Arhivele lunare: decembrie 2010
Peter Mark Monsted(10 decembrie 1859 – 20 iunie 1941), pictor realist danez
Peder Mork Monsted - Forest in Winter
Peder Mørk Mønsted (Peter Mark Monsted)(10 decembrie 1859—20 iunie 1941) a fost un pictor realist danez.Nascut la sfarsitul ’epocii de aur’ a picturii daneze, Monsted poate fi descris ca produs al acelei ere. Un pictor peisagist renumit pentru claritatea luminii obisnuita la pictorii perioadei, reprezentarile naturaliste ‘in aer liber’ l-aau facut cel mai mare peisagist danez al epocii sale.
Peder Mork Monsted - In Charlottenlund Forest
Monsted s-a nascut in Balle langa Ganaa in estul Danemarcei, mai tarziu s-a mutat in Copenhaga. Acolo a studiat la Academie intre 1875 si 1876, sub indrumarea lui Andries Fritz (1828 1906), un pictor de peisaje si portrete si cu Julius Exner (1825 1910).
Monsted a calatorit foarte mult in Elvetia, Italia si Africa de Nord. De-a lungul vietii sale, Monsted a continuat sa picteze peisaje daneze intro maniera romantica.A fost artistul care a descris grandoarea si aspectul monumental al peisajului, cu un accent remarcabil pe detaliu si culoare.
Peder Mork Monsted - December
Pregatirea lui Monsted l-a ajutat sa asimileze tehnici de o mare virtuozitate din naturalismul academic pe care le-a transformat intrun stil artistic realist, creand fotografii, ceea ce i-a adus recunostere si apreciere.
Din blogosfera.
Gabriela Savitsky.Ostatici în propria ţară
Cristian Dima.Năbădăiosu` şi Moşu
Caius.Pingback la Colecţionara de coşmaruri – 24
Caius.Colecţionara de coşmaruri – 25
Călin Hera.Şansa ratată a domnului Lică
Cristian.Forever young – prima parte
Roger Fry (14 decembrie 1866 – 9 septembrie 1934), artist si critic de arta englez
Roger Fry - self-portrait
Roger Fry - Nina Hamnett
Roger Eliot Fry (14 decembrie 1866 – 9 septembrie 1934) a fost un artist si critic de arta englez, membru al Grupului Bloomsbury. A fost primul care a constientizat publicul asupra artei moderne din Marea Britanie.
S-a nascut in Londra, fiul judecatorului Edward Fry, a crescut intro familie instarita de Quakeri din Highgate. Inainte de a merge la Cambridge, Fry a fost educat la Colegiul Clifton. Dupa examenul de licenta in litere, Fry a plecat la Paris, apoi in Italia pentru a studia arta, specializandu-se in pictura de peisaje.In 1896 s-a casatorit cu artista artist Helen Coombe si au avut doi copii, Pamela si Julian.Curand,Helen s-a imbolnavit psihic si a fost internata intro institutie pentru bolnavi psihic unde a ramas pentru tot restul vietii. Fry a fost ajutat sa-si creasca copiii de catre sora lui, Joan Fry.Tot atunci, Fry i-a cunoscut pe artistii Vanessa Bell si sotul ei Clive Bell, iar prin intermediul lor a fost introdus in Grupul Bloomsbury. Sora Vanessei, scriitoarea Virginia Woolf scria mai tarziu in biografia ei despre Fry: ‘El avea mai multe cunostinte si experienta decat toti la un loc’.In anii 1900, Fry a inceput sa predea istoria artei la Scoala de Arte Frumoase Slade, Colegiul Universitatii Londra.In 1906 Fry a fost desemnat Custode al Picturilor de la Muzeul Metropolitan de Arta din New York.
In 1913 a fondat Atelierele Omega, dintre membrii lor facand parte Vanessa Bell si Duncan Grant.
In 1933 a fost numit profesor la Slade, Cambridge, o pozitie pe care Fry si-a dorit-o foarte mult.
Puvis de Chavannes – Le Rêve
Pierre Puvis de Chavannes, (14 decembrie 1824 – 24 octombrie 1898), a fost un pictor francez care a devenit presedintele si co-fondatorul Societatii Nationale de Arte Frumoase.
Din blogosfera.
Cristian.Atunci voi fi zăpadă pentru tine…
Mirela Pete.Christmas in Vienna
Caius.Colecţionara de coşmaruri – 23
Ioan Usca.Pasiuni mistuitoare – III
Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 46)
Călin Hera.După amiezele de sâmbătă ale unei studente la Medicină
Parcă dormim şi visăm, Nichita Stănescu
din volumul “Dreptul la timp” (1965)
de Nichita Stănescu
Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea,
şi eu am crezut-o, pentru că devenea
mai grea sau mai uşoară după voie
asemenea păsărilor în zbor.
Alergam în sus pe scările de beton
şi ea ridica din îmbrăţişarea mea
doi ochi lucioşi, argintii,
spre un cer inventat chiar atunci.
Privirea ei topea zidurile,
îmi rănea obrajii din care
sângele-mi izbucnea spre trecut
nedureros, în cascadă.
Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea.
Alergam în sus. Scara de beton
se sfârşise demult. Şi clădirea.
Trecuserăm şi de viitor. Cuvintele
rămăseseră în urmă. Şi poate nici noi
nu mai eram.
Nichita Stănescu
Nichita Stănescu, numele la naștere Nichita Hristea Stănescu, (31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.
Franz von Lenbach (13 decembrie 1836 – 6 mai 1904), pictor realist german
Franz von Lenbach - Marion Lenbach, the Artist's Daughter
Franz von Lenbach - Clara Schumann
Franz von Lenbach (13 decembrie 1836 – 6 mai 1904) a fost un pictor realist german.
Lenbach s-a nascut la Schrobenhausen, in Bavaria. Tatal lui era mason si intentiona ca fiul lui sa-i continue afacerea sau sa devina constructor. Avandu-se in vedere aceasta, baiatul a fost trimis la scoala din Landsberg si la politehnica din Augsburg. Insa dupa ce l-a vazut pe Hofner, pictorul de animale, executind cateva studii, a facut si el cateva incercari de pictura pe care tatal lui i-a cerut sa le intrerupa. Cu toate acestea, dupa ce a vazut galeriile din Augsburg si München, in final, tanarul a obtinut permisiunea tatalui sau de a deveni artist, lucrand pentru o scurta perioada in studioul pictorului of Gräfle; dupa aceea si-a folosit timpul pentru copieri.
Franz von Lenbach - Lolo von Lenbach with Daughters Marion and Gabriele
Prin urmare, isi insusise deja tehnicile de pictura cand a devenit elevul lui Piloty, cu care a plecaat in Italia.la intoarcere a pictat cateva tablouri din prima sa calatorie acolo. In acelasi an a plecat din nou in Italia si a copiat numeroase picturi.
A expus la marea expozitie din Paris si a castigat premiul trei.A mai expus si la Viena si München, iar in 1900 a castigata la Paris, Grand Prix-ul pentru pictura.
Din blogosfera.
Edvard Munch(12 decembrie 1863 – 23 ianuarie 1944), pictor norvegian
Update:Astazi se implinesc 27 de ani de cand a incetat din viata marele actor Amza Pellea.
Edvard Munch - Anxiety
Edvard Munch (12 decembrie 1863, Loyten, Norvegia – 23 ianuarie 1944, Ekely) a fost un pictor norvegian, unul dintre pionerii artei moderne, considerat precursor al expresionismului, mai cu seamă un reprezentant al tradiţiei artistice europene decât a celei norvegiene. A fost prin natura sa un solitar, dar, paradoxal, l-au interesat foarte mult relaţiile interumane, care vor reprezenta esenţa creaţiei sale.
Edvard Munch - Self-Portrait with Burning Cigarette
Edvard Munch se naște la 12 decembrie 1863 la Løten, în județul norvegian Hedmark. În 1881 intră la Școala Regală de Desen din Christiania (astăzi Oslo) și se formează sub îndrumarea sculptorului Julius Middelthun. În 1882 frecventează atelierul lui Christian Krohg și cursurile în aer liber conduse de Fritz Thaulow. Thaulow, apreciind talentul lui Munch, se hotărăște să-i finanțeze o călătorie la Anvers și Paris. Pleacă în 1885 la Paris, unde rămâne timp de patru săptămâni, și ia contact cu cercurile artistice pariziene, fiind uimit de pictorii impresioniști. În 1889 organizează la Christiania prima sa expoziție personală iar în 1892 participă la expoziția Asociației Artiștilor Berlinezi. În Berlin, realizează primele gravuri și litografii. În timpul următoarei călătorii la Paris (1896) își expune lucrările la Salonul Artiștilor Independenți și la galeria Bing. Munch se îndepărtează de limbajul artistic impresionist, fiind mai interesat de valorile decorative și de expresivitatea liniilor. În cadrul expoziției Secesiunii din Berlin (1902) expune 22 tablouri din ciclul Frize de viață. La Berlin, face primii pași în domeniul graficii și execută în special acvaforte și litografii. În toamna anului 1908 se internează într-o clinică din Copenhaga din cauza unei accentuate depresiuni afective. În 1910 începe lucrările de decorare a Universității din Christiania. Timp de șapte ani pictează 11 pânze monumentale care ilustrează forțele eterne, dătătoare de viață: Soarele Istoria, Alma Mater (Universitatea, simbolul Științei). Între timp, – după 1933 – în Germania, autoritățile naziste îi consideră operele drept “degenerate” și sunt retrase din muzeele germane. În perioada de ocupație a Norvegiei, Munch trăiește retras pe moșia sa Ekely din Oslo, unde moare la 23 ianuarie 1944, la o lună după ce împlinise 80 de ani.
 |
| Edvard Munch(12 decembrie 1863-23 ianuarie 1944), pictor norvegian |
Din blogosfera.
