Arhivele lunare: februarie 2011
Kanō Eitoku (16 februarie 1543 – 12 octombrie 1590)
Kano Eitoku - Flowers and Birds of the Four Seasons
Kano Eitoku - Cypress Tree
Kanō Eitoku (16 februarie 1543 – 12 octombrie 1590) a fost un pictor japonez care a trait in perioada Azuchi–Momoyama, unul dintre cei mai importanti patriarhi ai scolii Kanō de pictura japoneza.
Nascut in Kyoto, Eitoku a fost nepotul lui Kanō Motonobu (1476-1559), un pictor oficial al shogunatului Ashikaga. I s-a recunoscut talentul artistic de la o varsta frageda. Sub indrumarea lui Motonobu, el a adoptat stilul bunicului sau care a luat influente din pictura chinezeasca.
Colaborand cu tataal lui, Shōei (1519-92), Eitoku a pictat panourile de pe peretii chiliilor abatiei din Jukōin, un subtemplu al complexului monahal Daitokuji Zen din Kyoto.
Din pacate, cele mai multe dintre lucrarile lui au fost distruse in timpul tulburarilor din perioada Sengoku.
Din blogosfera.
Francesco Pesellino (probabil 1422-29 iulie 1457), pictor italian
Francesco Pesellino - Trinity and Four Saints
Francesco Pesellino - Journey of the Magi
Francesco Pesellino (probabil 1422-29 iulie 1457), cunoscut si ca Francesco di Stefano, Il Pesellino, Francesco Peselli si Francesco di Stefano Pesellino a fost un pictor italian (florentin). Tatal lui, Stefano di Francesco († 1427) a fost pictor, iar bunicul maternal a fost pictorul Giuliano Pesello (1367-1446), de la care a luat diminutivul “Pesellino”. Dupa moartea tatalui sau in 1427, tanarul Francesco Pesellino a plecat la bunicul lui, Giuliano Pesello, adoptindu-i numele. Francesco Pesellino a ramas in studioul bunicului sau pana la moartea acestuia, cand a plecat in studioul lui Filippo Lippi (ca.1406-1469). S-a casatorit in 1442 si a intrat, probabil, in breasla pictorilor din Florenta in 1447. In urmatorul an si-a castigat o reputatie cu lucrarile mici, fin finisate si cu cele cu subiecte religioase pentru predellas sau cu subiecte laice, deseori inserate in mobilier sau lambriuri.
Pesellino a murit la Florenta in anul 1457, la numai 35 de ani, retezandu-se brusc o cariera promitatoare. Stilul lui “anticipeaza realizarile de mai tarziu ale pictorilor florentini Verrocchio si Pollaiuoli”.
Din blogosfera.
Charles-André van Loo(15 februarie 1705 – 15 iulie 1765) , pictor francez
Charles-André van Loo - Marie Leczinska, Reine de France
Charles-André van Loo - Halt During the Hunt
Charles-André van Loo - The Grand Turk Giving a Concert to his Mistress
Charles-André van Loo - Madame de Pompadour portrayed as a Turkish lady in 1747
Carle or Charles-André van Loo (15 februarie 1705 – 15 iulie 1765) a fost un pictor francez, fratele mai mic al pictorului Jean-Baptiste van Loo si nepotul lui Jacob van Loo. A fost cel mai cunoscut membru al unei familii de succes, cu origine olandeza.Opera lui include toate categoriile: religie, istorie, mithologie, portretistica, alegorie si picturi de compozitie.
