Arhivele lunare: mai 2011

Jean-Baptiste Carpeaux (11 mai 1827 – 12 octombrie 1875), sculptor si pictor francez

Jean-Baptiste Carpeaux - The Dance

Jean-Baptiste Carpeaux - The Neapolitan Fisherboy

Jean-Baptiste Carpeaux - Brother and Sister Two Orphans of the Siege of Paris in 1870

Jean-Baptiste Carpeaux (11 mai 1827 – 12 octombrie 1875) a fost un  sculptor si pictor francez.

Jean-Baptiste Carpeaux s-a nascut la in Valenciennes, Nord, fiul unui mason, primele studii le-a facut sub indrumarea lui François Rude. Carpeaux a intrat la Ecole des Beaux-Arts in 1844 si a castigat Prix de Rome in 1854, a plecat la Roma sa caute inspiratie, acolo a studiat lucrarile lui Michelangelo, Donatello si Verrocchio. Stand in Roma din 1854 pana in 1861, a cunoscut si s-a alaturat principiilor artei baroce. Carpeaux a gasit subiectele reale in viata de pe strada si a renuntat la traditia clasica.

Printre studentii lui s-au numarat Jules Dalou, Jean-Louis Forain si sculptorul american Olin Levi Warner. Carpeaux a murit la varsta de 48 de ani in Courbevoie.

Din blogosfera. 

Cristian Lisandru.Puzzle – 7 -

Mirela Pete.Miercurea fără cuvinte: Picturile recente ale Enyei sau talentul.

Gabriela Savitsky.Miercurea fără cuvinte

Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 27

CELLA.singurătăţi controlate

Jean-Léon Gérôme (11 mai 1824 – 10 ianuarie 1904)

Jean-Léon Gérôme – Pygmalion and Galatea (front)

Jean-Léon Gérôme – Pygmalion and Galatea (back)

Jean-Léon Gérôme  (11 mai 1824 – 10 ianuarie 1904), pictor si sculptor francez apartinand Academicului. A pictat subiecte istorice, din mitologia greaca, Orientalism, portrete si alte subiecte, aducand traditia picturii academice la un varf artistic.

Jean-Léon Gérôme s-a nascut la Vesoul (Haute-Saône). A plecat in Paris in 1840 si a studiat cu Paul Delaroche, pe care l-a insotit in Italia (1843–1844). A vizitat Florenta, Roma, Vatican si Pompeii, insa a fost mai atras de natura. Imbolnavindu-se de febra, el a fost fortat sa se reintoarca la Paris in 1844. la reintoarcere, ca si multi alti studenti ai lui Delaroche, a intrat in atelierul lui Charles Gleyre si a studiat acolo pentru o scurta perioada de timp. Apoi a urmat studiile la Ecole des Beaux-Arts. In 1846 a incercat sa intre la prestigioasa Prix de Rome, insa a picat in etapa finala deoarece desenul figurilor era inadecvat.

A incercat sa-si imbuntateasca stilul pictand “The Cockfight” (1846), un exercitiu academic care reprezinta un nud de tanar barbat si o fata intrun voal si doi cocosi care se bat avand in fundal golful Neaplole. A trimis aceasta pictura la Salonul din 1847, unde a castigat medalia a treia. Aceasta lucrare a fost considerata simbolul miscarii artistice Neo-Grec care s-a nascut in studioul lui Gleyre (Henri-Pierre Picou (1824–1895) si Jean-Louis Hamon).

Galerie de pictura Jean-Léon Gérôme aici.

In 11 mai s-a nascut Salvador Dalí  (11 mai 1904 – 23 ianuarie 1989) a fost un pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă.

Jean-Léon Gérôme (11 mai 1824 – 10 ianuarie 1904), pictor si sculptor francez

Din blogosfera. 

Gabriela Elena.Părerea Cacofonului Român

Gabriela Savitsky.Cablograme

Cristian Lisandru.PILULA LU` LISANDRU – Pantoful găurit al Fondului Monetar Internaţional

Mirela Pete.Blogosfera: Dacă eram…- Exerciţiu de imaginaţie

Călin Hera.Nici acum nu e momentul, desigur

Armando Reverón(10 mai 1889 – 18 septembrie 1954), pictor modernist venezuelan

Armando Reverón - La cueva (1920)

Armando Reverón - Marina

Armando Reverón - Fiesta en Carballeda

Armando Julio Reverón(10 mai 1889 – 18 septembrie 1954) a fost un pictor modernist din Venezuela. Cele mai multe dintre lucrarile lui au fost inspirate de peisajul de coasta, locurile si oamenii din Macuto, o localitate de pe coasta centrala venezueleana, stilul lui de pictura fiind caracterizat printro reprezentare intro lumina stralucitoare a tropicului.