Ioan Usca.Ivona Boitan – Negru de fum
Gabriela Elena.Accidente, anomalii, bizarerii
Mirela Pete.Take the Lead. Recomandare de weekend
Carmen Negoiţă.SINAGOGA NEOLOGĂ DIN BRAŞOV (1)
Felix Nussbaum(11 decembrie 1904 – 2 august 1944), pictor german suprarealist
Felix Nussbaum - Self Portrait with Jewish Identity Card
Felix Nussbaum - Durée: 1 h 30'
Felix Nussbaum - The Pearls
Felix Nussbaum - Death Triumphant
Felix Nussbaum (11 decembrie 1904 – 2 august 1944)a fost un pictor german suprarealist.
Nussbaum s-a născut în Osnabrück, Provincia Hanovra, fiul lui Rahel si Philipp Nussbaum. Philipp era un veteran al Primului Război Mondial si patriot german inainte de aparitia nazismului. Era un pictor amator in tinerete, insa a fost fortat sa gaseasca alte mijloace de-a castiga bani. Si-a incurajat fiul sa picteze cu pasiune.
Nussbaum a avut o indelungata studentie, incepandu-si studiile in 1920 in Hamburg si Berlin si continuind cand i-a permis situatia politicala. In primele sale lucrari, Felix a fost influentat de Vincent Van Gogh si Henri Rousseau si de Giorgio de Chirico si Carlo Carrà. Pictura expresionista a lui Carl Hofer a avut o influenta in ceea ce priveste culorile.
In 1933, Nussbaum studia cu o bursa din Roma la Academia de Arte a Berlinului cand nazistii au castigat controlul Germaniei. Adolf Hitlersi-a trimis ministrul propagandei la Roma sa explice elitelor artistice cum “artistul nazist trebuie sa lucreze”, ceea ce insemnapromovarea eroismului si a rasei ariene. Nussbaum a inceput sa inteleaga ca un artist evreu nu mai putea ramane la academie.
Nussbaum a inceput sa se teama si asta s-a vazut in lucrarile lui. In 1934 a cerut-o in casatorie pe Felka Platek, o pictorita pe care a cunoscut-o cand studia in Berlin si s-au casatorit in timpul exilului lor din Bruxelles in 1937, pentru a-si intalni parintii in Elvetia. Parintii lui Felix sufereau de dorul Germaniei si cu toata impotrivirea fiului lor s-au reintors acasa in Germania. Aceea a fost ultima data cand Felix si-a vazut parintii, sursa lui spirituala si financiara. Felix si Felka si-au petrecut urmatorii zece ani in exil, mai ales in Belgia.Felix a inceput atunci sa se izoleze emotional si artistic.
Dupa ce Belgia a fost atacata de Germania nazista in 1940, Nussbaum a fost arestat de politia belgiana sub acuzatia de german “strain ostil” si a fost dus in lagarul Saint-Cyprien din Franta.Impresionat pana la disperare de viata din lagar, ceea ce a reflectat in picturile lui din acea perioada, a semnat o cerere catre autoritatile lagarului ca vrea sa se reintoarca in Germania. A reusit sa scape din trenul spre Germania si a mers in Bruxelles la sotia sa Felka. Acolo au inceput o viata de fugari.Fara acte de rezidenta, Nussbaum nu avea nici o forma de venit, insa prietenii lui i-au asigurat adapost si materiale pentru pictat astfel ca a putut continua sa picteze.Urmatorii patru ani au fost cei mai intunecati din viata sa, aexprimand in lucrarile sale realitatea dureroasa din exilul sau.
1944 a marcat implinirea planurilor ucigase ale masinii naziste pentru familia Nussbaum. Philipp si Rahel Nussbaum au fost ucisi la Auschwitz in februarie. In iulie, Felix au fost gasiti de catre fortele armate naziste ascunzandu-se intro mansarda. Au fost arestti si li s-au dat numerele XXVI/284 si XXVI/285. Pe 2 august au ajuns la in Auschwitz, iar o saptamana mai tarziu temerile lui Felix au devenit realitate.A fost ucis la varsta de 39 de ani. Pe 3 septembrie, fratele lui Nussbaum a fost trimis la Auschwitz. Pe 6 septembrie, cumnata si nepoata sa au fost ucise la Auschwitz. In decembrie, fratele sau – ultimul membru al familiei – a murit de epuizare in lagarul de la Stutthof. Dintro singura lovitura, familia Nussbaum a fost oficial si complet exterminata.
Lucrarile lui Felix Nussbaum ne-au lasat o rara imagine a esentei individuale us a rare glimpse into the essence of the individual din inauntrul victimelor Holocaustului. Timp de un deceniu, Nussbaum stia ca viata sa a a juns la sfarsit. Patrunderea in realitatea nterna a lui Nussbaum face aceste emotii mai reale. Intelegem ca Holocaustul nu a fost un simplu genocid. Moartea nu a fost o crima simpla si rapida. Moartea a fost un lung si tumultos proces napastuit cu teama si fuga si speranta si pierderea sperantei – un adevarat proces introspectiv si un cosmar absolut.
The Felix Nussbaum Haus in Osnabrück, Germany. A museum, designed by architect Daniel Libeskind
In 1998 si-a deschis portile Felix Nussbaum Haus din Osnabrück, in care sunt expuse lucrarile lui Nussbaum.
