Arhivele lunare: noiembrie 2010
Tiziano Vecellio (*între 1488 și 1490 – 27 august 1576), pictor italian
William-Adolphe Bouguereau(galerie de pictura) (30 noiembrie 1825 – 19 august 1905) a fost un pictor academic francez.
Tiziano Vecellio(*între 1488 și 1490, Pieve di Cadore/Munții Dolomiți – †27 august 1576, Veneția) a fost un vestit pictor italian din secolul al XVI-lea, aparținând școlii venețiene.
Nu se cunoaște data exactă a nașterii artistului; se presupune că s-ar fi născut între 1488 și 1490 la Pieve di Cadore, în Munții Dolomiți. Tatăl său avea diverse funcții publice, printre care aceea de căpitan al miliției locale și inspector minier. Când avea în jur de 10 ani, Tiziano este trimis împreună cu fratele său Francesco la atelierul lui Sebastiano Zuccato din Veneția, pentru a deprinde arta mozaicului. Nu va rămâne totuși multă vreme aici și nici, mai târziu, în atelierul lui Gentile Bellini, căci “nu putea suporta stilul sec și elaborat al acestuia” (Lodovico Dolce). Doar la atelierul lui Giovanni Bellini (fratele lui Gentile), Tiziano va rămâne câțiva ani. Acolo îl întâlnește pe pictorul Giorgio da Castelfranco, cunoscut sub numele de Giorgione, cu care va colabora, învățând atât de mult de la acesta, încât criticii ezită, neștiind căruia dintre ei să-i atribuie paternitatea unor pânze din acea perioadă. În anul 1508, Giorgione îi cere lui Tiziano să-l ajute la pictarea frescelor de la Fondaco dei Tedeschi. Începe să primească el însuși comenzi și în 1511 pictează trei fresce pentru Scuola di Sant’Antonio din Padova și tabloul “Cristos pe drumul Calvarului”. În anul 1513, cardinalul Pietro Bembo, om de cultură umanist, îl cheamă la Roma. Tiziano – la moartea lui Giovanni Bellini în 1516 – fu numit succesorul lui în funcția de pictor oficial al Republicii Veneția. Avea pe atunci numai 25 de ani.
În anii 1523-1525 se duce în câteva rânduri la Ferrara, unde cunoaște pe Federico II Gonzaga, marchiz de Mantova, și pe Isabella d’Este, muza și mecena artiștilor.
În anul 1525, Tiziano se căsătorește cu Cecilia Soldano, fiica unui bărbier, de la care are doi fii, pe Pomponio și Orazio. Când în 1930 se naște fiica Lavinia, soția sa se îmbolnăvește și moare.
În anul 1530, papa recunoaște supremația lui Carol Quintul și-i așează pe cap coroana de fier a împăraților romani. Grație intervențiilor lui Aretino, lui Tiziano i se încredințează în 1548 sarcina de a face portretul suveranului.
Se spune că împăratul admira atât de mult arta lui Tiziano, încât – în timp ce îi poza – s-a aplecat să ridice pensula care îi căzuse artistului din mână, zicând: “Tiziano este demn să fie slujit de un Cezar; suntem în posesia mai multor principate, dar avem un singur Tiziano”.Când în 1556 împăratul abdică pentru a se retrage în mănăstirea din Yuste, printre puținele lucruri pe care le va lua cu sine se află și tablourile lui Tiziano.
În 1566, este ales membru la “Accademia del Disegno di Firenze”, împreună cu Andrea Palladio și Jacopo Tintoretto.
Tiziano moare pe 27 august 1576, în timpul epidemiei de ciumă. Ca urmare a deciziei Senatului, în pofida prevederilor de igienă, scapă de groapa comună și este înmormântat lângă biserica “Santa Maria dei Frari” din Veneția.
Unul dintre primii care și-a definitivat ucenicia în atelierul lui Tiziano a fost Paris Bordone, care însă își amintea cu regret: “acestui om nu-i plăcea să-și transmită cunoștințele altora, nici atunci când cenicii îl rugau în genunchi…”. Singurul mare pictor care a reușit să profite de pe urma timpului petrecut în atelierul său a fost El Greco. Creația lui Tiziano a exercitat touși o influență extraordinară asupra întregii picturi europene. Pentru pictorii secolului al XVII-lea, Velazquez, Rubens, Caravaggio, van Dyck și Rembrandt, Tiziano va deveni un adevărat mit. Maniera lui de folosire a culorilor influențează artiști de fctură diferită, precum Poussin, Watteau și Goya. În secolul al XIX-lea, printre admiratorii lui Tiziano se numără Manet, Delacroix și Cézanne.
