Arhivele lunare: aprilie 2011
Poveste parfumata.Farmec

Tuturor celor cu nume de floare le urez, La multi ani!
La multi ani, Florin, Violeta, Viorel, Crina, Iris, Camelia, Viorica, Margareta, Lacrimioara, Narcisa…!
Era sa uit de provocarea parfumata a Mirelei, insa nu-i de mirare cand ai probleme nu tocmai usor de rezolvat, in plus, nici sanatatea nu e buna.
Ma doare capul si sunt obosita si nu stiu daca voi reusi sa povestesc frumos despre amintirile mele cu parfumuri romanesti.
Imi amintesc ca-n copilaria, adolescenta, tineretea mea era la noi in oras, in centrul vechi al orasului, o parfumerie sau drogherie.Acolo ne placea sa mergem pentru ca mirosea asa de frumos!Parfumurile, apa de parfum, apa de cologne se aflau in flacoane mari si fiecare cumpara atat cat dorea.Bineinteles ca nu lipseau si sticlutele, flacoanele cu parfum, dar, in afara de lavanda, lavanda tripla, zau ca nu-mi amintesc altceva.


Mai tarziu au aparut flacoanele de parfum bulgaresc cu miros foarte puternic, (pentru gustul meu, prea puternic).Aparusera si sticlele de parfum rusesc, de liliac sau de trandafiri, oricine mergea in URSS in excursii sau delegatii, obligatoriu aducea parfum rusesc.
Nu mai tin minte cand a aparut spray-ul, deodorant sau parfum, insa nu stiu cum se face, dar imi amintesc doar de deodorantele nemtesti:Rexona, 8 x 4, Fa al caror parfum era suav si foarte placut.Acum pot aminti si despre parfumul, deodorantul romanesc produs la fabrica de cosmeticale din Cluj, la Farmec Cluj.Au scos Favorit, un deodorant cu un parfum foarte apropiat de cel al deodorantului Fa (verde).Imi pare rau ca cum nu-mi amintesc si altele marci produse la Farmec, insa imi amintesc sigur ca aveau parfumul asemanator cu cel al marcilor straine.
Daca povestea mea parfumata de astazi e cam searbada, mai mult de atat nu am fost in stare sa spun.
Alte povesti parfumate:
Magda Isanos (17 aprilie 1916 – 17 noiembrie 1944), poetă
Vai, frumusetea ceasului de-acuma
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu tine,
si-alaturi sa simtim sub talpa huma
de iarba vietii grea, cum de suspine
mi-i inima de cind nu te-am vazut?
Vreau soarele, pe degetele noastre
unite, un inel sa faureasca;
albastre zarile-n privirile-ti albastre
sa le privesc si dragostea sa creasca
din radacini batrine ca gradina
(mai mindra decit cea care s-a dus),
sa-mi ierti, si eu sa-ti iert, de-asemeni vina
de-a fi iubit mai mult decit am spus.
Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iași – d. 17 noiembrie 1944, București) scriitoare românca, a fost poetă, prozatoare și publicistă, soția lui Eusebiu Camilar.
Din blogosfera.
Clipe de Cluj.Grădina botanică din Cluj, între oficial şi …de suflet
Cristian lisandru.Proză arhiscurtă (85 de cuvinte) – Simfonia
Tristan Tzara (16 aprilie 1896 – 25 decembrie 1963), poet român, cofondator al mișcării culturale dadaiste
Casă în construcţie cu ramuri uscate, ca păianjenii, în schele
Înalţă-te în ceruri cu seninătate
Până când norii ţi-or sluji de perdele
Şi stelele: mulţămirea lămpilor pe balcoane înserate.
Între doi castani împovăraţi ca oamenii ce ies din spital
Crescu cimitirul ovreiesc – din bolovani;
La marginea oraşului, pe deal
Mormintele ca viermii se târăsc.
Docarul galben ne aşteaptă în faţa gării
În mine se rup trestii cu foşnet de hârtie
Vreau să mă sfârşesc încet de-a lungul ţării
Şi să-mi ezite sufletul ca dansatorul pe frânghie.
