Arhivele lunare: aprilie 2011
Daniel Garber (11 aprilie 1880 – 5 iulie 1958), pictor american impresionist
Daniel Garber - Buds and Blossoms
Daniel Garber - Springtime Byrum
Daniel Garber - Springtime in the Village
Daniel Garber - Springtime Byrum
Daniel Garber - Cold Spring Harbor
Daniel Garber - Byram Hills, springtime
Daniel Garber(11 aprilie 1880 – 5 iulie 1958) a fost un pictor peisagist american impresionist, membru al coloniei de arta de la New Hope, Pennsylvania. In afara de pictura, Garber a predat arta la Pennsylvania Academy of the Fine Arts timp de peste patruzeci de ani. Garber s-a nascut pe 11 aprilie 1880 in North Manchester, Indiana. A studiat arta la Art Academy din Cincinnati si la Pennsylvania Academy of the Fine Arts din 1899 pana in 1905. In aceasta perioada a cunoscut-o pe viitoarea lui sotie, Mary Franklin, studenta si ea. In traditia multor familii de artisti americani, Garber si sotia lui au calatorit in Europa pentru a-si completa educatia. Ca majoritatea pictorilor impresinisti, Garber a pictat peisaje in aer liber, direct din mijlocul naturii. Si-a expus lucrarile in multe orase ale tarii si a castigat numeroase premii, incluinclusiv o medalie de aur la Panama-Pacific International Exposition (1915) din San Francisco, California. A fost ales membru al National Academy of Design in 1913. Garber a murit pe 5 iulie 1958, in urma unei cazaturi de pe o scara din studioul lui.
Din blogosfera.
Domenico di Pace Beccafumi(1486 – 18 mai 1551), pictor italian
Domenico Beccafumi - Marcia
Domenico Beccafumi - Catherine of Siena
Domenico Beccafumi - Head of a Youth Seen in Profile
Domenico di Pace Beccafumi (1486 – 18 mai 1551) a fost un pictor italian renascentist-manierist care a activat predominant in Siena. E considerat unul dintre ultimii reprezentanti nediluati ai scolii de pictura sieneze.
Domenico s-a nascut in Montaperti, langa Siena, fiul lui Giacomo di Pace, un taran care a lucrat pe mosia lui Lorenzo Beccafumi. Vazand ca are talent la desen, Lorenzo l-a adoptat si l-a trimis sa invete pictura de la Mechero, un artist mai putin important din Siena. In 1509 a calatorit la Roma, insa s-a reintors curand la Siena si a pictat subiecte religioase pentru biserici si decoratii mitologice pentru particulari, foarte putin influentate de tendintele manieriste care dominau scoala florentina din vecinatate.
In afara de pictura, el a condus si pardosirea catedralei din Siena intre 1517-1544. Pardoseala are un design din marmura alba, gravat cu contururi in negru ale subiectului si cu chenare incrustate cu modele bogate in multe culori.
Din blogosfera.
Poveste parfumata.Farmec
Tuturor celor cu nume de floare le urez, La multi ani!
La multi ani, Florin, Violeta, Viorel, Crina, Iris, Camelia, Viorica, Margareta, Lacrimioara, Narcisa…!
Era sa uit de provocarea parfumata a Mirelei, insa nu-i de mirare cand ai probleme nu tocmai usor de rezolvat, in plus, nici sanatatea nu e buna.
Ma doare capul si sunt obosita si nu stiu daca voi reusi sa povestesc frumos despre amintirile mele cu parfumuri romanesti.
Imi amintesc ca-n copilaria, adolescenta, tineretea mea era la noi in oras, in centrul vechi al orasului, o parfumerie sau drogherie.Acolo ne placea sa mergem pentru ca mirosea asa de frumos!Parfumurile, apa de parfum, apa de cologne se aflau in flacoane mari si fiecare cumpara atat cat dorea.Bineinteles ca nu lipseau si sticlutele, flacoanele cu parfum, dar, in afara de lavanda, lavanda tripla, zau ca nu-mi amintesc altceva.
