Arhivele lunare: mai 2011
Giovanni Battista Crespi (23 decembrie 1573 – 23 octombrie 1632), pictor, sculptor si arhitect italian
Giovanni Battista Crespi(23 decembrie 1573 – 23 octombrie 1632), Il Cerano, pictor, sculptor si arhitect italian.
S-a nascut in Romagnano Sesia, fiul pictorului Raffaele Crespi, mai tarziu s-a mutat la Cerano cu familia. In 1591 se stie ca locuia in Milano.
A fost un erudit cu cunostinte considerabile si detinea o pozitie de seama in Cerano. In 1620 a fost desemnat conducator al Accademia Ambrosiana fondata de cardinalul Federico Borromeo. Printre elevii lui s-au numarat Daniele Crespi, Carlo Francesco Nuvolone si Melchiore Gillardini.
Poveştile parfumate ale culorilor

sursa foto
Tema propusă de Danielle Wolf pentru Povestea parfumată de sâmbătă, iniţiată acum 12 ediţii de către Mirela Pete, este:”Poveşti parfumate ale… culorilor”
Am gasit mai demult un text despre semnificatia culorilor si l-am postat aici pentru cei interesati.Acum voi povesti putin despre parfumul culorilor, parfumul naturii, al lumii inconjuratoare.Ce parfum are albul? Parfumul curateniei, parfumul rufelor uscate de vant.Dar galbenul?Parfumul cojii de lamaie si al vaniliei.Rozul are parfum de fructe si dulciuri din fructe, rosul are parfumul trandafirilor catifelati, albastrul miroase a adiere de vant, a briza de la malul marii, verdele are parfumul ierbii fragede, violetul are parfumul levanticii si al lavandei, griul are un parfum de praf stropit de ploaie, iar negrul are parfumul mortii.
Alb – este prin excelenta culoarea puritatii, ea aduce speranta, bucurie, succes. Este culoarea copilariei si a reinnoirii
Albastru – este culoarea apei si a cerului, a intelepciunii, a pacii dar si a profunzimii, a necunoscutului si a frumusetii. Este de asemenea culoarea protectiei si a dragostei sincere.
Gri – este culoarea tristetii si a pierderii sperantei, dar si a depresiei
Galben – culoarea soarelui care straluceste si incalzeste. Simbolizeaza bogatia si succesul. Cu cat galbenul este mai pur, cu atat semnificatia lui este mai pozitiva
Negru – este culoarea care reprezinta concretul, neantul. Negrul absoarbe celelalte culori, este simbol de austeritate si rigoare. Simbolizeaza noaptea, tenebrele si moartea. Pe de alta parte, evoca adesea calmul si meditatia
Portocaliu – este rezultatul amestecului dintre rosu si galben, ceea ce ii da o dubla semnificatie. Indica in aceeasi masura pasiunea, brutalitatea, caldura, ipocrizia si actiunea. Este culoarea focului, a soarelui care se trezeste si apune, sinonim cu dimineata si seara.
Roz – este o culoare strengara, inocenta si dulce. Este semnul iertarii si al prieteniei. Ca si portocaliul, este rezultatul unui amestec de culori, rosu si alb, culori opuse dar care se completeaza foarte bine
Rosu – este o culoare vie. Evoca vitalitatea, energia, forta, dar si brutalitatea, violenta, dificultatile, orgoliul, suferinta. Nu trebuie sa uitam ca rosul este, de asemenea, culoarea dragostei. O dragoste pasionala, arzatoare si fara sfarsit
Verde – culoarea naturii si a vietii. Adesea asociata cu banii, culoarea verde anunta bunastare si reusita. Reprezinta calmul, intelepciunea, echilibrul si speranta
Violet (mov) – este culoarea independentei personale. Rezulta in urma amestecului dintre rosu si albastru, simbolizand pasiunea care se stinge. Reprezinta, de asemenea, singuratatea si individualismul.
Un videoclpi creat de mine, Colours of our lifes – Deuter
Au scris povesti:
Pieter Huys (1519 – 1584), pictor flamand renascentist
Pieter Huys (pictor flamand renascentist – 1584), a fost un pictor flamand renascentist.
Se cunosc putine din perioada lui de inceput, se presupune ca a activat mai mult in Antwerp, locul lui de nastere si data mortii nu se cunosc cu exactitate. A intrat in breasla Saint Luke din Antwerp in 1545, iar ultima lui lucrare datata e din 1577. E cunoscut ca urmas a lui Jheronimus Bosch.
- Pieter Huys – The Temptation of Saint Anthony
- Pieter Huys – Harrowing of Hell
- Pieter Huys – A drunken woman seducing a bagpipe player
- Pieter Huys – A surgeon extracting the stone of folly
- Pieter Huys – A Woman Enraged
- Pieter Huys – The Last Judgment
In 28 mai s-a nascut Carl Larsson(28 mai 1853 – 22 ianuarie,1919), un pictor si designer de interior suedez.
Din blogosfera.