Din blogosfera.
Ioan Usca.Ivona Boitan – Negru de fum
Gabriela Elena.Accidente, anomalii, bizarerii
Mirela Pete.Take the Lead. Recomandare de weekend
Carmen Negoiţă.SINAGOGA NEOLOGĂ DIN BRAŞOV (1)
Zinaida Serebriakova(10 decembrie 1884 – 19 septembrie 1967), pictoriță rusă
Zinaida Serebriakova - Self-portrait
Zinaida Serebryakova - Self-Portrait at the Dressing Table
Zinaida Serebriakova - Sleeping nude
Zinaida Evgenievna Serebriakova (née Lanceray) (rusă: Зинаида Евгеньевна Серебрякова) (10 decembrie 1884 – 19 septembrie 1967) a fost o pictoriță rusă.
Zinaida Serebriakova s-a nascut la Neskuchnoye langa Kharkov (acum Kharkiv, Ucraina) intruna dintre cele mai bune si artistice familii din Rusia.
Apartinea de familia Benois. Bunicul ei, Nicholas Benois, a fost in arhitect faimos, presedinte al Societatii Arhitectilor si membru al Academiei Rusesti de Stiinta. Unchiul ei, Alexandre Benois, a fost un pictor famimos, fondator al grupului de arta Mir iskusstva. Tatal ei, Yevgeny Nikolayevich Lanceray, a fost un renumit sculptor, iar mama ei, care era sora lui Alexandre Benois, was era buna la desen. Unul dintre fratii Zinaidaei, Nikolay Yevgenyevich Lanceray, a fost un arhitect talentat, iar celalalt frate, Yevgeny Yevgenyevich Lanceray, a avut un important loc in ministerul de Arta Sovietic. Si actorul si scriitorul ruso-englez Peter Ustinov era ruda cu ea.
In 1900 Zinaida a absolvit un gimnaziu de fete si a intrat la scoala de arta fondata de Printesa M. K. Tenisheva. A studiat cu Repin in 1901 si cu artistul portretist Braz intre 1903 si 1905. In anii 1902–1903 a stat si a studiat in Italia, iar intre 1905–1906 a studiat la Académie de la Grande Chaumière din Paris.
In 1905, Zinaida Lanceray s-a casatorit cu varul ei primar, Boris Serebriakov, fiul surorii lui Evgenyi si si-a luat numele lui de familie. Serebriakov se pregatea sa devina inginer de cai ferate .
Zinaida Serebriakova - Bleaching Linen
Inca din tinerete, Zinaida Serebriakova s-a straduit sa-si exprime dragostea fata de lume si sa arate frumusetile ei. Primele sale lucrari, “Country Girl”(1906, Russian Museum) si “Orchard in Bloom” (1908, private collection) sunt graitoare in aceasta privinta si de acuta sa dorinta de a cunoaste frumusetea pamantului rusesc si a oamenilor sai.Aceste lucrari sunt studii facute dupa natura si, desi ea era foarte tanara atunci, talentul ei extraordinar era evident.
O larga recunoastere publica a venit dupa ce a pictat autoportretul ei “At the Dressing-Table” (1909, Tretyakov Gallery), prezentat pentru prima data la marea expozzitie a Uniunii Artistilor Rusi din 1910.
S-a alaturat miscarii Mir iskusstva in 1911, dar a stat deoparte de ceilalti membri ai grupului datorita preferintelor sale pentru temele populare si armonia, plasticitatea si natura picturilor ei.
In 1914–1917, Zinaida Serebriakova era in culmea talentului. In acei ani a produs o serie de picturi cu teme din viata rurala ruseasca, lucrari cu tarani si sate rusesti, atat de dragi inimii sale: “Peasants” (1914–1915, Russian Museum), “Sleeping Peasant Girl” (private collection).
Cea mai importanta dintre aceste lucrari e “Bleaching Cloth” (1917, Tretyakov Gallery), care dezvaluie talentul uimitor al Zinaidei Serebriakova ca artist monumental. Figurile tarancilor, pictate pe fondul cerului, au maretie si putere in virtutea orizontului jos.
Cand in 1916 Alexander Benois a primit comanda sa decoreze gara Kazan din Moscova, i-a invitat pe Yevgeny Lanceray, Boris Kustodiev, Mstislav Dobuzhinsky si Zinaida Serebriakova sa-l ajute. Serebriakova a luat tema despre Orient: India, Japonia, Turcia si Siam, reprezentate alegoric sub forma de femei frumoase.In acelasi timp a inceput sa picteze compozitii cu subiecte din mitologia clasica, dar aceste lucrari au ramas neterminate.
