile.
In anii 1690, Troy a devenit pictorul principal la curtea regelui James II in exile la Saint-Germain-en-Laye, unde a fost maestrl lui Alexis Simon Belle.
Intre 1698 si 1701, o perioada de pace intre Franta si Anglia, iacobinii au putut traversa Canalul Manecii cu portretele lui James Francis Edward Stuart si ale surorii sale, printesa Louisa Maria. Troy era atunci singurul pictor al curtii lui James II si era nevoit sa-l ajute pe Belle, cel mai bun student al sau, sa picteze numeroasele portrete comandate.
In 1698 a fost desemnat profesor la Académie Royale, iar in 1708 a devenit director al Academiei .
In afara de fiul sau, Jean-François, printre studentii lui Troy s-au numarat André Bouys si John Closterman.
A murit in Paris la varsta de 85 de ani.
Din blogosfera.
Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 79)
DianaEmma.Am un sentiment ciudat…
Cristian LISANDRU.Turistul (partea a doua)
freestyler.peștera „valea cetății”
Ivan Bilibin (16 august 1876 – 7 februarie 1942), ilustrator si designer de scena rus
Ivan Bilibin - Maria Morevna
Ivan Bilibin - Tsaritsa militrissa
Ivan Bilibin - The Tale of Tsar Saltan
Ivan Bilibin - The Golden Cockerel
Ivan Bilibin - Russian tales .Boris and Gleb
Ivan Bilibin - Vasilisa
Ivan Bilibin - The Tale of the Fisherman and the Fish
Ivan Bilibin - Russian tales .Morozko
Ivan Bilibin - Tsar Saltan and Babarikha
Ivan Bilibin - Bogatyrs
Ivan Bilibin - Russian tales
Ivan Yakovlevich Bilibin (16 august 1876 – 7 februarie 1942) a fost un ilustrator si designer de scena rus care a a facut parte din miscarea Mir iskusstva si care a contribuit la Baletul Rusesc. In toate lucrarile lui s-a inspirat din folclorul slav.
Ivan Bilibin s-a nascut intro suburbie din St. Petersburg. A studiat in 1898 la Anton Ažbe Art School din München, apoi sub indrumarea lui Ilya Repin in St. Peterburg. In 1902-1904 Bilibin a calatorit in the nordul Rusiei, unde a ramas fascinat de vechea arhitectura din lemn si de folclorul rusesc.Alt influente asupra artei sale au fost stampele traditionale japoneze.
Bilibin a devenit renumit in 1899, cand a lansat ilustratiile sale din povestiile rusesti. A fost si designer in 1909 al productiei lui Nikolai Rimsky-Korsakov, “The Golden Cockerel”. Dupa Revolutia din octombrie a plecat in Cairo si Alexandria, apoi s-a stabilit in Paris in 1925. Acolo a inceput sa decoreze conacele particulare ssi bisericile ortodoxe. Ii era dor de tara natala si dupa ce a decorat Ambasada sovietica in 1936 s-a reintors in Uniunea Sovietica. A predat la Academia Sovietica de Arte pana in 1941. Bilibin a murit in timpul bataliei de la Leningrad.
 |
| Ivan Bilibin (16 august 1876 – 7 februarie 1942), ilustrator si designer de scena rus |
In 16 august s-a nascut Agostino Carracci (16 august 1557, Bologna – 22 martie 1602, Parma) a fost un pictor și gravor italian.A fost fratele faimosului artist Annibale Carracci si varul lui Lodovico Carracci.
Din blogosfera.
Franz Richard Unterberger (15 august 1838 – 1902), pictor peisagist austriac
Franz Richard Unterberger - A View in Venice, Rio S. Marina
Franz Richard Unterberger - The Grand Canal Venice
Franz Richard Unterberger - Rio Tiorado, Venice
Franz Richard Unterberger (1838 – 1902) a fost un pictor peisagist austriac nascut in Innsbruck pe 15 august 1838. Unterberger s-a specializat in studie ale Venetiei, iar picturile lui sunt colectionate cu aviditate. Unterberger s-a pregatit mai intai la Academia din München, ulterior s-a mutat la Weimar unde a studiat sub indrumarea lui Albert Zimmermann. Pregatirea lui Unterberger s-a incheiat cu o perioada de studii in Dusseldorf sub indrumarea lui Andreas Achenbach. Unterberger a fost pasionat de calatorii si a petrecut mult timp in multe tari europene. Unterberger s-a stabilit in Bruxelles in 1864, unde a stat pana la sfarsitul vietii. Picturile lui Unterberger exprima tot ceea ce i-a captivat interesul artistic si deseori prezinta scene din viata de zi cu zi. El a expus in Academiile din Viena, Paris si Londra. Picturile lui sunt foarte romantice cu o delicatete caracteristica a culorii si o superba abilitate a capturii forfotei si atmosferei locurilor.Studiile lui Unterberger din Venetia si coasta napoletana sunt considerate acum cele mai dorite dintre lucrarile lui. Lucrarile lui Unterberger pot fi vazute in mari muzee ale Europei.