Mai tarziu au aparut flacoanele de parfum bulgaresc cu miros foarte puternic, (pentru gustul meu, prea puternic).Aparusera si sticlele de parfum rusesc, de liliac sau de trandafiri, oricine mergea in URSS in excursii sau delegatii, obligatoriu aducea parfum rusesc.
Nu mai tin minte cand a aparut spray-ul, deodorant sau parfum, insa nu stiu cum se face, dar imi amintesc doar de deodorantele nemtesti:Rexona, 8 x 4, Fa al caror parfum era suav si foarte placut.Acum pot aminti si despre parfumul, deodorantul romanesc produs la fabrica de cosmeticale din Cluj, la Farmec Cluj.Au scos Favorit, un deodorant cu un parfum foarte apropiat de cel al deodorantului Fa (verde).Imi pare rau ca cum nu-mi amintesc si altele marci produse la Farmec, insa imi amintesc sigur ca aveau parfumul asemanator cu cel al marcilor straine.
Daca povestea mea parfumata de astazi e cam searbada, mai mult de atat nu am fost in stare sa spun.
Alte povesti parfumate:
Gaudenzio Ferrari (c. 1471 – 11 ianuarie 1546), pictor si sculptor renascentist italian
Gaudenzio Ferrari - Consort of the Viola da braccio Family
Gaudenzio Ferrari - Polyptych
Gaudenzio Ferrari (c. 1471 – 11 ianuarie 1546) a fost un pictor si sculptor renascentist italian.Gaudenzio s-a nascut la Valduggia in regiunea Valsesia din Ducatul de Milano.Se spune ca a luat primele lectii de arta la Vercelli de la Gerolamo Giovenone. Apoi a studiat in Milano, in scoala lui Stefano Scotto si probabil, in cea a lui Bernardino Luini; prin 1504 a plecat la Florenta. A murit in Milano.
Se considera ca stilul lui initial de pictura a derivat mai ales din vechea scoala milaneza, care imbina influenta clasica a lui Leonardo si a elevilor lui ca de exemplu, Bramantino. Si influenta provinciala a fost foarte puternica dupa cum se observa in lucrarile lui emotionante de la Sacro Monte din Varallo.
El a fost un pictor foarte prolific, a carui opera se incadreaza mai mult in secolul al XV-lea decat in al XVI-lea.Subiectele lui au fost religioase.Principalii lui elevi au fost Andrea Solario, Giovanni Battista Cerva, Gian Paolo Lomazzo si Fermo Stella.
Din blogosfera.
Teo Negură.Poveste de vis (31)
Călin Hera.dinspre cuvinte numai de bine
Magda Isanos (17 aprilie 1916 – 17 noiembrie 1944), poetă
Vai, frumusetea ceasului de-acuma
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu tine,
si-alaturi sa simtim sub talpa huma
de iarba vietii grea, cum de suspine
mi-i inima de cind nu te-am vazut?
Vreau soarele, pe degetele noastre
unite, un inel sa faureasca;
albastre zarile-n privirile-ti albastre
sa le privesc si dragostea sa creasca
din radacini batrine ca gradina
(mai mindra decit cea care s-a dus),
sa-mi ierti, si eu sa-ti iert, de-asemeni vina
de-a fi iubit mai mult decit am spus.
Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iași – d. 17 noiembrie 1944, București) scriitoare românca, a fost poetă, prozatoare și publicistă, soția lui Eusebiu Camilar.
Din blogosfera.
Clipe de Cluj.Grădina botanică din Cluj, între oficial şi …de suflet
Cristian lisandru.Proză arhiscurtă (85 de cuvinte) – Simfonia
Giovanni Girolamo Savoldo(c. 1480-1485 – 1548), pictor italian renascentist
Giovanni Gerolamo Savoldo - Portrait of a Man with a Flute
Giovanni Gerolamo Savoldo - Saint Mary Magdalen at the Sepulchre
Giovanni Gerolamo Savoldo - Head of a Woman with Eyes Closed
Girolamo Savoldo sau Girolamo da Brescia (c. 1480-1485 – dupa 1548) a fost un pictor italian renascentist.