Zinaida Serebriakova - House of Cards
Cand a izbucnit Marea Revolutie din Octombrie 1917, Serebriakova se afla pe domeniul familiei sale din Neskuchnoye, iar viata ei s-a schimbat brusc. In 1919 sotul ei Boris a murit de tifos pe care l-a contractat in inchisorile bolsevice. A ramas fara nici un venit si raspundea de cei patru copii ai sai si de mama bolnava.Toate rezervele de la Neskuchnoye au fost pradate, iar familia suferea de foame. A trebuit sa renunte la pictura in favoarea unor tehnici mai putin costisitoare;carbunele si creionul. Aceasta a fost perioada cand a pictat cea mai tragica dintre lucrarile ei, “House of Cards”, carei-i descrie pe cei patru copii orfani ai sai.
Artista nu a vrut sa treaca la stilul futurist popular din acea perioada, nici n-a vrut sa picteze portrete pentru comisari, insa si-a gasit ceva de lucru la Muzeul de Arheologie Kharkov, unde a facut cateva desene in creion pentru expozitii. In decembrie 1920 s-a mutat in apartamentul bunicului sau din Petrograd. Dupa Marea Revolutie din Octombrie 1917, locatarii din apartamentele privateau fost fortati sa le imaprta cu altii, dar Serebriakova a fost norocoasa – ea a fost repartizata cu artistii de la Teatrul de Arta din Moscova. Prin urmare, lucrarile Serebriakovei din acea perioada s-au concentrat asupra vietii din teatru. Tot in acea perioada, fiica Serebriakovei, Tatiana, a intat la academia de balet, iar Serebriakova a creat o serie de pastele cu Teatrul Mariinsky.
Zinaida Serebryakova - A Young Moroccan Girl
In toamna lui 1924, Serebriakova a plecat la Paris, deoarece primise o comanda pentru o mare pictura murala decorativa. Dupa ce a terminat lucrarea, artista a intentionat sa se intoarca In Uniunea Sovietica, unde au ramas mama sa si cei patru copii ai sai. Cu toate acestea, ea nu a fost in stare sa se reintoarca, insa a putut sa-i aduca la Paris in 1926 si respectiv 1928, pe cei doi copii mai mici ai sai, Alexandre si Catherine, insa nu a putut face acelasi lucru pentru ceilalti doi copii, Evgenyi si Tatiana, pe care nu i-a putut vedea timp de mai multi ani.
In 1928 and 1930, Zinaida a calatorit in Africa, visitind Morocul. Ea a fost fascinata de peisajele din nordul Africii si a pictat muntii Atlas, precum si femei arabe si africane in haine ale etniilor respective.De asemenea a pictat un ciclu dedicat pescarilor bretoni.
In 1947, Serebriakova a primit cetatenia franceza, in sfarsit, dar numai dupa actiunea de destalinizare a lui Hrușciov care i-a permis sa reia contactul cu familia ei din Uniunea Sovietica. In 1960, dupa 36 ani de separare fortata, fiica ei mai mare, Tatiana (Tata), a avut permisiunea sa o viziteze.In acea perioada, Tatiana lucra ca artista, pictand decoruri pentru Teatrul de Arta din Moscova.
Lucrarile Zinaidei Serebriakova au fost expuse in cele din urma in Uniunea Sovietrica in anul 1966, la Moscova, Leningrad si Kiev. Albumele ei au fost vandute cu milioanele , ea fiind comparata cu Botticelli si Renoir. Desi a trimis aproximativ 200 dintre lucrarile ei pentru a fi prezentate in Uniunea Sovietica, cea mai mare parte a lucrarilor sale au ramas in Franta.
Zinaida Serebriakova a murit la Paris pe 19 septembrie 1967, la varsta de 82 dea ani.A fost inmormantata in Paris, la cimitirul rusesc de la Sainte-Geneviève-des-Bois.
-
- Zinaida Serebriakova – Self-portrait
-
- Zinaida Serebriakova – Self-portrait 1922
-
- Zinaida Serebriakova – Self Portrait 1924
-
- Zinaida Serebriakova – Self-portrait 1930
-
- Zinaida Serebriakova – Self-portrait 1946
-
- Zinaida Serebriakova – Self-portrait 1956
-
- Zinaida Serebriakova – Self-portrait in a Pierrot Costume
-
- Zinaida Serebryakova – Self-Portrait at the Dressing Table
-
- Zinaida Serebriakova – Bathing
-
- Zinaida Serebriakova – Sleeping nude
-
- Zinaida Serebriakova – Nude
-
- Zinaida Serebriakova – Nude from back
-
- Zinaida Serebriakova – Reclining nude
-
- Zinaida Serebriakova – Nude sleeping
-
- Zinaida Serebriakova – Reclining nude
-
- Zinaida Serebriakova – Reclining nude
-
- Zinaida Serebriakova – The Bathhouse
-
- Zinaida Serebriakova – The Bath
-
- Zinaida Serebriakova – Portrait of Vera Fokine
-
- Zinaida Serebriakova–Seated Nude
-
- Zinaida Serebryakova – Portrait of Mademoiselle Neviadomskaya
-
- Zinaida Serebryakova – Nude with a Book
-