 

Tot in 10 mai s-a nascut si  Léon Samoilovitch Bakst (10 mai 1866 – 28 decembrie 1924), pictor rus si designer de costume de scena care a revolutionat artele.

Din blogosfera. 

Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 26 

Gabriela Savitsky.Întrevedere

Cristian Lisandru.PILULA LU` LISANDRU – Tălmăcenii istoriei moderne

Mirela Pete.DEXIGN. Webdesign. Tanner Treuhand

Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 67)

Călin Hera.Câinele alb şi complicele său, dl. Lică

Cristian Lisandru.Pădurea din vise, pădurea din mine

Punctul de vedere.Iese …Soarele !!!

CELLA.alegeri, naive, cum altfel?

I.O.Flavius.Plimbări prin cartier. Inutile

Blog de furăciuni 2.De dorul tău 


Lucian Blaga (9 mai 1895 – 6 mai 1961), filozof, poet, dramaturg român

Risipei se dedă florarul

de Lucian Blaga

Ne-om aminti cîndva tîrziu
de-această întîmplare simplă,
de-această bancă unde stăm,
tîmpla fierbinte lînga tîmplă.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă florarul.

Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.

Ne cade-n gură cînd vorbim,
şi-n ochi, cînd nu găsim cuvîntul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, pieziş, avîntul.

Ne-om aminti cîndva tîrziu
de-această întămplare simplă,
de-această bancă unde stăm,
tîmplă fierbinte lîngă tîmplă.

Visînd, întrezărim prin doruri-
latente-n pulberi aurii-
păduri ce ar putea să fie,
şi niciodata nu vor fi.


Lumina

de Lucian Blaga

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
“Să fie lumină!”

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci – cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad – minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

Glas în paradis

de Lucian Blaga


Vino să şedem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ţi-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.

Ce grai în sânge am închis?
Vino să şedem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu şarpele se joacă-n doi.
Tu eşti om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!

Mi-aştept amurgul

de Lucian Blaga  

În bolta înstelată-mi scald privirea
Şi ştiu că şi eu port în suflet
Stele multe, multe,
Şi căi lactee,
Minunile întunericului,
Dar nu le văd,
Am prea mult soare-n mine
De aceea nu le văd.
Aştept să îmi apună ziua
Şi zarea mea pleoapa să-şi închidă,
Mi-aştept amurgul,noaptea şi durerea
Şi să răsară-n mine stelele,
Stelele mele
Pe care încă niciodată
Nu le-am văzut…

Lucian Blaga

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu – d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar și diplomat român.

Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

Din blogosfera. 

Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 24

Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 25

Gabriela Elena.Trei monştri pe care îi ador

Cristian Lisandru.Călătorie

Clipe de Cluj.Baronul Haussmann şi Clujul. Clădiri în oglindă

Caius.Prinţesa calomniată

Alphonse Legros (8 mai 1837 – 8 decembrie 1911), pictor, desenator si sculptor francez

Alphonse Legros - Communion

Alphonse Legros - Femmes en Prière

Alphonse Legros - Cupidon et Psyche

Alphonse Legros - Study of a Foot

Alphonse Legros (8 mai 1837 – 8 decembrie 1911), pictor, desenator si  sculptor francez nascut in Dijon. Tatal lui a fost contabil si venea din satul invecinat, Véronnes. Tanarul Legros vizita frecvent fermele rudelor lui, iar taraanii si peisajele din acea parte a Frantei sunt subiecte in multe picturi si desene lucrate de el. A fost trimis la scoala de arta din Dijon in vederea calificarii intro meserie si si-a facut ucenicia cu Maître Nicolardo, decorator de case si pictor. In 1851 Legros a plecat la Paris; insa trecand prin Lyon a lucrat timp de sase luni ca si calfa la decoratorul Beuchot, care picta capela pentru din the catdrala cardinalului Bonald.

