Într-o joi cu dragoste, Nichita Stănescu
Seară de joi, seară deasă de suflet,
în care destinele noastre creşteau
ca iarba de primăvară,
iar eu te iubeam
atât de mult, încât te uitam,
crezând că faci parte din mine.
Şi numai atunci mă miram
când, uneori, surâdeam, şi tu
nu surâdeai
când jefuiam copacii de frunze,
şi tu
râmâneai lângă ei, mai departe.
Atunci mi-apărea
că eşti altcineva,
dar numai atât cât poate să fie
altcineva soarele serii –
luna…
Parcă dormim şi visăm, Nichita Stănescu
Cântec de primăvară.Necuvintele.Nichita Stănescu
Acel ceva dintre aripa si aer,Nichita Stanescu
Frunzele toamnei:muzica si poezie
Sunt bolnav. Mă doare o rană călcată-n copite de cai fugind.Nichita Stănescu
Nichita Stănescu
Nichita Stănescu, numele la naştere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din Bucureşti) a fost un poet, scriitor şi eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.
A fost laureat al Premiului Herder. În 1981 a fost decorat cu ordinul Meritul Cultural, clasa a II-a.
Like this:
Posted on martie 31, 2011, in calendarul zilei, cultura, poezii, remember, Romania and tagged 31 martie, 31 martie 1933, Într-o joi cu dragoste, Nichita Stanescu, poet roman. Bookmark the permalink. 4 comentarii.
Primăvară
Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te iveşti istovitor de dulce
cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.
Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveşte-n căldărim o minge
şi ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.
Alături de mocirlele uscate
ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare
Hei… zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?
Un orizont pierdut, cu buze roşii
sărută-n creştet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
şi mor în primăvară ofticoşii…
……………….
Gabi, tema Poveștii parfumate va fi:”Flori de Paști. Parfum de sărbătoare”. Sâmbătă sau duminică se poate publica. Te pup, noapte bună!
Mirela, iti multumesc pentru poezie.
Urmatoarea Poveste parfumata e ceva mai vechi, mai am de facut mici modificari si voi posta povestea azi sau maine.
doar asa pot participa, nu am nici inspiratie, nici chef, nici…nimic.
Noapte buna!
o duminica senina si insorita!
…cât de usor a stiut sa se joace cu cuvintele, sa jongleze cu hiperbolele, metaforele, comparatiile…
Cred ca orice poet trebuie sa se joace cu cuvintele, altfel n-ar putea scrie.
pe Nichita l-am ‘intalnit” acum cativa ani si sper sa-l cunosc mai bine.