Parcă dormim şi visăm, Nichita Stănescu

Parcă dormim şi visăm

din volumul “Dreptul la timp” (1965)

de Nichita Stănescu

Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea,

şi eu am crezut-o, pentru că devenea
mai grea sau mai uşoară după voie
asemenea păsărilor în zbor.

Alergam în sus pe scările de beton
şi ea ridica din îmbrăţişarea mea
doi ochi lucioşi, argintii,
spre un cer inventat chiar atunci.

Privirea ei topea zidurile,
îmi rănea obrajii din care
sângele-mi izbucnea spre trecut
nedureros, în cascadă.

Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea.
Alergam în sus. Scara de beton
se sfârşise demult. Şi clădirea.
Trecuserăm şi de viitor. Cuvintele
rămăseseră în urmă. Şi poate nici noi
nu mai eram.

 

Nichita Stănescu

Nichita Stănescu, numele la naștere Nichita Hristea Stănescu, (31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova —  13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.