Savoldo s-a nascut in Brescia, insa se cunosc foarte putine date despre prima parte a vietii lui. In jurul anului 1506 se afla in Parma, iar prin 1508 a intrat in breasla pictorilor florentini.
Pe 15 iunie 1524 a semnat un contract pentru pictarea unui altar la biserica San Domenico din Pesaro (nacum in regiunea Brera, Milano).
Savoldo si-ar fi petrecut cativa ani din viata in Milano. S-a casatorit cu o femeie olandeza. Data exacta a mortii lui Savoldo nu se cunoaste: in 1548 se stie ca inca traia in Venetia.
Picturile lui Savoldo prezinta influente eclectice, el a folosit coloristica venetiana cu modele lombarde pentru a obtine un usor lirism. Figurile lui au un contur argintiu ceea ce le da o stralucire ca de neon.
“Magdalena” (1540) este o capodopera a efectelor luminii, invesmantata intro pelerina enigmatica alba, aproape complet acoperita cu un voal si cu o cu maneca rosie iesind putin de sub pelerina.
In 16 aprilie s-au nascut:
Élisabeth-Louise Vigée-Le Brun(16 aprilie 1755 – 30 martie 1842) a fost o pictoriţă franceză recunoscută ca una dintre cele mai renumite femei pictor din secolul al XVIII-lea.
si
Ford Madox Brown (16 aprilie 1821 – 6 octombrie 1893) a fost un pictor englez ale carui lucrari au subiecte morale si istorice, remarcabil pentru grafica sa distinctiva si cu o versiune Hogarthiana a stilului Pre-Raphaelit.
Din blogosfera.
Elisa.Flori în fereastră de dormitor
Tristan Tzara (16 aprilie 1896 – 25 decembrie 1963), poet român, cofondator al mișcării culturale dadaiste
Tristan Tzara
Casă în construcţie cu ramuri uscate, ca păianjenii, în schele
Înalţă-te în ceruri cu seninătate
Până când norii ţi-or sluji de perdele
Şi stelele: mulţămirea lămpilor pe balcoane înserate.
Între doi castani împovăraţi ca oamenii ce ies din spital
Crescu cimitirul ovreiesc – din bolovani;
La marginea oraşului, pe deal
Mormintele ca viermii se târăsc.
Docarul galben ne aşteaptă în faţa gării
În mine se rup trestii cu foşnet de hârtie
Vreau să mă sfârşesc încet de-a lungul ţării
Şi să-mi ezite sufletul ca dansatorul pe frânghie.
Rătăcesc prin pădure
Cerşetori ţigani cu barbă de cenuşă
Că ţi-e frică dacă-i întâlneşti
Când îşi freacă soarele pleoapa pe poteci.
Călare o să mergem zile întregi
O să poposim în hanurile sure,
Acolo legi multe prietenii,
Te culci noaptea cu fata hangiului.
Sub nuci – pe unde trece vântul greu ca o grădină de fântâni
O să jucăm şah
Ca doi farmacişti bătrâni
Şi soră-mea o să citească gazetele în hamac…
Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală
Să se scandalizeze preotul, să se bucure fetele,
Vom umbla ca agricultorii cu pălării mari de paie
O să facem baie lângă roata morii
Să ne întindem la soare fără sfială
Şi-or să ne fure hainele şi-o să ne latre câinele…
Gârceni, 1915
Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moinești – d. 25 decembrie 1963 Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist evreu român, născut în Moinești, România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură.
A murit la Paris și a fost înhumat acolo în Cimetière de Montparnasse. La Moinești există o statuie dedicată lui Tristan Tzara, a cărui inaugurare a fost făcută de Alexandru Piru.
Din blogosfera.
