Arhivele lunare: martie 2011
Domenico Ghirlandaio (1449 – 11 ianuarie 1494), pictor italian renascentist
Domenico Ghirlandaio - Portrait of Giovanna Tornabuoni
Domenico Ghirlandaio - Portrait of Giovane Donna
Domenico Ghirlandaio - Piero de Medici
Domenico Ghirlandaio
Domenico Ghirlandaio - Adoration of the Magi for the Spedale degli Innocenti
Domenico Ghirlandaio (n. 1449 la Florența – d. 11 ianuarie 1494 la Florența) a fost un pictor italian renascentist, reprezentant al Școlii florentine (a aparținut celei de-a treia generații a acestei școli).
A fost contemporan cu Botticelli, Verrocchio și Filippino Lippi și a avut ca discipol pe Michelangelo. Doi dintre frații săi Benedetto Ghirlandaio (1458 – 1497), David Ghirlandaio (1452 – 1525), ca și nepotul, Ridolfo del Ghirlandaio (1483 – 1561) au fost de asemenea pictori.
Cele mai multe informații despre viața marelui pictor provin din lucrarea “Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italiani, de la Cimabue până în timpurile noastre” a lui Giorgio Vasari.
S-a născut în 1449 la Florența, numele său complet fiind Domenico di Tommaso di Currado di Doffo Bigordi. Tatăl, Tommaso Bigordi, era negustor de mătăsuri și mărunțișuri. Ghirlandaio a fost cel mai mare din cei șase copii din prima căsătorie a tatălui. O soră de-a sa, din cea de-a doua căsătorie a tatălui, a fost soția pictorului Sebastiano Mainardi.
Domenico deprinde încă din copilărie meseria de orfevrar, pe care o avea și tatăl său, care inventase un tip de bijuterie sub formă de ghirlandă, de unde și numele Ghirlandaio. În magazinul-atelier al tatălui, Domenico mai executa și portrete ale trecătorilor, iar de la Alesso Baldovinetti învață arta picturii și mozaicului.
În 1472, Girlandaio se înscrie la Compagna di San Luca (astăzi devenită Accademia di belle arti di Firenze), unde își desăvârșește pregătirea artistică.
Prima sa lucrare este o frescă ce decorează bazilica Pieve di Sant’Andrea din orășelul Sesto Fiorentino din provincia Florența și intitulată Sfinții Girolamo, Barbara și abatele Antonio (“Santi Girolamo, Barbara e Antonio Abate”). Pictura decorează o nișă semicirculară. Cei trei sunt reprezentați prin culori vii, frumos armonizate, amintind de stilul lui Domenico Veneziano. Sf. Girolamo atrage atenția prin anatomia reprezentării ce evocă forța plastică a lui Andrea del Castagno. Nu sunt neglijate nici detaliile de fond ale lucrării, care prin modul de aranjare creează iluzia spațialității.
Prima sa mare lucrare în care își manifestă cu adevărat personalitatea a fost decorarea capelei dedicată sfintei Fina, patroană spirituală a orășelului San Gimingnano. Au fost cooptați artiști florentini de valoare ca: arhitectul Giuliano da Maiano, fratele său, sculptorul Benedettoo, iar partea de pictură revenind lui Ghirlandaio.
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.Ultimul tablou – 3 –
Cristian Lisandru.Cu sufletul între pereţi transparenţi
Punctul de vedere.Despre plante si zodii
Adam Elsheimer (18 martie 1578 – 11 decembrie 1610), pictor german
Adam Elsheimer - The Flight into Egypt
Adam Elsheimer - Jakob's dream of the sky ladder
Adam Elsheimer - Landscape with waterfall
Adam Elsheimer - Stoning of Saint Stephen
Adam Elsheimer - Glorification of the Cross
Adam Elsheimer - self portrait
Adam Elsheimer (18 martie 1578 – 11 decembrie 1610) a fost un pictor german care a lucrat in Roma si a murit la treizeci si doi de ani, insa a carui influenta a fosst foarte puternica in pictura secolului al XVII-lea.Cele cateva picturi ale sale erau de mici dimensiuni, aproape toate pictate pe placi de cupru.Ele includ o varietate de efecte ale luminii si o tratare inovatoare a peisajului. A avut o influentat asupra multor artisti, inclusiv Rembrandt si Peter Paul Rubens.
