Thomas Gainsborough (14 mai 1727 – 2 august 1788), pictor portretist si peisagist englez
Publicat de g1b2i3
Thomas Gainsborough(14 mai 1727 – 2 august 1788) a fost unul dintre cei mai faimoşi pictori portretişti şi peisagişti britanici ai secolului al XVIII-lea.S-a născut în luna mai 1727 la Sudbury, o mică localitate în comitatul Suffolk, la nord-est de Londra. John Gainsborough, tatăl lui, era manufacturier şi negustor de ţesături. Thomas a venit pe lume într-o casă veche şi foarte mare care adăpostea, pe lângă cei nouă copii ai familiei Gainsborough, şi războaiele de ţesut. Băiatul creşte în sânul unei familii mai neobişnuite. Tatăl se îmbracă precum un magnat, ia lecţii de scrimă şi se plimbă pe străzile din Sudbury încins cu o sabie. Mama artistului – Mary Burrough- este o femeie educată, pasionată de pictatul florilor. Thomas îşi petrece zilele în tovărăşia ei şi nu se desparte nici o clipă de caietul său de desene. Mama îşi dă foarte repede seama de talentul artistic al fiului.
Foarte apropiat de sufletul lui Thomas este fratele său mai mare, John, un inventator nenorocos, care concepe tot timpul diferite maşinării, din ce în ce mai ciudate. La vârsta de 13 ani, Gainsborough va pleca la Londra pentru a se iniţia în arta picturii. În anul 1740, devine ucenic la gravorul şi ilustratorul Hubert Francois Gravelot care locuia de câţiva ani la Londra.
Învaţă foarte repede, este receptiv şi, în scurtă vreme, maestrul îi va încredinţa calfei executarea celor mai importante detalii din operele sale. Descoperă subtilitatea picturii franceze şi stilul rococo. Frecventează, de asemenea, cursurile academiei St. Martin’s Lane. În jurul anului 1745, Thomas Gainsborough, care are acum 18 ani, frecventează atelierul de la Hatton Garden.În anul 1774, va părăsi Bath-ul şi se va muta împreună cu familia la Londra. După câţiva ani de lucru în capitală, Gainsborough va deveni pictorul favorit al familiei regale. Acest lucru îi va garanta nu numai o poziţie de seamă în societatea londoneză, dar îi va aduce şi nenumărate comenzi. Pictorul suporta cu greu jocul aparenţelor care caracterizează viaţa din înalta societate. Îl irita conversaţiile sterile şi petrecerile zgomotoase. Prefera să se odihnească desenând sau cântând la violoncel, deoarece este un bun interpret. Cei mai apropiaţi prieteni ai pictorului sunt compozitorul Carl Friederich Abel şi muzicianul Johann Christian Bach. Ambele fiice ale lui Gainsborough cântau la instrumente –Margaret la clavecin, iar Mary la chitară. Ginerele lui Gainsborough va fi, de asemenea, muzician. În 1784, pictorul se ceartă din nou cu Academia Regală; din acel moment, Gainsboroug nu va mai expune la Academie. În fiecare an, în lunile de vară, amatorii de artă vor putea admira tablourile la reşedinţa sa de la Schomberg House. Într-una din zilele anului 1787, pictorul, care se apropie de 60 de ani, observă pe gât o umflătură care va deveni cu timpul mai dureroasă. În primavara anului 1788, medicii îi confirmă artistului faptul că are cancer. După o odihnă de câteva săptămâni la Richmond, Gainsborough se simte puţin mai bine şi se întoarce la Londra. Moare în plină glorie pe 2 august, la vârsta de 61 de ani. Este înmormântat la cimitirul din Kew. Le lasă soţiei şi fiicelor un mare număr de peisaje nevândute, care sunt expuse în încăperile locuinţei de la Schomberg House.
In 14 mai s-a nascut Marius Bunescu (14 mai 1881, Caracal – 31 martie 1971, Bucureşti), a fost un pictor român, organizator al Muzeului Naţional de Artă, directorul Muzeului Anastase Simu.
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.O Mona Lisa-fake şi rânjetul ei cariat
Cristian Lisandru.Apariţia (ne)întâmplătoare a viselor
Punctul de vedere.Put on your 3D glasses
Călin Hera.Vicky Cristina Barcelona
Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 30
Like this:
Posted on mai 14, 2011, in arta, calendarul zilei, cultura, imagini, slideshow and tagged 14 mai, 14 mai 1727, 14 mai 1881, Marius Bunescu, peisagist, pictor englez, pictor român, portretist, Thomas Gainsborough. Bookmark the permalink. 5 comentarii.



































































































seninatatea si linistea sufleteasca pe care o emana -autoportretul prezentat,- ne arata frumusetea picturii lasate ,- portretele sunt fantastice – dar si peisajele nu sunt cu nimic mai prejos…….cred ca a fost un mare pictor……va multumesc
Un portretist desăvârşit, dar nici peisajele nu pot fi trecute cu vederea. Sub nicio formă. Unii oameni – ferice de ei – au primit har artistic… Iar noi le admirăm încântaţi operele.
O după amiază cât mai frumoasă să ai, Gabi!
Peisaje mirifice, amintind de romanticul francez Lorrain. Frumos si senin!
Am adus cu mine parfum de tei si Povestea teiului! Inca nu au inflorit teii, dar prefiguram acest frumos moment prin povestea noastra parfumata. Iata linkul:
http://mirelapete.dexign.ro/2011/05/povestea-teiului-parfum-de-tei/
Te asteptam, daca ai timp.
O sambata si o duminica frumoase!
Mirela, peisajele, dar si portretele sunt deosebite.Iti multumescc mult.
Am aflat de povestea ta parfumata, am fost deja pe la tine.Intre timp, am scris si eu o poveste, asa cum mi-a venit.
Un weekend minunat!Si parfumat.
Pingback: Gândul teiului « Gabriela Elena