S-a nascut in Nice, Franta. Vanloo si-a urmat fratele Jean-Baptiste la Turin, apoi la Roma in 1712, unde a studiat cu Benedetto Luti si cu sculptorul Pierre Legros. A plecat din Italia in 1723 si a lucrat in Paris, unde a primit primul sau premiu pentru pictura istorica in anul 1727. Dupa ce s-a reintors la Turin in 1727, artistul a fost angajat de regele Victor Amadeus II de Sardinia, pentru care a pictat o serie de subiecte despre Tasso. In 1734 s-a stabilit in Paris, iar in 1735 a devenit membru al Académie Royale de Peinture et de Sculpture si a avansat rapid in ierarhia academiei. A fost decorat cu ordinul de Saint Michael si a fost numit Prim Pictor de catre regele Louis XV al Frantei in 1762. A murit in Paris pe 15 iulie 1765.
Din blogosfera.
Adriaen Brouwer (1605 – ianuarie 1638), pictor flamand
Adriaen Brouwer - Peasants Carousing in a Tavern
Adriaen Brouwer - The Smokers
Adriaen Brouwer - The Bitter Tonic
Adriaen Brouwer (1605, Oudenaarde – ianuarie 1638, Antwerp) a fost un pictor flamand de compozitie care a lucrat in Flandra Republica Olandeza in secolul al XVII-lea. La o varsta frageda, Brouwer s-a mutat probabil, prin Antwerp la Haarlem, unde a devenit studentul lui Frans Hals alaturi de Adriaen van Ostade. A facut si teatru si poezie. A stat in Haarlem si Amsterdam pana in 1631, cand s-a intors in Antwerp din Țările de Jos Spaniole.Accolo a devenit membru al breslei St. Luke in 1631–1632.
Brouwer a petrecut mult timp in carciumile flamande si olandeze.Lucrarile lui sunt detaliate, deseori a adoptat teme ca dezmatul, betia si nebunia, cu scopul de a explora emotiile umane, expresiile si raspunsurile la durere, teama si simturi. Pictura “The Bitter Tonic” este un exemplu de tip de lucrare care descrie astfel de raspunsuri, in acest caz, simtul gustului. Lucrarile lui au fost foarte indragite, pana la punctul în care s-au vandut falsuri in acea perioada. Atat Rubens cat si Rembrandt au detinut cateva dintre lucrarile lui. Cu toate acestea, Brouwer a avut o situatie financiara proasta, toata viata.
A murit la varsta de 32 de ani in Antwerp, unde a fost inmormantat intro groapa comuna, insa in urma investigatiei facuta de membrii breslei, a fost reinmormantat pe 1 februarie 1638 in biserica Carmelitelor.
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.Bătăile inimii tale
Fra Angelico(c. 1395 – 18 februarie 1455), pictor renascentist timpuriu
Fra Angelico - Triptych. The Last Judgment
Fra Angelico - Triptych. The Last Judgment, detail
Fra Angelico - The Coronation of the Virgin
Fra Angelico - Virgin and Child with Saints Dominic and Catherine of Alexandria
Fra Angelico - Christ Glorified in the Court of Heaven
Fra Angelico, (c. 1395 – 18 februarie 1455) pictor renascentist timpuriu, cel mai valoros reprezentant al pictorilor de inspirație sacră din quattrocento. Este menționat în lucrarea lui Giorgio Vasari Viețile artiștilor ca având un “talent rar și desăvârșit”. Cunoscut în Italia drept il Beato Angelico, pentru contemporani el era Fra Giovanni da Fiesole. În lucrarea lui Vasari, scrisă înainte de 1555, era deja cunoscut drept Fra Giovanni Angelico. În timpul vieții și imediat după moartea sa, era de asemenea supranumit și Il beato (Cel Binecuvântat), din cauza talentului său de a picta subiecte religioase. Fiesole este uneori eronat considerat ca parte a numelui său oficial, cu toate că era doar denumirea orașului unde a depus jurămintele monahale, folosit de către contemporani pentru a-l diferenția de alți Fra Giovanni. Este trecut în Lista martirilor Bisericii Romano-Catolice drept Beatus Ioannes Faesulanus, cognomento Angelicus. Biograful din secolul al XVI-lea spune despre el: “Este cu neputință să reverși prea multe laude asupra acestui sfânt părinte, care era atât de modest și umil în toate cele ce făcea și spunea și ale cărui picturi erau zugrăvite cu atâta ușurință și pioșenie”.