Théodore Rousseau (15 aprilie 1812 – 22 decembrie 1867), pictor francez, fondator al Școlii de la Barbizon
Théodore Rousseau - Les Gorges du Bout du Monde (Paysage dAuvergne)
Théodore Rousseau - Mont-Saint-Michel
Théodore Rousseau - mare au coucher de soleil
Théodore Rousseau (n. 15 aprilie 1812, Paris – d. 22 decembrie 1867, Barbizon) a fost un pictor francez, fondator al Școlii de la Barbizon. Observator minuțios al naturii în toate anotimpurile anului, arta lui posedă în același timp un caracter realist, din dorința lui de a picta natura așa cum se prezintă ea, și un caracter romantic prin tendința de a-și identifica propria personalitate cu natura zugrăvită în tablourile sale.
Théodore Rousseau, fiul unui croitor, s-a născut la 15 aprilie 1812 în Paris. În copilărie a avut probleme cu sănătatea, din această cauză a petrecut mult timp la țară. Când în 1821 se reîntoarce la Paris, ia primele lecții de pictură. Câțiva ani mai târziu, pictează în atelierul peisagistului Rémond Rousseau. La Muzeul Louvre, loc foarte des vizitat de el, pictează un mare număr de copii după operele maeștrilor olandezi. Pentru că este atras în mod deosebit de pictura în plein-air, caută teme în împrejurimile Parisului. Călătorește mult în Franța. Vizitează, printre altele, localitățile Lyon, Royan, Overnie, locuri din Normandia și Jura.
Tânăr fiind, descoperă în 1827 împrejurimile pădurii Fontainebleau. Din 1833, locuiește la Chailly, apoi se mută în 1836 la Barbizon, unde în 1841 închiriază o casă. Tablourile sale nu au fost admise vreme îndelungată la expozițiile anuale ale Salonului din Paris. Reușește să expună abia în 1849. În același an, se împrietenește cu Jean-François Millet, care îi va fi vecin la Barbizon.
În pădurile Fontainebleau – la câțiva kilometri de Barbizon – se găsește satul Apremont, celebru pentru vazele pictate, create sub influența picturii sfârșitului secolului XVIII-lea. Stejari la Apremont este unul dintre cele mai remarcabile tablouri ale lui Rousseau.
Tabloul intitulat Luminiș în pădurea Fontainebleau, amurg (vezi: Galerie) arată aproape ca negatuvul tabloului anterior. Umbrele copacilor iau forme arhitectonice. În mijloc pătrund în spațiul deschis razele portocalii ale luminii soarelui care apune. Rousseau redă atmosfera amurgului utilizând cu măiestrie jocul luminilor. Este indiscutabilă influența pictorului englez John Constable, amintind în special imaginile din tablourile reprezentând catedrala din Salisbury.
În 1854, Rousseau devine membru al Academiei de Arte Frumoase din Amsterdam. Spre sfârșitul vieții, ca artist cunoscut și apreciat, este președintele juriului la Expoziția Mondială din 1967. Cu puțin timp după aceasta, la 22 decembrie 1867, Théodore Rousseau moare la Barbizon. Împreună cu Jean-François Millet a fost cel mai cunoscut pictor al Școlii de la Barbizon.
Din blogosfera.
Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 3
Ioan Usca.Ultimul mitropolit-2
Leonardo da Vinci, Gioconda
Leonardo da Vinci - Mona Lisa(Gioconda)
Leonardo da Vinci (15 aprilie 1452, Anchiano/Vinci, Italia – 2 mai 1519, Cloux/Amboise, Franţa) a fost un pictor, sculptor, arhitect şi om de ştiinţă italian.
Om de spirit universal, în acelaşi timp artist, om de ştiinţă, inventator şi filozof, Leonardo încarnează spiritul universalist al Renaşterii şi rămâne unul dintre oamenii cei mai importanţi din acea epoca. Leonardo a scris în însemnările sale, cu un an înaintea morţii, cuvintele cu vibraţie de bronz: “Io continuerò” (“Voi dăinui”).
Gioconda sau Mona Lisa este o pictură celebră a lui Leonardo da Vinci, realizată în anii 1503-1506, reprezentând o femeie cu expresie gânditoare și un surâs abia schițat. Este considerată cea mai renumită operă din istoria picturii. Puține alte tablouri au fost atât de mult reproduse sau discutate. În prezent tabloul este expus la Muzeul Luvru din Paris, fiind atracția principală pentru orice vizitator.