- Zinaida Serebryakova – A Young Moroccan Girl
-
- Zinaida Serebriakova – Portret Olgi Konstantinovnuy Lansere 1910
-
- Zinaida Serebriakova – Mother and Child
-
- Zinaida Serebriakova – Portrait of the ballerina Ye. N. Geydenreykh in red
-
- Zinaida Serebriakova – portrait
-
- Zinaida Serebriakova – Portrait of Ekaterina Zelenkova, sister of the artist
-
- Zinaida Serebriakova – Portrait of Sergei Ernst
-
- Zinaida Serebriakova – Portrait of Sergei Ernst (1922)
-
- Zinaida Serebriakova – Portrait of Bertha Popoff in a red shawl
-
- Zinaida Serebriakova – Портрет Баланчина
-
- Zinaida Serebryakova – Jeune actrice russe
-
- Zinaida Serebriakova – Tata with Vegetables
-
- Zinaida Serebriakova–
-
- Zinaida Serebriakova – Ukrainian Girl
-
- Zinaida Serebriakova – House of Cards
-
- Zinaida Serebryakova – Lunch-time
-
- Zinaida Serebriakova – Lit By The Sun
-
- Zinaida Serebryakova –
-
- Zinaida Serebryakova – Каtia
-
- Zinaida Serebriakova – Ballerinas in the Dressing Room
-
- Zinaida Serebryakova – Princess Irina Alexandrovna Yusupova
-
- Zinaida Serebriakova – Peasants
-
- Zinaida Serebriakova – Bleaching Linen
-
- Zinaida Serebriakova – Harvest
-
- Zinaida Serebryakova – Peasant Woman Sleeping
-
- Zinaida Serebriakova – The Bread Seller
-
- Zinaida Serebriakova – Two Peasant Girls
-
- Zinaida Serebryakova – Peasants
-
- Zinaida Serebryakova – Still-life with samovar and Tulips
Din blogosfera.
Geanina.Scrisoare de bun ramas
Caius.Colecţionara de coşmaruri – 20
Ioan Usca.Pasiuni mistuitoare – I
Mirela Pete.Take the Lead. Recomandare de weekend
Hans Memling(*cca. 1435 – 11 august 1494), pictor flamand născut în Germania
Hans Memling
Hans Memling (uneori Memlinc sau – la flamanzi – Jan van Mimmelynghe) (*cca. 1435, Momlingen – †11 august 1494, Bruges) a fost un pictor născut în Germania, stabilit încă de tânăr în Țările de Jos. Grație stilului său original și poetic, Memling este considerat un portretist de excepție și unul dintre cei mai mari pictori flamanzi ai epocii sale.
Hans Memling s-a născut probabil în anul 1435 în Germania, în micul orășel Momling, în ținutul de la sud de Frankfurt străbătut de râul Main. Familia lui făcea parte din burghezia prosperă a orașului. Nu mult după nașterea sa, familia se mută în orașul Seligenstadt. În 1451, în ținut izbucnește o epidemie de ciumă, ambii părinți cad victimă și tânărul Hans este luat în custodia călugărilor benedictini de la o mănăstire din apropiere. Perioada din viața lui Memling până la mutarea sa la Bruges rămâne o necunoscută, primele informații veridice fiind legate de marele oraș flamand. Este probabil ca pe la 1460 să fi făcut o călătorie la Köln, altfel ar fi greu de explicat de unde a cunoscut lucrările celui mai remarcabil pictor din Köln, Stefan Lochner, fapt atestat de Memling câțiva ani mai târziu. Rămâne deschisă și întrebarea dacă a lucrat într-adevăr în atelierul lui Rogier van der Weyden din Bruxelles. Uriașa influență exercitată de acest pictor asupra artei lui Memling în tot cursul vieții sale îndreptățește această presupunere. La 30 ianuarie 1465, Memling se stabilește la Bruges, fiind primit imediat în rândurile cetățenilor de vază ai orașului. Renumele i-o ia înainte – fără îndoială pentru că ar fi fost elevul lui Rogier van der Weyden – astfel că din clipa sosirii în oraș, Memling a început să primească importante comenzi. După un an închiriază o casă pe Sintjanstraat din cartierul pictorilor și miniaturiștilor.
Hans Memling - Mater Dolorosa
Călugării mănăstirei Les Dunes din Coxyde aparțin unuia din ordinele cele mai bogate din regiune. Începând din 1467, ordinul este condus de abatele Jan Crabbe, umanist protector al artelor, interesat și de cultura italiană. Jan Crabbe îi comandă tânărului pictor un mare tablou de altar. Curând, în 1474, și conducătorul spitalului “Sfântul Ioan” din Bruges, Jan Floreins, comandă lui Memling două tripticuri uriașe, în vederea decorării absidei noii aripi a clădirii, unul închinat Fecioarei Maria, celălalt spre cinstirea protectorilor spitalului, Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Ioan Evanghelistul. Pentru prima oară Memling își semnează și datează lucrarea: 1479. De aceea știm că artistul a avut nevoie de peste patru ani pentru a-și termina opera, lucrare care s-a bucurat de un succes deosebit.