Elsheimer s-a nascut in Frankfurt-am-Main, Germania, unul dintre cei zece copii ai unui croitor. Casa familiei (care a fost distrusa de Aliati in timpul bombardamentelor din 1944) se afla la cativa metri de biserica in care Albrecht Dürer a pictat altarul Heller.La varsta de douazeci de ani a calatorit in Italia via München.
Se presupune ca Elsheimer a pictat cateva lucrari importante in Venetia, ca de exemplu “The Baptism of Christ” (National Gallery, Londra) si “The Holy Family” (Gemäldegalerie, Berlin), picturi in care se observa influenta pictorilor venetieni Tintoretto si Paolo Veronese, precum si a lui Rottenhammer.
Un prieten de-a lui Rottenhammer era pictorul peisagist flamand Paul Bril, stabilit la Roma si care a fost martor la casatoria lui Elsheimer.
Pictura lui Elsheimer, “Tobias and the Angel” (1602–1603)a fost foarte bine primita datorita noului sau concept de peisaj. Aceasta pictura a fost gravata de Count Hendrick Goudt si astfel a fost publicata in intreaga Europa.
Elsheimer avea o preferinta definita pentru alegereade subiecte rare sau originale, atat pentru picturilee mitologice, cat si pentru cele religioase.
Perfectionismul lui si o aparenta tendinta spre depresie au avut ca rezultat un numar mic de picturi, in ciuda dimenssiunilor mici ale tuturor lucrarilor lui. A avut o influenta evidenta asupra artistilor din nord, ca de exemplu Paul Bril, Jan Pynas, Leonaert Bramer si Pieter Lastman, maestrul lui Rembrandt.
Intrun sens mai larg, el a fost influent in trei privinte. Mai intai, scenele lui de noapte erau foarte originale. Efectele de lumina erau foarte subtile si foarte diferite de cele ale lui Caravaggio. Deseori folosea cinci surse diferite de lumina si grada lumina relativ lin.
In al doilea rand, combinarea de peisaje poetice cu figuri mari in prim plan dadea peisajului o proeminenta rar vazuta din renasterea timpurie.
In al treilea rand, integrarea stilurilor italiene cu traditia germana e mult mai sugestiva decat a oricarui pictor din nord de la Dürer (cu exceptia prietenului lui Rubens).
Din blogosfera.
Albrecht Altdorfer (c. 1480 – 12 februarie 1538), pictor, gravor si arhitect german
Albrecht Altdorfer - View of the Danube Valley near Regensburg
Albrecht Altdorfer - The Battle of Alexander at Issus
Albrecht Altdorfer - Lovers
Albrecht Altdorfer (c. 1480 – 12 februarie 1538 in Regensburg) a fost un pictor, gravor si arhitect german renascentist, conducatorul Scolii Dunarii din sudul Germaniei si aproape contemporan cu Albrecht Dürer. E cunoscut mai mult ca deschizator de drumuri in arta peisagistica.
A pictat deseori si scene religioase, insa e cunoscut ca pictor al peisajului pur, precum si compozitii in care predomina peisajul. Adoptand si dezvoltand stilul peisagistic a lui Lucas Cranach the Elder, artistul descrie peisajul deluros de pe valea Dunarii, cu brazi vestejiti si cazuti, cu molizi pe care creste muschiul si, deseori, efecte de culoare ale rasaritului si apusului soarelui. Lucrarea lui, “Landscape with footbridge” (National Gallery, London) din 1518-20 este revendicata ca prima pictura in ulei a unui peisaj.
Din blogosfera.
Jean-Marc Nattier (17 martie 1685 – 7 noiembrie 1766), pictor francez
Jean-Marc Nattier - Louise Henriette Gabrielle de Lorraine, Princesse de Turenne, Duchess of Bouillon
Jean-Marc Nattier - Marie Sophie Charlotte de La Tour d'Auvergne
Jean-Marc Nattier - Madame Adélaïde de France
Jean-Marc Nattier - Portrait of Louis XV of France
Jean-Marc Nattier - Henriette of France as Flora
Jean-Marc Nattier (17 martie 1685 – 7 noiembrie 1766), pictor francez, s-a nascut in Paris, al doilea fiu al pictorului portretist Marc Nattier (1642–1705) si al pictoritei de miniaturi, Marie Courtois (1655–1703).