Fra Angelico s-a născut la sfârșitul secolului al XIV-lea la Vicchio di Mugello, Rupecanina, în apropiere de Fiesole, sub numele de Guido di Pietro. Nu se cunoaște nimic despre părinții săi. A fost botezat Guido sau Guidolino. Cele mai timpurii documente în legătură cu Fra Angelico datează din 17 octombrie 1417, când s-a alăturat unei confrerii religioase la Carmine, sub numele de Guido di Pietro. Acest document atestă de asemenea că era deja pictor, fapt dovedit mai apoi și de două înregistrări de plată către Guido di Pietro, în ianuarie și februarie 1418 pentru munca depusă la pictarea bisericii San Stefano del Ponte. Prima atestare a lui Fra Angelico ca monah datează din 1423, când este pentru prima dată numit Fra Giovanni, după obiceiul monahilor de a-și schimba numele la îmbrăcarea rasei călugărești. A fost membru al ramurii Observatorilor al Ordinului Dominicanilor, la Fiesole. Inițial, Fra Angelico s-a pregătit ca miniaturist, probabil lucrând împreună cu fratele său mai mare, Benedetto, călugăr dominican și el. Maestrul său în miniaturi nu este cunoscut. Mănăstirea San Marco din Florența păstrează mai multe manuscrise care îi sunt atribuite total sau parțial. Pictorul Lorenzo Monaco se poate să fi contribuit și el la pregătirea sa artistică, iar influența Școlii din Siena poate fi regăsită și ea în opera lui Fra Angelico. În mănăstirile unde a locuit i-au fost încredințate mai multe îndatoriri importante, însă acest lucru nu l-a împiedicat să-și creeze opera, care a devenit cunoscută foarte curând.
In 1418 va reveni la Fiesole, unde va executa un număr de fresce, precum și decorarea altarului, piesă deteriorată, dar restaurată. Va rămâne aici până în 1436, când, împreună cu alți călugări se va muta la nou-construita mănăstire dominicană San Marco din Florența. Venirea la Florența l-a adus în centrul activităților culturale ale regiunii, precum și ocazia de a se afla sub patronajul lui Cosimo de Medici, unul dintre cei mai puternici și mai bogați din nobilii orașului. Cosimo de Medici a aranjat să îi fie rezervată o chilie doar pentru el în mănăstire (mai târziu ocupată de Savonarola), unde se putea retrage departe de lume. Conform lui Vasari, la îndemnul acestuia a început Fra Angelico proiectul pictării mănăstirii, incluzând magnifica frescă din capitlu, mult reprodusa Bunavestire, o Maesta cu sfinți, precum și o serie de fresce pioase, reprezentând aspecte ale vieții lui Iisus, ce împodobesc pereții chiliilor. În 1439 a terminat una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, altarul mănăstirii San Marco din Florența. Rezultatul va fi neobișnuit pentru acea perioadă. Imaginea Madonnei cu Pruncul pe tron, înconjurată de sfinți era destul de frecventă, cuprinzând un decor celest, cu îngeri și sfinți plutind sub formă de prezențe divine și nu de oameni. În acest caz însă, sfinții sunt așezați de jur împrejur, aranjați astfel încât dau impresia că discută despre experiența de a o vedea pe Fecioară în toată splendoarea. Astfel de picturi, cunoscute sub numele de Sacra Conversatione, vor deveni specialitatea lui Giovanni Bellini, Perugino și Rafael.