Din acest moment comenzile oficiale și particulare urmează una după alta. În 1473, Memling devine membru al Societății Notre-Dame de la Neige din Bruges. Aici se regăsesc cele mai ilustre personalități ale epocii, între care Carol Temerarul, duce de Burgundia. Regiunea începe însă să fie bântuită de conflicte. În 1480, izbucnește un război între Bruges și Franța, apoi orașul se întoarce împotriva lui Maximilian I de Habsburg precum și împotriva fiicei lui Carol Temerarul. Memling rămâne în afara evenimentelor ce se desfășoară acolo. Tablourile sale, cele mai multe pe teme religioase, nu se leagă de loc de actualitate, dimpotrivă respiră o liniște aparte.
Trebuie ținut cont de faptul că în această perioadă situația artistului este una de excepție, el face parte dintre cei mai bogați două sute de cetățeni ai orașului. Pentru atelierul său spațios angajează calfe și servitori, are elevi cărora li se asigură întreținere și cazare.
Hans Memling - Christ Giving His Blessing
Între timp, Memling își continuă cariera artistică. Pleacă la Köln pentru a face schițe după cheiurile Rinului, de care va avea nevoie la lucrarea intitulată Relicvariul Sfintei Ursula. Depunerea solemnă a moaștelor ei are loc în 1489. Hans Memling moare cinci ani mai târziu; este înmormântat la 11 august 1494 în cimitirul bisericii Saint-Gilles din Bruges.
Desăvârșindu-și arta portretistică, Memling a studiat și operele picturale ale maeștrilor italieni. Primele portrete ale lui Memling au fost apropiate de cele ale lui Rogier van der Weyden și Jan van Eyck, dar Memling evoluează repede și este primul flamand care zugrăvește personajul pe fondul unui peisaj. Utilizând peisajul ca fundal pentru portret, peisajul duce la extinderea spațiului, ceea ce conferă profunzime compoziției. Se poate observa la Memling și tendința de a mări chipul, iar unghiul de vedere este ușor orientat de jos în sus, asigurând astfel modelelor sale o alură statuară. Aceste soluții originale în arta portretisticii fac operele lui Memling ușor de recunoscut, iar artistul este clasificat între cei mai mari portretiști ai secolului al XV-lea.
Din blogosfera.
Cristian Dima.Năbădăiosu` la mic-dejun
Carmen Negoiţă.PLOI DE DORINŢE
Caius.Colecţionara de coşmaruri – 19
Punctul de vedere.A fi sau a nu fi…
Mirela Pete.Muzici de iarnă și colinde cântate de Enya
Lucian Freud (8 decembrie 1922), pictor și grafician englez, originar din Germania
Update:Pictorul Lucian Freud a încetat din viaţă pe data de 20 iulie 2011.
Lucian Freud - Man's Head (Self-Portrait)
Lucian Freud (8 decembrie 1922, Berlin) este un pictor și grafician englez, originar din Germania. Nepot al celebrului psihanalist Sigmund Freud, sosește în anul 1933 în Anglia, refugiindu-se din fața terorii naziste. Își descoperă repede vocația artistică, asfel încât educația pe care o va primi stă sub semnul artei. Inițiază și susține renașterea picturii figurative, care după cel de-al doilea război mondial va irumpe ca principală direcție artistică, cunoscută sub numele de Școala Londoneză. Împreună cu Francis Bacon și Frank Auerbach susține revenirea personajelor în compoziție și revoluționează portretul contemporan, sustrăgându-se oricăror prejudecăți și falsului puritanism. Își conturează o estetică proprie cu perseverență și fermitate.
Lucian Freud - IB and her husband
Lucian Freud s-a născut într-o familie de evrei austrieci care pe drept cuvânt poate fi considerată ca făcând parte din aristocrația intelectuală a Europei. Bunicul lui – Sigmund Freud, creatorul psihanalizei – este unul din cei mai străluciți oameni de știință ai secolului al XX-lea. Familia Freud s-a mutat din Moravia la Viena, pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Ernst Freud, ultimul fiu al lui Sigmund Freud, studiază arhitectura și se stabilește la Berlin, unde Lucian Freud vine pe lume la 8 decembrie 1922. Pentru studiile secundare este înscris la gimnaziul francez din Berlin, unde se servește cu egală îndemânare atât de peniță, cât și de pensulă. În Germania începe însă să se facă simțită amenințarea național-socialismului. Familia Freud este din ce în ce mai neliniștită și, în 1933, părăsește Germania, stabilindu-se la Londra.
Când ajunge în Anglia, Lucian Freud are aproape unsprezece ani. Este înscris la școala Darlington Hall din Devon, o instituție cu vederi foarte progresiste, dar Lucian este dezamăgit de profesorul lui de desen. În anul 1938, Ernst Freud prezintă sculptura fiului său, un cal cu trei picioare pe un fundament de calcar, la Central School of Art and Crafts din Londra, și adolescentul este imediat primit la studii. Pictura pune din ce în ce mai mult stăpânire pe el. Începând din 1939, frecventează East Anglian School of Painting and Drawing din Dedham, condusă de pictorul Cedric Morris.