Primele lectii de pictura le-a primit de la tatal sau, apoi de la unchiul sau, pictorul istoric Jean Jouvenet (1644–1717). A intrat la Royal Academy in 1703 si a facut o serie de desene in cercul de pictura al Mariei de Médicis cu Peter Paul Rubens in palatul Luxembourg Palace; publicarea (1710) gravurilor bazate pe aceste desne l-au facut celebru pe Nattier. In 1715 a plecat la Amsterdam, unde se afla atunci Petre cel Mare si a pictat portretele tarului si al imparatesei Ecaterina, insa e refuzat oferta de a pleca in Rusia.
Nattier aspira sa fie pictor istoric. Intre 1715 si 1720 s-a dedicat unor compozitii ca “Battle of Pultawa”, pe care a pictat-o pentru Petre cel Mare si “Petrification of Phineus and of his Companions”, care i-a adus alegerea in Academie. Colapsul financiar din 1720 l-a ruinat pe Nattier, care l-a fortat sa-si dedice portretisticii intreaga energie, fiindca era mai profitabila.A devenit pictorul femeilor de la Curtea lui Louis XV. Ulterior a readus genul de portrete alegorice.
Portretele domnelor de la Curte, gratioase si fermecatoare pictate in aceasta maniera de catre Nattiervery erau foarte la moda.
Din blogosfera.
Andrea del Sarto (1486/87 – 1530/1531), pictor italian
Andrea del Sarto - Portrait of the Artist's Wife
Andrea del Sarto - selfportrait
Andrea del Sarto - St John the Baptist
Andrea del Sarto - The Annunciation
Andrea del Sarto a fost un pictor italian din Florenţa, a cărui carieră a înflorit în timpul Renaşterii şi începutul Manierismului. Deşi foarte apreciat în timpul vieţii sale ca un artist “fără erori”, renumele său a fost eclipsat dupa moartea sa prematură de cel al contemporanilor săi, Leonardo da Vinci, Michelangelo şi Raphael.
Andrea d’Agnolo di Francesco di Luca di Paolo del Migliore s-a născut în Gualfonda, aproape de Florenţa, la 16 iulie, fie în 1486 sau 1487, unul din cei patru copii ai familie. Deoarece tatăl său, Agnolo, era croitor (Sarto), el a devenit cunoscut ca “del Sarto” (“fiul croitorului). Prin 1494 Andrea a fost ucenic la un aurar şi apoi la un gravorul in lemn şi pictorul Gian Barile, la care a ramas pana in 1498. Potrivit lui Vasari, el a mai fost si ucenicul lui Piero di Cosimo si Raffaellino del Garbo (Carli).
Andrea şi prietenul sau mai vechi, Franciabigio, au decis să deschidă un studio comun în Piazza del Grano. Primul produs al parteneriatului lor ar putea fi “Baptism of Christ for the Florentine Compagnia dello Scalzo”, începutul unor serii de fresce monocrome. Până la momentul în care parteneriatul a fost dizolvat, stilul lui Sarto purta ştampila de individualitate.
Prin 1514, Andrea a terminat ultimele sale două fresce, inclusiv capodopera sa, “Birth of the Virgin”, care îmbină influenţa lui Leonardo, Ghirlandaio şi Fra Bartolomeo.
Potrivit lui Giorgio Vasari, elevul şi biograful lui Andrea, Lucrezia i-a scris lui Andrea şi i-a cerut sa revina in Italia. Regele încuviinţă, insa doar pe înţelegerea faptului că absenţa lui din Franţa să fie scurta. El i-a încredinţat apoi lui Andrea o sumă de bani care urmau să fie cheltuiti pentru achiziţionarea unor lucrări de artă pentru Curtea franceză. In contul lui Vasari, Andrea a luat banii şi i-a folosit pentru a-si cumpăra lui însuşi o casă în Florenţa, distrugandu-si astfel reputaţia şi împiedicandu-l a se intoarce vreodată in Franta. Povestea l-a inspirat pe Robert Browning in poemul -monolog “Andrea del Sarto Called the ‘Faultless Painter”(1855.