Rătăcesc prin pădure
Cerşetori ţigani cu barbă de cenuşă
Că ţi-e frică dacă-i întâlneşti
Când îşi freacă soarele pleoapa pe poteci.
Călare o să mergem zile întregi
O să poposim în hanurile sure,
Acolo legi multe prietenii,
Te culci noaptea cu fata hangiului.
Sub nuci – pe unde trece vântul greu ca o grădină de fântâni
O să jucăm şah
Ca doi farmacişti bătrâni
Şi soră-mea o să citească gazetele în hamac…
Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală
Să se scandalizeze preotul, să se bucure fetele,
Vom umbla ca agricultorii cu pălării mari de paie
O să facem baie lângă roata morii
Să ne întindem la soare fără sfială
Şi-or să ne fure hainele şi-o să ne latre câinele…
Gârceni, 1915
Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moinești – d. 25 decembrie 1963 Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist evreu român, născut în Moinești, România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură.
A murit la Paris și a fost înhumat acolo în Cimetière de Montparnasse. La Moinești există o statuie dedicată lui Tristan Tzara, a cărui inaugurare a fost făcută de Alexandru Piru.
Din blogosfera.
Leonardo da Vinci, Gioconda
Leonardo da Vinci (15 aprilie 1452, Anchiano/Vinci, Italia – 2 mai 1519, Cloux/Amboise, Franţa) a fost un pictor, sculptor, arhitect şi om de ştiinţă italian.
Om de spirit universal, în acelaşi timp artist, om de ştiinţă, inventator şi filozof, Leonardo încarnează spiritul universalist al Renaşterii şi rămâne unul dintre oamenii cei mai importanţi din acea epoca. Leonardo a scris în însemnările sale, cu un an înaintea morţii, cuvintele cu vibraţie de bronz: “Io continuerò” (“Voi dăinui”).
Gioconda sau Mona Lisa este o pictură celebră a lui Leonardo da Vinci, realizată în anii 1503-1506, reprezentând o femeie cu expresie gânditoare și un surâs abia schițat. Este considerată cea mai renumită operă din istoria picturii. Puține alte tablouri au fost atât de mult reproduse sau discutate. În prezent tabloul este expus la Muzeul Luvru din Paris, fiind atracția principală pentru orice vizitator.
Este vorba de o pictură în ulei pe lemn de plop cu dimensiunea de 77 x 53 cm. Natura imaginii redate a făcut subiectul a nenumărate interpretări. În general, se poate spune că vivacitatea și ambiguitatea fizionomiei Giocondei se datorează procedeului de pictură “sfumato”, dând tabloului un aer misterios. Caracteristica principală a portretului este surâsul enigmatic. Sigmund Freud a interpretat acest surâs ca simbol al atracției erotice a lui Leonardo față de mama sa (Complex Oedip). Identitatea personajului portretizat nu este încă sigură, deși recent cercetătorul Giuseppe Pallanti din Florența tinde să confirme afirmația lui Giorgio Vasari, după care ar fi vorba de Monna Lisa Gherardini, membră a micii nobilimi rurale din Toscana. Cercetări anterioare ajunseseră la concluzia că portretul ar reda figura unei înstărite doamne florentine, Madonna Lisa del Giocondo, al cărei nume ar explica și a doua denumire a tabloului.
Pictura reprezintă unul din primele portrete pe fondul unui peisaj imaginar. O caracteristică interesantă este că fundalul nu este uniform, partea din stânga este evident la un nivel mai jos decât în dreapta, fiind probabil adăugată mai târziu în cursul realizării compoziției. Tabloul a fost restaurat în mai multe rânduri. Analizele cu raze Röntgen au revelat încă trei straturi de pictură sub cel vizibil.
Istoria tabloului este plină de peripeții. Continuarea o aflati de aici .
Din blogosfera.













































