Lucian Freud - Large Interior
În anul 1936 are loc la Londra o mare expoziție retrospectivă consacrată suprarealismului. Cu acest prilej, Lucian Freud are ocazia să cunoască operele lui Hans Arp, Joan Miró și Giorgio De Chirico. Influența lui De Chirico transpare în compoziția The Painter’s Room (“Camera pictorului”, 1943), dar suprarealismul nu-l atrage.
După terminarea războiului artistul se hotărăște să întreprindă o călătorie de studii. În anul 1946 ajunge în Grecia, unde creează naturi moarte miniaturale. După câteva luni va pleca la Paris, însoțit de Kathleen Graham, cunoscută sub numele de Kitty, cu care se căsătorește. Kitty va deveni modelul preferat al artistului, în a cărui creație portretul începe să ocupe un loc din ce în ce mai privilegiat. În afara artei franceze, Freud își găsește inspirația în pictura germană și în cea flamandă. Pleacă la Colmar pentru a vedea Altarul din Isenheim al lui Matthias Grünewald și la Haarlem pentru a admira operele lui Frans Hals. Împreună cu pictorii londonezi Francis Bacon, Frank Auerbach, Leon Kossof și Michael Andrews discută despre problemele artei și literaturii și lucrează, pozându-și unii altora. Grație galeristei Helen Lessore, acești artiști reușesc să-și expună operele, începând din anul 1952, la Beaux-Art Gallery. În anul 1951, la Festival of Britain, este premiat cu Arts Council Prize. În Anul 1954, Lucian Freud împreună cu Francis Bacon și Ben Nicholson reprezintă Marea Britanie la Bienala de la Veneția.
Din blogosfera.
Cristian.Colecţionari de noapte
Geanina.Condimentat cu beatitudine colerică
Călin Hera.Sopârla de miercuri
Carmen Negoiţă.BRAŞOV – NOAPTEA LA POARTA ECATERINA (2)
Gian Lorenzo Bernini(7 decembrie 1598 – 28 noiembrie 1680), sculptor si pictor italian
Gian Lorenzo Bernini - Self-Portrait
Gian Lorenzo Bernini a fost printre cei mai mari artiști ai barocului, cunoscut mai ales ca sculptor, deși a avut lucrări semnificative și în domeniul architecturii, picturii și poeziei. S-a născut în anul 1598 la Napoli, fiul sculptorului toscan Pietro Bernini. În 1605 familia lui s-a mutat la Roma. În copilărie, Gian Lorenzo a lucrat ca asistent al mai puțin talentatului său tată. A fost considerat unul dintre cei mai importanți artiști ai barocului. Mare architect și sculptor, activitatea lui Bernini este legată de acțiunea papilor din secolul al XVII–lea.
Capodopera sa este Piața Sfântului Petru din Roma, delimitată de o colonadă gigantică formată din 284 de coloane, desfășurate pe patru rânduri, cu 140 de statui. Soluția găsită de Bernini uimește și astăzi: cele două brațe ale colonadei strâng la pieptul Bisericii catolice, reprezentată de catedrală, credincioșii aflați în piață. Ca sculptor, Bernini poate fi încadrat barocului prin compozițiile sale ce redau mișcarea și prin preferința pentru policromie. Astfel, monumentul funerar al papei Alexandru al VII-lea combină marmura roșie, verde și albă, în care Bernini a sculptat figure reale și alegorice, cu bronzul aurit. Personajele sunt dispuse scenografic și întreaga compoziție sugerează mișcarea.
Gian Lorenzo Bernini - The Ecstasy Of Saint Teresa
Gian Lorenzo Bernini a construit două clopotnițe, care au trecut în istorie drept “Urechile de măgar ale lui Bernini”. La terminarea reparațiilor, același papă a ordonat să fie demontat plafonul din bronz din pridvorul Pantheonului, care de atunci oferă privirii scheletul și grinzile acoperișului. Bronzul, inclusiv cuiele, au fost reutilizate la turnarea coloanelor baldachinului din altarul Domului San Pietro din Vatican și a tunurilor noi pentru artilerie de pe zidurile Castelului Sant’Angelo. La 7 iulie 1894, în prezența unei delegații a guvernului, comisia arheologică italiană doboară “Urechile lui Bernini”, Pantheonul revenind la splendoarea sa anterioară, pe care o putem admira astăzi.
Gian Lorenzo Bernini - The Rape of Proserpina
Nu trebuie uitate nici intervențiile sale din Piazza Barberini în Roma, unde a pus să fie construite două fântâni (a Tritonului și a Albinelor) și Palatul Barberini.
Bernini a murit la 28 noiembrie 1680 și a fost îngropat în Biserica Santa Maria Maggiore din Roma, după ce a servit 8 Papi. A fost unul dintre cei mai de seamă artiști ai epocii.
Din blogosfera.
Cristian.Febra zilelor mohorâte
Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 45)
Mirela Pete.Muzici de iarnă și colinde cântate de Enya
Gabriela Elena.Când nu-ţi găseşti cuvintele, ochii tăi vor vorbi!
Ioan Usca.Ivona Boitan/Ştefan Georgescu – Crăciunul Mincinoşilor
Călin Hera.Statuia lui Carol I, la locul ei