În 1520 el si-a reluat activitatea in Florenţa şi a executat “Faith and Charity” în mănăstirea din Scalzo. Acestea au fost urmate de “Dance of the Daughter of Herodias”, “Beheading of the Baptist”, “Presentation of his head to Herod”, o alegorie a “Hope”, “Apparition of the Angel to Zacharias” (1523), şi monocromul “Visitation”. Acest monocrom a fost pictat în toamna anului 1524, după ce s-a întors de la Andrea Luco la Mugello, unde un focar de ciuma bubonica din Florenţa l-au alungat pe el şi familia lui. În 1525 s-a întors pentru a picta “Madonna del Sacco” în mănăstirea Annunziata.
Lucrarea finală a lui Andrea lui la Scalzo a fost “Birth of the Baptist” (1526). În anul următor el a terminat pictura ultima sa lucrare importanta, “Last Supper” in S. Salvi, lângă Florenţa, în care toate personajele par a fi portrete.
Un număr dintre picturile sale au fost considerate a fi auto-portrete. Andrea s-a căsătorit cu Lucrezia (del Fede), văduva unui pălărier numit Carlo, de Recanati, pe 26 decembrie 1512. Lucrezia apare în multe dintre picturile sale, adesea ca o Madonna. Cu toate acestea, Vasari o descrie ca “necredincioasa, geloasa şi certareata cu ucenicii.”Ea este la fel caracterizata în poemul lui Robert Browning.
Andrea a murit în Florenţa, la 43 de ani în timpul unei pandemii de ciuma bubonica, fie în 1530 sau 1531. El a fost îngropat în biserica Servites.
In 16 martie s-a nascut Margareta Sterian (16 martie 1897, Buzău, România – 9 septembrie 1992) a fost o pictoriţă, scriitoare şi traducătoare româncă. A fost soţia poetului Paul Sterian.
Tot in aceasta zi s-a nascut Antoine-Jean Gros (16 martie 1771 – 25 iunie 1835), cunoscut si ca Jean-Antoine Gros, a fost un pictor francez neoclasic, a pictat subiecte istorice.
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.Ultimul tablou – 2 –
Cristian Lisandru.Ultima noapte a ultimei ierni
Cristian Lisandru.Un limax şi balele sale – Morbidano Nonvalorescu
Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 59)
Daniel Ridgway Knight (15 martie 1839 – 9 martie 1924), pictor american
Daniel Ridgway Knight - A Pensive Moment
Daniel Ridgway Knight - Maria and Madeleine on the Terrace
Daniel Ridgway Knight - Watering the Garden
Daniel Ridgway Knight - A Lovely Thought
Daniel Ridgway Knight - Spring Blossoms
Daniel Ridgway Knight - Young Girl Holding a Puppy
Daniel Ridgway Knight (15 martie 1839 – 9 martie 1924) născut într-o familie stricta de Quaker din Philadelphia, a fost pregatit de muncă într-un magazin local. Knight a ales în schimb arta, înscriindu-se în 1858 la Pennsylvania Academy of the Fine Arts, unde i-a avut colegi pe Mary Cassatt, Thomas Eakins, William Sartain si Everett Shinn. Un student din Franţa, Lucien Grapon, l-a îmbiat pe Knight cu povesti despre orele frumoase si vinurile bune care se gasesc in Paris. Dupa ce a ajutat la infiintarea Philadelphia Sketch Club in 1861, Knight a navigat spre Franţa in acelaşi an, fiind primul dintre colegii lui din Philadelphia care face acest lucru. La Paris, Knight s-a înscris la Atelier Gleyre şi la cursurile lui Alexander Cabanel de la Ecole des Beaux-Arts. În timp ce studia la Gleyre, Knight a început relatiile de prietenie pe termen lung cu tinerii impresionisti Alfred Sisley şi Auguste Renoir, o relaţie neobişnuită pentru un pictor aspirant de subiecte istorice. Cum Războiul civil american s-a aproapiat de Philadelphia in 1863, Knight s-a întors acasă pentru a se înrola. Knight a petrecut următorii zece ani în Philadelphia, continuîndu-şi studiile după război cu colegii membrii ai clubului Sketch Club sau pe cont propriu.Daniel Ridgway Knight a expus picturi istorice, dar, pentru bani, a pictat portrete şi a predat în studioul său. In 1871, Knight s-a casatorit cu una dintre studentele sale, Rebecca Webster, şi a plecat la Paris cu sotia lui, în luna de miere. Deşi Daniel Ridgway Knight a avut peste cincizeci de ani productivi în fata lui, nu s-a mai întors în America. Prin 1874, Knight a decis să se specializeze, aproape exclusiv, pe ţărănimea franceză, in mediul lor de la domiciliu şi la munca campului. Precedentul în aceaste alegeri l-au avut artistii şcolii de la Barbizon, în special Jean-Francois Millet.