In Paris a studiat cu Cambon ca pictor de scena si decorator la teatre. In acea perioada a urmat cursurile scolii de desen a lui Lecoq de Boisbaudran (“Petite école”) unde s-a imprietenit cu Jules Dalou si Auguste Rodin. In 1855 Legros a urmat cursurile serale ale École des Beaux Arts, si probabil acolo a indragit desenul de scene antice.A trimis doua portrete la Salonul din Paris in 1857: unul a fost respins si a facut parte din expozitia de protest organizata de  Bonvin in studioul lui; celalalt, care a fost acceptat, era un portret in profil al tatalui sau.

Din blogosfera.

 Caius.Oscilaţii 

Teo Negură.Nu mă pricep şi pace

Cristian Lisandru.PILULA LU`LISANDRU – Totul e bine, FMI-ul ne zâmbeşte, pregătiţi-vă pentru mai rău!

Baciccia (8 mai 1639 – 2 aprilie 1709), pictor italian baroc

Baciccio - Triumph of the name of Jesus

Baciccio - The Blessed Ludovica Albertoni Distributing Alms

Baciccio - The Three Maries at the Empty Sepulchre

Giovanni Battista Gaulli (8 mai 1639 – 2 aprilie 1709), cunoscut si ca  Baciccio, Il Baciccio ori Baciccia (toate derivand din Giovanni Battista), a fost un pictor italian din perioada de varf a barocului,  la limita cu Rococo. E cunoscut pentru fresca de dimensiuni mari de pe bolta din biserica Gesù din Roma.
Gaulli s-a nascut in Genova, iar parintii lui au murit de ciuma in 1657. Initial si-a facut ucenicia cu Luciano Borzone. La mijlocul secolului al XVII-lea, Genova lui Gaulli era un centru artistic cosmopolitan, deschis atat pentru proiecte comercial cat si artistice pentru tarile din nordul Europei, inclusiv tari cu populatii ne-catolice, ca Anglia si provinciile olandeze. Pictori ca Peter Paul Rubens si Anthony van Dyck au stat in Genova o perioada de cativa ani. Primele influente ale lui Gaulli au venit din amestecul eclectic al acestor pictori straini si al artistilor locali ca Valerio Castello, Giovanni Benedetto Castiglione si Bernardo Strozzi, a caror paleta calda a fost adoptata de  Gaulli. In anii 1660, artistul a experimentat stilul liniar mai rece al clasicismului bolognez.

Curand s-a mutat in Roma. In 1662 a fost acceptat in breasla romana a artistilor, Accademia di San Luca. Anul urmator a primit primele comenzi publice pentru un altar in biserica San Rocco, Roma. A primit numeroase comenzi private pentru lucrari mitologice si religioase.

Din 1669, dupa o vizita in Parma, la catedrala in care Correggio a pictat frescele boltei, stilul lui Gaulli a capatat un aspect mai pictural (mai putin liniar), iar compozitia, organizata “di sotto in su” (“de jos in sus “) va influenta lucrarile lui de mai tarziu. Gaulli a fost si unul dintre cei mai stimati pictori de portrete din Roma.

Gaulli a murit in Roma, probabil pe 2 aprilie 1709.

Din blogosfera. 

Cristian Lisandru.Cristian Lisandru – “Atunci când vara se reinventa” (Poeme)

Interviu cu Dumnezeu, Octavian Paler

- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

- Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.

- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:

- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea

Faptul că se gândesc cu teamp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri
niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.

Apoi am întrebat:

- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?

- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.

- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

- Doar faptul că sunt aici,
întotdeauna.

Octavian Paler (n. 2 iulie 1926 — d. 7 mai 2007) a fost un scriitor, jurnalist şi editorialist român, comentator al fenomenelor politice şi culturale româneşti.

In 7 mai s-a nascut Rudolf Schweitzer-Cumpănă (7 mai 1886 – 17 februarie 1975), pictor şi grafician român nascut într-o familie de origine germană.

Din blogosfera.