Este vorba de o pictură în ulei pe lemn de plop cu dimensiunea de 77 x 53 cm. Natura imaginii redate a făcut subiectul a nenumărate interpretări. În general, se poate spune că vivacitatea și ambiguitatea fizionomiei Giocondei se datorează procedeului de pictură “sfumato”, dând tabloului un aer misterios. Caracteristica principală a portretului este surâsul enigmatic. Sigmund Freud a interpretat acest surâs ca simbol al atracției erotice a lui Leonardo față de mama sa (Complex Oedip). Identitatea personajului portretizat nu este încă sigură, deși recent cercetătorul Giuseppe Pallanti din Florența tinde să confirme afirmația lui Giorgio Vasari, după care ar fi vorba de Monna Lisa Gherardini, membră a micii nobilimi rurale din Toscana. Cercetări anterioare ajunseseră la concluzia că portretul ar reda figura unei înstărite doamne florentine, Madonna Lisa del Giocondo, al cărei nume ar explica și a doua denumire a tabloului.
Pictura reprezintă unul din primele portrete pe fondul unui peisaj imaginar. O caracteristică interesantă este că fundalul nu este uniform, partea din stânga este evident la un nivel mai jos decât în dreapta, fiind probabil adăugată mai târziu în cursul realizării compoziției. Tabloul a fost restaurat în mai multe rânduri. Analizele cu raze Röntgen au revelat încă trei straturi de pictură sub cel vizibil.
Istoria tabloului este plină de peripeții. Continuarea o aflati de aici .
Din blogosfera.
Hans Baldung(c. 1484–1545), pictor si gravor german renascentist
Hans Baldung - Adam und Eva
Hans Baldung - Three Ages of Man
Hans Baldung - Three witches
Hans Baldung, cunoscut ca Hans Baldung Grien/Grün (c. 1484–1545) a fost un pictor si gravor german renascentist. A fost considerat cel mai talentat elev a lui Albrecht Dürer.
Fiul unui avocat, Hans Baldung s-a nascut la Schwäbisch Gmünd in Swabia, Germania si s-a mutat la Strassburg (actualmente Strasbourg) in 1484. El a fost singurul barbat al familiei care nu a urmat universitatea, un fapt neobisnuit pentru un artist din acea perioada. Grien a intrat in atelierul lui Dürer din Nuremberg in 1503 pana in 1507. Se pare ca a fost lasat sa se ocupe de atelier in timpul celei de-a doua calatorii a lui Dürer in Italia.Se presupune ca a primit porecla de “Grien” (care inseamna “verde” “green”) in Nuremberg deoarece in atelier erau trei Hans in aceeasi perioada. Ulterior a inclus porecla in monograma lui, altii sugereaza ca ar veni de la “grienhals”, cuvantul german pentru vrajitoare. In ultima calatorie in Olanda din 1521, Dürer a scris in jurnalul lui ca aluat cateva lucrari de-ale lui Baldung si le-a vandut.
In 1509 Baldung si-a cumparat cetatenia in orasul Strassburg (atunci un oras in Germania, actualmente in Franta) si a trait acolo pana in 1513. Apoi s-a mutat la Freiburg im Breisgau dupa ce a primit o comanda sa picteze un altar pentru Freiburg Münster, pe care l-a terminat in 1516 .S-a reintors la Strassburg in 1517 si a murit in 1545. A fost casatorit cu Margarethe Herlin, dintro familie de vaza din oras care detinea cateva proprietati.
Primele picturi executate de el au fost altarele cu monogram H. B. si data 1496, din capela manastirii Lichtenthal de langa Baden-Baden.
Gravurile lui Baldung au un stil individual si la subiect. A lucrat mai mult in lemn. Cele mai multe au fost comandate pentru carti.
A fost foarte interesat de vrajitoare si a facut o multime de imagini cu ele pe diferite materiale, inclusiv desene frumoase.
Din blogosfera.