Daniel Ridgway Knight a pictat, de asemenea, mai multe picturi mari pentru expoziţii importante, cea mai cunoscuta fiind “Hailing the Ferry” (1888, Pennsylvania Academy of the Fine Arts), care a câştigat a treia medalie de aur la Salonul de la Paris din 1888. Acest tablou este punctul culminant al lucrărilor de început ale lui Daniel Ridgway Knight, picturi care arată afinităţi sociale şi stilistice ca la Jules Bastien-Lepage, Jules Breton, artişti cu care a fost frecvent comparat.
Din blogosfera.
Semneaza pentru sterilizarea catelelor, nu eutanasierea urmasilor!
Timp de aproape doua decenii gestionarea cainilor comunitari a semnificat aplicarea unor metode pompieristice, barbare, descalificante, care nu au condus la vreun rezultat. Sute de de mii de caini ucisi si zeci de milioane de Euro cheltuite!
Semneaza pentru o legislatie mai buna:
http://www.fnpa.ro/petitie/
Poti strange semnaturi si pe hartie, prin parcuri si alte locuri frecventate de iubitori de animale. Lasa petitia si hartii tabelate pe la petshopuri si cabinete veterinare cu rugamintea sa fie completate de clientii lor.
Downloadeaza si printeaza petitia impreuna cu modelul de tabel:
http://www.fnpa.ro/tabel-pentru-strangere-semnaturi-petitie.doc
1. Tabelele cu semnaturi se trimit scanate la petitii@fnpa.ro sau copii xerox prin posta la Str. V.Milea nr. 2, bl. Mobilux, sc. C, ap. 26, Pitesti, jud. Arges. sau se inmaneaza personal daca sunteti din Bucuresti (Ionut Parausanu, 0727.769.509.)
2. Textul petititi impreuna cu tabelele de semnaturi in original se trimit postal la adresa:
Parlamentul Romaniei – Camera Deputatilor
str. Izvor 2-4, sector 5, Bucuresti, Romania
Catre Comisia pentru administratie publica, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic
In atentia dei Sulfina Barbu, presedinte
In atentia Doamnelor si Domnilor Deputati
3. Textul petitiei si copii xerox dupa tabelele de semnaturi (pe care se mentioneaza ca originalele au fost trimise la Comisia pt. administratie publica) se trimit postal la adresa:
Parlamentul Romaniei – Camera Deputatilor
str. Izvor 2-4, sector 5, Bucuresti, Romania
Catre Camera Deputatilor
In atentia dei Roberta Anastase, presedinte
Trimiteti petitiile prin posta pana pe 21 Martie daca sunteti din provincie, daca sunteti din Bucuresti ni le puteti inmana sau depune personal pana pe 24 Martie. Contactati-ne pentru a va asigura ca sunteti in termen. 0727.769.509 – Nu este cunoscuta data exacta la care va avea loc dezbaterea in Comisia pentru Administratie Publica.