Din blogosfera.
Walter Crane (15 august 1845–14 martie 1915), pictor si ilustrator de carti englez
La Multi Ani tuturor Mariilor si Marianilor!la Multi Ani tuturor marinarilor de Ziua Marinei Romane!
Walter Crane - Horses of Neptune
Walter Crane - Ensigns of Spring
Walter Crane - The Masque of the Four Seasons
Walter Crane - The Wheel of Destiny
Walter Crane - Swan Wallpaper
Walter Crane - Art and Life
Walter Crane - Poppy Tile
Walter Crane - Jack and the Beanstalk
Walter Crane(1845–1915) a fost un pictor si ilustrator de carti englez. Walter Crane(1845–1915) a fost un pictor si ilustrator de carti englez. Este considerat cel mai prolific si influent creator de carti de copii din generatia lui.
Walter Crane s-a născut în Liverpool pe 15 august 1845, al doilea fiu a lui Thomas Crane, un picror portretist si miniaturist. A fost un adept al noii miscari in arta si a inceput sa studieze si sa aprecieze stilul Fratiei pre-rafaelita, de asemenea a fost un student sarguincios al renumitului artist si critic John Ruskin.Ca gravor in lemn a avut oportunitatea sa studieze artistii contemporani a caror opera a trecut prin mainile lui, lucrarile pre-rafaelitilor Dante Gabriel Rossetti si John Everett Millais, precum si ilustratiile pentru “Alice in Wonderland” ale lui Sir John Tenniel si Frederick Sandys.Un element important in dezvoltarea talentului sau a fost studierea stampelor japoneze. La inceputul anilor 1880, initial sub influenta lui Morris, Crane a fost strans asociat cu miscarea socialista. A facut la fel de mult ca si Morris pentru a aduce arta in viata de zi cu zi a tuturor claselor sociale. Cu acest obiectiv in vedere el a pus un accent deosebit pe designul pentru textile si wallpaper, precum si pe decorarea casei; insa si-a folosit arta si pentru avansarea directa a cauzei socialiste. pentru o lunga perioada de timp a desenat pentru organizatiile socialiste, Justice, The Commonweal si The Clarion.
Cu toate ca nu era un anarhist, Crane a contribuit la cateva publicatii libertare, inclusiv Liberty Press si Freedom Press.
Walter Crane a murit pe 14 martie 1915 in spitalul Horsham, West Sussex. Trupul lui a fost incinerat la Golders Green Crematorium, unde a si ramas cenusa lui.
Picturi de Walter Crane
 |
| Walter Crane (15 august 1845–14 martie 1915), pictor si ilustrator de carti englez |
Din blogosfera.
Francesco Zuccarelli (15 august 1702 – 30 decembrie 1788), pictor italian rococo
Francesco Zuccarelli - Baccanale
Francesco Zuccarelli - Landscape with Girls at the River
Francesco Zuccarelli - Landscape with the Education of Bacchus
Francesco Zuccarelli - The Rape of Europa
Francesco Zuccarelli - Two Peasant Girls and a Boy with Animals
Francesco Zuccarelli (15 august 1702 – 30 decembrie 1788) a fost un pictor italian rococo.
S-a nascut la Pitigliano, in sudul regiunii Toscana, unde s-a pregatit initial cu Paolo Anesi. Apoi a lucrat in Roma cu Pietro Nelli si probabil cu Andrea Locatelli.
Dupa trei ani de stat in Florenta, in 1732 s-a mutat in Venetia, unde s-a bucurat de protectia lui Marshal Schulenburg, Consul Smith si Francesco Algarotti, care l-au recomnadat printului elector de Saxonia, Augustus III al Poloniei. Zuccarelli a excelat ca pictor de peisaje cu figuri, avand subiecte religioase si mitologice. Stilul toscanian a introdus o paleta de culoare mai atenuata fata de culoarea venetiana, primele lui lucrari venetiene arata influenta lui Alessandro Magnasco, iar mai tarziu, a lui Marco Ricci. A colaborat deseori cu alti artisti, ca de exemplu Bernardo Bellotto si Antonio Visentini.
Francesco a plecat in Anglia in 1752, unde a lucrat, printre altele si design de tapiterie, iar mai tarziu, prin 1760 a pictat scene din Shakespeare.
Francesco Zuccarelli a fost membru fondator, in 1768, al Royal Academy of Arts, iar la reintoarcerea sa in Italia in 1771 a fost ales presedinte al Academiei Venetiene. In final s-a stabilit in Florenta, unde a murit in 1788.
Din blogosfera.