În perioada 1449-1452, Fra Angelico se va afla în vechea sa mănăstire de la Fiesole, unde fusese numit stareț. În 1455, Fra Angelico moare în timp ce se afla la Roma, probabil pentru a lucra la capela Papei Nicolae. Va fi înmormântat în Biserica Santa Maria sopre Minerva. În 1982, Papa Ioan Paul al II-lea îl va canoniza pe Fra Angelico. Potrivit tuturor părerilor, puțini dintre cei canonizați ar fi meritat-o mai mult decât Fra Giovanni. A dus o viață sfântă și înfrânată plăcerilor, refuzând orice mărire, de asemenea fiind fratele celor săraci. Niciun om nu l-a văzut vreodată mânios. Picta cu neîncetată sârguință, tratând doar subiecte sacre; niciodată nu își stiliza sau modifica munca, probabil având sentimentul religios că ceea ce a așternut, astfel v-a rămâne. Obișnuia să spună că acela care ilustrează faptele lui Hristos ar trebui să creadă cu tărie în Hristos. Este subliniat faptul că el niciodată nu mânuia pensula fără rugăciuni fierbinți, iar în timp ce picta ‚’’Răstignirea pe cruce’’ plângea. Stilul lui Fra Angelico a fost descris drept “pios” și într-adevăr, aceasta este trăsătura sa predominantă.
CELLA.REZUMAT, asumat- faptul divers: cu eternitatea e greu
Cristian Lisandru. Cetatea din anticamera trecutului – 9 –
Giovanni Battista Piazzetta (13 februarie, 1682 sau 1683 – 28 aprilie, 1754), pictor italian
Giovanni Battista Piazzetta - Assumption of the Virgin
Giovanni Battista Piazzetta - Beggar Boy
Giovanni Battista Piazzetta (Giambattista Piazzetta sau Giambattista Valentino Piazzetta, nascut in 13 februarie, 1682 sau 1683 – 28 aprilie, 1754) a fost un pictor italian al stilului rococo, a pictat subiecte si scene religioase.
Piazzetta s-a nascut in Venetia, fiul sculptorului Giacomo Piazzetta, de la care a invatat gravura in lemn. Incepand cu anul 1697 a studiat cu pictorul Antonio Molinari. Piazzetta a gasit o sursa de inspiratie in arta lui Crespi, in care clarobscurul lui Caravaggio a fost transformat printro interpretare proprie de un farmec elegant. A fost impresionat si de altarele pictate de pictorul bolognez, Guercino.
In jurul anului 1710 s-a reintors in Venetia. Acolo a castigat recunoasterea ca artist influent in ciuda numarului mic de lucrari si a naturii sale modeste, insa, in fond, artistul a fost foarte putin patronat, atat in Venetia cat si in afara, fata de artistii Ricci si Tiepolo.
Piazzetta a creat o arta in culori calde si vii, de o expresivitate misterioasa. Deseori a reprezentat oameni de la tara, chiar intro maniera grandioasa.Remarcabile sunt si desenele sale in carbune, reprezentand portrete numai bust.
In 13 februarie s-a nascut si Grant Wood (13 februarie, 1891 – 12 februarie, 1942) a fost un pictor american, nascut in Anamosa, Iowa. E cunoscut pentru picturile sale care descriu mediul rural american din Midwest, in special pictura American Gothic, o imagine figurativa a secolului XX.
Din blogosfera.
Mirela Pete. Dexign. Ilustrație de carte
Elisa.Seminţe de roşii- livrare
Gabriela Elena.Vorbesc şi eu despre ziua despre care vorbesc toţi acum
“O mamă își strigă disperarea: s-o ajutăm!”
Anunt umanitar de pe blogul CELLEI.
“O mamă își strigă disperarea: s-o ajutăm!”
Romani, să ștergem lacrimile din ochii unei mame și a gemenelor ei!
în acest scop am deschis la BCR Sucursala Braila, urmatoarele conturi, titular de cont Zaharia Gina Daniela :
RO 62 RNCB 0048085555310002 pentru euro,
RO 35 RNCB 0048085555310003 pentru USD si
RO 89 RNCB 0048085555310001 pentru RON.