Iata adresele de e-mail ale deputatilor care fac parte din Comisia de Administratie Publica si carora le puteti scrie in urmatoarele 3 saptamani, explicandu-le pe cat posibil, pe scurt, cat mai clar, cat mai convingator, de ce preferam sterilizarea (insotita de vaccinare antirabica, adoptie, microcipare, inregistrare intr-o baza unica de date, recensamant, educatie, conducerea administratiilor pentru caini din tara de catre cei mai buni specialisti, colaborarea cu ONG-urile, adapostire in masura posibilului, trierea cainilor reclamati si izolarea cainilor cu adevarat agresivi):
sulfina.barbu@cdep.ro, ion.calin@cdep.ro, ioncalin@yahoo.com, ionel.palar@cdep.ro, gheorghe.ciocan@cdep.ro, andras.edler@cdep.ro, mapostolache@cdep.ro, marin.bobes@cdep.ro, victor.boiangiu@cdep.ro, boiangiuvictor@yahoo.com, dan.bordeianu@cdep.ro, cristian.buican@cdep.ro, sorin.buta@cdep.ro, bogdan.cantaragiu@cdep.ro, deputat.cantaragiu@gmail.com, relu.fenechiu@cdep.ro, vasile.gherasim@cdep.ro, zanfir.iorgus@cdep.ro, ghervazen.longher@cdep.ro, costica.macaleti@cdep.ro, antonella.marinescu@cdep.ro, antonella_barbu@yahoo.com, dan.nica@cdep.ro, ioan.oltean@cdep.ro, cornel.pieptea@cdep.ro, neculai.ratoi@cdep.ro, denes.seres@cdep.ro, soporan.vasile@cdep.ro, v_soporan@yahoo.com, nicolae.stan@cdep.ro, claudiu.taga@cdep.ro, claudiu.taga@gauss.ro, eugen.uricec@cdep.ro, ecu777@yahoo.com, lucia.varga@cdep.ro, varga.lucia@yahoo.com, aurel.vladoiu@cdep.ro, deputat_vladoiu@yahoo.com, sorin.zamfirescu@cdep.ro, zgonea@cdep.ro
Ar fi bine ca deputatii sa primeasca si plicuri pe adresa postala: Camera Deputatilor, Palatul Parlamentului, Comisia de Administratie Publica, str. Izvor 2-4, sectorul 5, Bucuresti.
Jules Joseph Lefebvre (14 martie 1836 – 24 februarie 1911), pictor francez
Jules Joseph Lefebvre - The Fiance
Jules Joseph Lefebvre - Portrait of Julia Foster Ward
Jules Joseph Lefebvre - The Feathered Fan
Jules Joseph Lefebvre - The Language of the Fan
Jules Joseph Lefebvre (14 martie 1836, Tournan-en-Brie, Seine-et-Marne – 24 februarie 1911, Paris) a fost un pictor francez de figuri.
Lefebvre a intrat la École nationale supérieure des Beaux-Arts in 1852 si a fost elevul lui Léon Cogniet. A castigat prestigiosul Prix de Rome in 1861. Intre 1855 si 1898 a expus 72 de portrete la Paris Salon. In 1891 a devenit membru al French Académie des Beaux-Arts.
A predat la Académie Julian din Paris. Lefebvre a fost un profesor excelent si simpatic care a avut peste 1500 de studenti, dintre care, foarte multi americani. Dintre studentii lui se numara peisagitstul de origine scotiana William Hart, precum si Georges Rochegrosse, Félix Vallotton, Edmund C. Tarbell, pictor impresionist american, si multi altii.
Multe dintre picturile lui reprezinta figuri de femei frumoase singure . Printre cele mai bune portrete ale lui sunt cele ale M. L. Reynaud si Prince Imperial (1874).
Din blogosfera
Giuseppe Maria Crespi (14 martie 1665 – 16 iulie 1747)
Giuseppe Maria Crespi - Girl with a cat
Giuseppe Maria Crespi - Book shelf with music writings
Giuseppe Maria Crespi - Searcher for Fleas
Giuseppe Maria Crespi (14 martie 1665 – 16 iulie 1747), poreclit Lo Spagnuolo (” Spaniolul”), a fost un pictor italian baroc din scoala bologneza.A pictat subiecte religioase si portrete, insa e renumit pentru picturile de compozitie.
Crespi s-a nascut in Bologna, parintii lui au fost Girolamo Crespi si Isabella Cospi.Mama lui era o ruda indepartata a nobilei familii Cospi, care avea legaturi cu Casa Florentina de Medici.A fost poreclit Lo Spagnuolo (“Spaniolul”) datorita obiceiului de-a purta haine stramte caracteristice modei spaniole din acea perioada.
La varsta de 12 ani a intrat ca ucenic la Angelo Michele Toni (1640-1708). De la varsta de 15 ani pana la 18 ani, a lucrat sub indrumarea bolognezului Domenico Maria Canuti. Se spune ca pictorul roman, Carlo Maratti, aflat in vizita la Bologna, l-a invitat pe Crespi sa lucreze in Roma, insa Crespi a refuzat. Prietenul lui Maratti, bolognezul Carlo Cignani l-a invitat pe Crespi intre 1681-1682 sa studieze desenul la Accademia del Nudo, el ramanand in studio pana in 1686.