Mirela Pete.Au înnebunit salcâmii

CELLA.n-am

Cristian Lisandru.În căutarea propriilor tăceri

Cristian Lisandru.PILULA LU` LISANDRU – Dublarea lui Al Pacino şi iluzia că suntem plini de idei nobile

Gabriela Savitsky.Pe blog, ca-n viaţă

Rabindranath Tagore(6 mai 1861 — 7 august 1941), scriitor şi filosof indian

Rabindranath Tagore

Grădinarul

de Rabindranath Tagore

Poete, se-apropie seara; îţi încărunţeşte părul
Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo?
E seară – spunse poetul – şi-ascult, cineva poate strigă din sat,
Cu toată ora târzie
Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc şi dacă
Ochii lor lacomi cerşesc muzica menită să le curme tăcerea
Şi să vorbească pentru ei.
Cine le va ţese cântece de iubire, dacă eu stau pe ţărmul vieţii
Şi contemplu moartea şi viaţa de dincolo?
Cea dintâi stea a serii se stinge
Flacăra unui rug funerar moare domol lângă râul tăcut.
Şacalii urlă în cor în curtea casei pustii, în lumina istovită a lunii.
Dacă vreun călător, părăsindu-şi căminul, vine aici să vegheze
Noaptea şi cu fruntea plecată să asculte murmurul întunericului
Cine va fi acolo să-i şoptească tainele vieţii, dacă eu, închizându-mi
Uşile, aş încerca să mă lepăd de datoriile de muritor?
Nu-mi pasă că-mi încărunţeşte părul.
Sunt pururi la fel de tânăr, sau la fel de bătrân,
Asemeni celui mai tânăr, sau mai bătrân din satul acesta.
Unii au surâsul dulce şi simplu, iar alţii, un licăr viclean în privire.
Unii au lacrimi ce ţăşnesc la lumina zilei, iar alţii – lacrimi ascunse în intuneric.
Toţi au nevoie de mine şi eu nu am timp să cuget la viaţa de dincolo.
Am vârsta tuturor, ce-mi pasă dacă îmi încărunţeşte părul!

Rabindranath_Tagore, numele europeinizat al lui Rabindranâth Thâkur (n. 6 mai 1861, Jorosanko, Calcuta — d. 7 august 1941) a fost un scriitor și filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului și Profetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913.

„în temeiul versurilor sale profund sensibile, proaspete și frumoase, prin care, cu un meșteșug desăvârșit, a izbutit să facă din gândirea sa poetică, rostită în propriile-i cuvinte englezești, o parte integrantă a literaturii occidentale“. 

Fiu al lui Debendranâth Thâkur, unul din fondatorii mișcării „Brahmo Samaj“, Tagore a crescut într-o famile de artiști și reformatori sociali și religioși, opuși sistemului castelor și favorabili unei ameliorări a condiției femeii indiene.  

Ernst Ludwig Kirchner – Berlin Street Scene

In  6 mai s-a nascut  Ernst Ludwig Kirchner (6 mai 1880 – 15 iunie 1938), pictor si ilustrator expresionist german, unul dintre fondatorii grupului artistic Die Brücke sau “The Bridge”, grup cheie care a dus la infiintarea Expresionismului in arta secolului XX.

Din blogosfera.

Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 22

Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 23

Blog de furăciuni 2.Catrenul unui nou început

Caius.Fata Moşului

Caius.Micoza

Clipe de Cluj.Zilele Arhitecturii. Cluj-Napoca, 4-7 Mai, 2011

Gabriela Elena.La scăldat în largul cerului

Mirela Pete.Essai de figure en plein air. Monet

De-ale chefliilor – Ziua Bărbatului, cu beri şi informaţii pe surse

Teo Negură.Poveste de vis (33)

Călin Hera.Bogdan Onin ajunge pe pagina de onoare

Punctul de vedere.Cel mai frumos

Targuri de adoptii a cainilor fara stapan in Parcul Kiseleff si Parcul Obor, 7 si 8 mai

Targul de adoptii din Parcul Kiseleff este organizat de Primaria Sectorului 1, sambata, 7 mai, si duminica, 8 mai 2011, incepand cu orele 10.00.

Targul de adoptii din Parcul Obor “ADOPeT” este organizat de Asociatia Robi in fiecare sambata intre 11:00 si 18:00 – www.4animals.ro

Invita-ti prietenii la eveniment pe http://www.facebook.com/event.php?eid=181731265210195 sau promoveaza adoptiile pe Facebook prin schimbarea pozei de profil cu afisul evenimentului.

Campaniile de adoptie a cainilor fara stapan revin in parcurile din Sectorul 1. Zeci de caini, adunati de pe strazile Sectorului 1 si adapostiti la Adapostul din Sos. Odai, nr. 3-5, isi asteapta nerabdatori noii stapani.