Speranta noastra sunteti dumneavoastra toti cei care vreti si puteti sa ajutati, va rog din suflet nu ne lasati prada disperarii, ajutati-ne.
Dumnezeu sa va binecuvanteze si va doresc tot binele din lume.
Va multumim din tot sufletul.
Zaharia Gina Daniela – str. Plutinei nr. 29 Braila Jud. Braila cod. 810527 telefon : 0763664224
Pentru cei ce doresc sa doneze, o pot face in conturile deschise la BCR Sucursala Braila, titular de cont Zaharia Gina Daniela :
RO 62 RNCB 0048085555310002 pentru euro,
RO 35 RNCB 0048085555310003 pentru USD si
RO 89 RNCB 0048085555310001 pentru RON.
Zaharia Gina Daniela – str. Plutinei nr. 29 Braila Jud. Braila cod. 810527 telefon : 0763664224″
FIECARE CU SUFLETUL LUI
Marie Vassilieff(12 februarie 1884 – 14 mai 1957)
Marie Vassilieff - Pieta
Marie Vassilieff - Christ
Marie Vassilieff - La tasse de thé
Marie Vassilieff - Self-portrait on a background of African masks
Marie Vassilieff - Saint
Mariya Ivanovna Vassiliéva (in rusa: Мария Ивановна Васильева), (12 februarie 1884 – 14 mai 1957), cunoscuta ca Marie Vassilieff, a fost o pictorita rusa.
S-a mutat in Paris la varsta de 23 de ani si a devenit parte integrata in comunitatea artistica de pe malul stang, numita Montparnasse.
S-a nascut in Smolensk, Rusia intro familie instarita care a incurajat-o sa studieze medicina.Insa ea era inclinata spre arta, iar in 1903 s-a dus sa studieze arta la Academia din St. Petersburg. In 1905 a vizitat capitala artistica a lumii, Paris.
Doi ani mai tarziu s-a mutat la Paris, luand slujba de corespondent de presa pentru cateva publicatii rusesti, in timp ce studia pictura cu Henri Matisse si urma cursurile de la Ecole des Beaux-Arts.
In 1908 a fondat Académie Russe (Academia Rusa), pe care a redenumit-o un an mai tarziu, Académie Vassilieff.
In 1912 si-a deschis propriul atelier in Montparnasse care a devenit puntea de legatura pentru cei mai moderni artisti ai timpului, unde Erik Satie, Henri Matisse, Nina Hamnett, Amedeo Modigliani, Ossip Zadkine, Juan Gris si Chaim Soutine au inceput sa treaca serile pentru conversatie si, ocazional, sa deseneze.
In scurt timp, peretii atelierului artistei Marie Vassilief au adapostit o colectie de picturi ale lui Marc Chagall si Modigliani, desene de Picasso si Fernand Léger, iar intrun colt, se afla o sculptura de Zadkine.
Marie Vassilieff este pastrata in memorie pentru cantina ei care functiona inainte si in timpul Primului Razboi Mondial. A fost infirmiera voluntara in Crucea Rosie Franceza si a vazut cu ce situatie financiara grea aveau de luptat multi artisti din Paris.Fiindca multe dintre cunostintele ei din lumea artistilor aveau putin sau nimic de mancare, in 1915 a deschis cantina care asigura o masa completa si un pahar cu vin pentru doar cateva centime.
In timpul razboiului, cantina ei a devenit un loc popular de intalnire a comunitatii artistice. In acea perioada, guvernul a instituit starea de asediu. Restaurantele si cafenelele din Paris au fost obligate sa inchida devreme, insa cantina Mariei Vassilief era inregistrata ca si club privat, asadaar nu era supusa obligatiei starii de asediu. Ca rezultat, locul ei a devenit aglomerat, iar noaptea era muzica si dans.