Biograful lui, Giampietro Zanotti, spunea despre Crespi: (El) “niciodata nu era lacom de bani si lucra povesti si capricii care ii veneau in imaginatie.Deseori picta lucruri comune, reprezentand cele mai joase ocupatii si oameni care, nascuti saraci, trebuiau sa se sustina servind dorintelor cetatenilor bogati”. Astfel, Crespi insusi, si-a inceput cariera in serviciul unor protectori bogati care se ocupau de arta.
Ca artist eclectic, Crespi era un stralucit portretist si caricaturist, cunoscut pentru schitele lui dupa Rembrandt si Salvator Rosa. Se poate spune ca a pictat in diferite stiluri.
Doi dintre fiii lui Crespi, Antonio (1712-1781) si Luigi (1708-1779) au devenit pictori. Conform spuselor lor, Crespi ar fi folosit o camera obscura pentru a se ajuta in redarea scenelor in aer liber. Dupa moartea sotiei sale a devenit retras, rareori parasindu-si casa doar pentru liturghie.
Crespi este cunoscut in zilele noastre ca unul dintre principalii exponenti ai picturii baroce din Italia. Italienii, pana in secolul al XVII-lea, au dat foarte putina atentie unor astfel de teme, concentrandu-se in special asupra imaginilor din religie, mitologie, istorie, precum si portretele celor puternici. Difereau de europenii din nord, in special pictorii olandezi, care aveau o puternica traditie in redarea activitatilor de zi cu zi.
Din blogosfera.
“A revenit frumoasa primavara”
A revenit frumoasa primavara
de Alexandru Vlahuta
A revenit frumoasa primavara;
Copacii parca-s ninsi de-atâta floare;
Dorinti copilaresti, renascatoare,
Fac inimile noastre sa tresara ….
Iubire e în razele de soare,
Si farmec în a codrului fanfara,
Si visuri dulci în linistea de sara:
În cer si pe pamânt e sarbatoare.
Ascult, privesc, respir cu lacomie,
Caci toata frumusetea asta-mi pare
Ca niciodata n-are sa mai fie!
Si-s fericit c-am fost o clipa-n stare
Sa simt, în marea lumii simfonie,
A gândurilor mele întrupare.
Iubiti cu totii
de Matilda Cugler-Poni
Pasarile cânta pe crengi înverzite,
Fluturii se-ngâna de pe flori pe flori,
Tainic trec prin aer soapte fericite,
Cât cuprinde ochiul, ceru-i far’de nori.
Dulce primavara, drag vis de iubire!
La zâmbirea-ti blânda, iarna a plecat,
Cât era de lunga, plina de jalire…
Dar tu esti în lume, raul s-a uitat.
Ce-mi vorbesti tu înca de chinuri trecute,
Inima nebuna, uita de dureri
Si de-acele zile în lacrimi pierdute.
N-are primavara mii de mângâieri?
N-auzi cum sopteste fiecare floare?
“Amorul domneste acum pe pamânt.
O, iubiti cu totii! grabnic frunza moare,
Grabnic se întoarna tot iar în mormânt”.
Raspunsul meu la a doua Provocare parfumată a Mirelei Pete.Ce parfum credeți că i s-ar fi potrivit Cenușăresei?
Cenușăreasa, o fata orfana al carui tata i-a adus o mama si doua surori care s-o iubeasca, s-o mangaie atunci cand calatoriile lui de afaceri il tineau departe de casa.Insa aceasta mama si fiicele ei bune erau doar niste egoiste, invidioase si foarte rele.Cenușăreasa statea in calea lor si ca sa nu le mai incurce, au trimis-o in cenusa din cuptor.Fata indura totul si spera ca ele o vor iubi intro zi.Frumusetea si bunatatea ei i-au adus multi prieteni din lumea inconjuratoare, iar primavara i-a daruit un parfum special, parfumul florilor, al mugurilor, al ierbii fragede.Parfumul primaverii, parfumul iubirii, al reinvierii, parfumul vietii frumoase si fericite e cel mai potrivit pentru Cenușăreasa.
Puteți citi poveastea parfumată între bloggeri și la:
Gina , ana, Carmen , Cati, Gabriela Elena ,