Bucurestenii care vor sa adopte un caine pot veni sambata, 7 mai, si duminica, 8 mai 2011, incepand cu orele 10.00, in parcul Kiseleff, unde pot alege un caine oferit spre adoptie de Serviciul Politia Animalelor din randul celor 40 de exemplare prezentate (adulti si pui).

Cainii oferiti spre adoptie sunt vaccinati, sterilizati, le-au fost montate microcipuri si au carnete care dovedesc ca sunt clinic sanatosi. Actele de adoptie vor fi intocmite pe loc, cainii putand fi preluati de potentialii proprietari chiar din parc.

Incepand cu aceasta luna vor avea loc campanii similare si in parcurile Regina Maria si Bazilescu.

Bucurestenii care vor sa adopte un caine o pot face si direct de la adapostul din Sos. Odai, nr. 3-5, de luni pana vineri intre orele 09:00-14:00.

Va multumim!

Ionut Parausanu

Tel. 0727.769.509 / Fax. 0215.698.840

mail@adoptiicaini.ro / petitii@fnpa.ro

Din blogosfera.

Clipe de Cluj.Bucureştii de acum 100 de ani (I)

Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 21

Teo Negură.Puţin din tot

Cristian Lisandru.Noaptea când am avut cerul la picioare

Gabriela Elena.Sunteti premiaţi!

CELLA.miercurea fără cuvinte 10

Blog de furăciuni 2.Catrenul unui nou început…

CELLA.orizonturi

Snejinka.Sunt extrem de supărată pe platforma B. !!!

Călin Hera.Ziua bărbatului femeii

Rosso Fiorentino(1494, Florența – 1540), pictor italian

Rosso Fiorentino - Madonna in Glory

Rosso Fiorentino - Betrothal of the Virgin

Rosso Fiorentino - Portrait of a Young Woman

Rosso Fiorentino - A Young Man

Giovanni Battista di Iacopo (n. 1494, Florența – d. 1540, Fontainebleau) numit Rosso Fiorentino din cauza culorii părului lui, a fost un pictor italian al renașterii.
Născut la Florența, în Italia, cu un păr roșu care i-a adus porecla de mai târziu, Rosso a învățat la început în atelierul lui Andrea del Sarto, alături de Pontormo, un tânăr din aceeași generație. Ajuns la Roma spre sfârșitul anului 1523, Rosso a fost influențat de opera lui Michelangelo, Rafael și a altor artiști ai Renașterii, aliniindu-se stilului și manierei acestora.

Nevoit să fugă din Roma după teribilul Sacco din 1527, Rosso ajunge în cele din urmă în Franța, în 1530 și cucerește o poziție importantă la Curtea lui Francisc I; rămâne aici până la moarte. Împreună cu Francesco Primaticcio, Rosso a fost unul dintre artiștii de frunte care au lucrat la Castelul Fontainebleau, numărându-se printre pictorii „primei Școli de la Fontainebleau” și petrecându-și acolo cea mai mare parte a vieții. După moartea lui, în 1540 (după o informație prea puțin susținută a lui Vasari, Rosso s-ar fi sinucis), Francesco Primaticcio a fost însărcinat cu conducerea artistică a lucrărilor de la Fontainebleau.

Cea mai de seamă realizare a lui Rosso este considerată în primul rând Coborârea de pe cruce, o pictură de altar din Pinacoteca Comunale din Volterra (inițial a fost pictată pentru Catedrala orașului). În contrast cu expresia înțepenită a durerii din alte Coborâri, Rosso compune o complicată acțiune în mișcare, personajele din partea inferioară a scenei arătând în mod cât se poate de clar și de precis, prin intermediul sugestivei înfățișări a chipurilor ascunse, o durere suportată în liniște. Cerul este întunecat. Cele trei scări și oamenii care îl coboară pe Christos exprimă dificultatea misiunii. În ce-l privește pe Isus, acesta este cadaveric. Această scenă exaltată, înfățișând tulburarea eroilor, se deosebește mult de opera, tot atât de complexă, dar cu o compoziție mai simplă, realizată de un contemporan apropiat lui Rosso, pictorul florentin Pontormo.

Din blogosfera. 

Clipe de Cluj.Bucureştii de acum 100 de ani (I)
Cristian Lisandru.A fost odată, ca niciodată, Regina Maria…intr-o.html

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 44 other followers