Călin Hera.Mare concurs de proză arhiscurtă. Foarte curând
PILULA LU` LISANDRU – Traian Băsescu, gladiator într-o arenă de mucava
Cristian Lisandru.SUNETUL UNEI ALTE SERI – Krypteria – Victoriam Speramus
Hieronymus Bosch(cca. 1453 – 9 septembrie 1516), pictor neerlandez
Hieronymus Bosch (sau Jeroen Bosch sau Hieronymus van Aken, n. cca. 1453, decedat la 9 septembrie 1516) a fost un pictor neerlandez, a cărui operă fantastică și grotescă ilustrează în principal păcatul și decăderea umană. Acest artist născut în secolul al XV-lea, considerat eretic, alchimist și chiar alienat mintal, este reprezentantul exponențial al sfârșitului de Ev Mediu, care a turnat în formă artistică temerile și credințele epocii sale.
Numele său adevărat a fost Hieronymus (sau Jeroen) van Aken, dar a semnat tablourile cu numele Bosch, nume derivat din toponimul ‘s-Hertogenbosch, locul nașterii sale și unde a trăit până la sfârșitul vieții. În limba spaniolă i se mai spune El Bosco. Aflat în sudul Olandei de astăzi, ‘s-Hertogenbosch a fost unul din cele mai mari orașe ale ducatului Brabant, care aparținea din 1430 ducilor de Burgundia.
Nu se cunosc detalii din viața sa. Fiu și nepot de pictori, proveniți probabil din Aachen (în flamandă: Aken), Hieronymus Bosch continuă tradiția familială. Când a murit tatăl său, în anul 1478, trebuie să fi avut în jur de 25 de ani. În anul 1481, Bosch este pentru prima dată pomenit în arhive ca bărbat însurat. În 1480 sau chiar puțin mai devreme, el se însoară cu Aleyt Goyaert van den Meervenne, fiica unui înstărit cetățean al orașului. Din câte se știe, nu au avut copii. Hieronymus Bosch devine membru al breslei Notre Dame în 1486 sau 1487, în care tatăl său îndeplinise rolul de consilier artistic. În secolul al XV-lea, confreria Notre Dame (“Lieve-Vrouwe Broederschap”) este bogată și influentă. Comunitatea angajează muzicanți pentru ceremoniile religioase și apelează la sprijinul artiștilor pentru decorarea capelei din oraș.
La cererea breslei, Bosch pictează prin anul 1490 voleurile exterioare ale unui retabulum (fundal al altarului). Mai târziu va executa și alte lucrări de dimensiuni mai mici. Arta lui Bosch este recunoscută curând și dincolo de granițele orașului. Astfel, Filip I cel Frumos, suveranul Olandei, îi comandă în 1504 un tablou de altar reprezentând “Judecata de Apoi”, iar Margareta de Austria îi cumpără Tripticul intitulată “Ispitele Sfântului Anton”.
Hieronymus Bosch moare în 1516 și este înmormântat la ‘s-Hertogenbosch. Conform datelor din arhiva confreriei Notre Dame, slujba de înmormântare a pictorului a avut loc pe data de 9 septembrie. În afara acestor fapte, nu știm nimic sigur despre viața particulară a lui Bosch. Mai multe întrebări, rămase încă fără răspuns, se ridică în legătură cu acest artist flamand. După opinia unor comentatori, simbolica operei lui Hieronymus Bosch ar putea fi legată de faptul că ar fi fost membru al sectei “Homines Intelligentiae”, care – năzuind la atingerea inocenței cerești – asocia libertinajul cu emanciparea mistică.
Este cunoscută și ipoteza privind preocupările alchimiste ale lui Bosch, fiindcă în unele opere ale pictorului se regăsesc elemente cu caracter ezoteric. Dovezi nu există, însă, nici în acest sens. Câțiva critici pun sub semnul îndoielii integritatea mintală a artistului, văzând în el un predicator dăunător din punct de vedere moral. De fapt, imaginația exuberantă a lui Bosch se hrănește din folclorul flamand și din lumea fantastică a Evului Mediu, populată de numeroase figuri legendare și grotești. Hieronymus Bosch pictează satire, lucrările sale moralizatoare amestecă mereu profanul cu sacrul, obișnuitul cu supranaturalul, în consens cu regulile greu de descifrat ale poeziei, care este o prezență puternică în arta sa.
![]() |
| Hieronymus Bosch(cca. 1453 – 9 septembrie 1516), pictor neerlandez |
In 27 mai s-a nascut Ivan Nikolaevich Kramskoy, in limba rusa: Иван Николаевич Крамской, (27 mai 1837 – 24 martie 1887) (Russian: Иван Николаевич Крамской) a fost pictor si critic de arta rus.
Din blogosfera.
Cati Lupaşcu.Vorbind cu mine despre Fănuş
LA +ILM.Poezia de Sambata (52)
Blog de furăciuni 2.Râuri de durere surdă
Gabriela Savitsky.Aripi de hârtie
Rokssana.Calmul din mijlocul furtunii
Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 42
Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 43
Clipe de Cluj.Porțile și bastioanele Clujului – part 2
PILULA LU` LISANDRU – Unii caută extratereştri cu telescopul, noi spunem că se poate şi mai rău
SUNETUL UNEI ALTE SERI – Sirenia – The Other Side



































































