In ianuarie 1917, Georges Braque, care fusese ranit in razboi, a fost eliberat din serviciul militar. Marie Vassilieff si Max Jacob au hotarat sa organizeze o petrecere pentru Braque si sotia lui, Marcelle. Printre invitati s-au numarat Alfredo Pina cu prietena lui, Beatrice Hastings, care tocmai incheiase o relatie de doi ani cu Amedeo Modigliani. Stiind ca Modigliani avea obiceiul sa faca scandal cand era beat si pentru ca deseori era beat, Marie Vassilieff nu l-a invitat pe Modigliani la petrecerea lui Braque. Comunitatea artistilor nu era foarte mare, iar vestea despre petrecere a ajuns la Modigliani. Neinvitat si foarte beat, Modigliani a aparut si a sarit sa se bata. A rezultat o incaierare, a aparut un pistol, iar Marie Vassilieff l-a impins pe Modigliani pe scari in jos, in timp ce Pablo Picasso si Manuel Ortiz de Zarate au incuiat usa.
Lucrarile de inceput ale artistei Marie Vassilieff au fost in stilul cubist, cele mai interesante picturi ale ei fiind portrete de dansatoare precum si ale prietenilor ei, Jean Cocteau, Picasso si Matisse. Cunoscuta si pentru piesele de mobilier decorativ, precum si pentru portrete de papusi, lucrarile ei au ramas foarte populare. Cu toate ca lucrarile ei nu au fost niciodata la nivelul superior al unora dintre contemporanii ei, astazi se pot gasi in muzee si colectii particulare.
Marie Vassilieff a murit intro casa pentru artistii in varsta din Nogent-sur-Marne, Île-de-France, Franta.
In 1998, Musée du Montparnasse s-a deschis in vechiul studio al Mariei Vassilieff.
Din blogosfera.
Luca Signorelli (c. 1445 – 16 octombrie 1523), pictor italian
Luca Signorelli - Madonna and Child
Luca Signorelli - Immaculate Conception
Luca Signorelli - Pala di Sant'Onofrio
Luca Signorelli - San Brizio Chapel - Damned in Hell
Luca Signorelli - San Brizio Chapel - Resurrection of the Flesh
Luca Signorelli (c. 1445 – 16 octombrie 1523), pictor italian, remarcat in special, pentru abilitatea sa ca desenator si desenul in perspectiva. Marile lui fresce cu “Last Judgment” (1499–1503) din catedrala Orvieto sunt considerate capodoperele lui.
S-a nascut cu numele Luca d’Egidio di Ventura in Cortona, in Toscana (unele surse il numesc Luca da Cortona). Data precisa a nasterii lui nu se cunoaste; se presupune ca s-a nascut in 1441–1445.A murit in anul 1523 in Cortona, unde a si fost inmormantat. Avea vreo optzeci si doi de ani. E considerat ca facand parte din scoala toscana, cu toate ca a lucrat mai mult in Umbria si Roma.
In 12 februarie s-a nascut pictorul Max Beckmann (12 februarie, 1884 – 28 decembrie, 1950) a fost pictor, desenator, sculptor si scriitor german.Desi este considerat artist expresionist, el a respins atat termenul cat si aceasta miscare.
Din blogosfera.
Andrea del Verrocchio(c. 1435—1488), sculptor, aurar și pictor italian
Andrea del Verrocchio - The Virgin And Child with Two Angels
Andrea del Verrocchio - Lorenzo de Medici
Andrea del Verrocchio, n. Andrea di Michele di Francesco de’ Cioni, (c. 1435—1488) a fost un sculptor, aurar și pictor italian ce a lucrat la curtea lui Lorenzo de’ Medici în Florența. Printre elevii lui se numără Leonardo da Vinci, Pietro Perugino și Lorenzo di Credi, dar l-a influențat și pe Michelangelo. El a lucrat în stilul renascentist timpuriu din Florența.
Din blogosfera.