![]() |
| Tiziano Vecellio, pictor italian |
Din blogosfera.
Dumitru Agachi.Câteva expoziţii
Cristian.Martirii propriilor drame interioare
Gabriela Elena.Gladiatorii secolului XXI
Caius.Colecţionara de coşmaruri – 10
Tanar sunt si de viata sunt plin, Aleksandr Blok
Tanar sunt si de viata sunt plin
de Aleksandr Blok
Tanar sunt si de viata sunt plin,
Mistuit de privelisti si dor.
Inverzesc si spre tine-mi inclin
Ramul meu de artar, fosnitor.
Cand de vant ma-nfior leganat,
Rugaciuni iti soptesc ca sa vii.
Pe obrazu-mi spre cer inaltat
Lacrimi mici siroiesc bucurii.
Te astept sub umbrarul meu des.
Iar tu vii si tristetii ma smulgi
Si eu verde podoaba-ti veghez
Gandul bun si visarile dulci.
Iti soptesc visul meu de artar
Si iti cant din laute de foi
Pana cand stele-n bolta rasar
Numai tu. Numai eu. Numai noi.
O, nu ma mai chema-n campie
de Aleksandr Blok
o, nu ma mai chema-n campie,
ispititoare libertate!
cum sa petrecem, Maica-glie,
sub zarile-ti netulburate?
e drept ca lacrima din geana
mi-o zvanti cand iti urmez cararea,
dar mie-o mana diafana
imi da azi binecuvantarea.
cu fruntea ninsa de omaturi
eu am atins-o. si campia
ti-o-mbratisai. dar nu alaturi
ni-i data-n viata bucuria.
o clipa-n zborul ce m-avanta
privirea-n jos eu mi-o voi pierde
sa vad cum primavara canta
cu tine la ospatul verde.
apoi imi voi urma iar drumul
amar si inecat in ceata,
sarac si cenusiu ca fumul
imi voi trai saraca viata.
Rusia
de Aleksandr Blok
Ca-n vremi ce-s azi trecut tezaur
Vii, troică veche, să mă duci,
Şi roţi cu spiţele de aur
Se-afundă-n glod pân-la butuci…
Rusie, biata mea Rusie,
Pământ cu izbe cenuşii,
Cântările ce-n vânt adie
Mi-s dragi ca dragostea dintâi!
Nu ştiu a-ţi plânge soarta doară,
Am griji mărunte, pământeşti…
Dă-ţi frumuseţea ta barbară
Oricărui vrăjitor doreşti!
De-o fi să te ademenească
Tu orice greu a-i să-l înduri,
Tristeţea doar de-o să-ţi umbrească
Preagingaşele trăsături!…
Ei şi? O lacrimă din gene,
Mai mult cu-o grijă…
Şi rămâi
Basma-nflorită pe sprâncene
Şi cântec fără căpătâi…
Căci orice greu uşor îţi pare,
Odihnitor – un drum târziu,
Când prinzi în drum priviri fugare
De sub tulpanul fumuriu,
Şi cântă surd, a închisoare,
Nealinatul surugiu!…
Aleksandr Blok (16/28 noiembrie 1880 – 7 august 1921) a fost probabil cel mai talentat poet liric pe care l-a produs Rusia după Alexandr Pușkin.
Alexandr Blok s-a născut la St. Petersburg, într-o familie aristocrată de origini germane și ruse. La Universitatea din St. Petersburg, Blok a studiat dreptul fără succes, însă în 1906 și-a luat licența în filologie. Poetul rus a fost și dramaturg și eseist, dar și conducător al simboliștilor ruși de la început de secol.
Mulți critici consideră că Blok este cel mai important poet după Pușkin. Blok a început să scrie poezii la vârsta de 17 ani. În perioada de început a carierei lui literare, Blok a fost foarte influențat de filosoful din secolul al XIX-lea Vladimir Soloviev și de viziunea acestuia asupra eternului feminin și înțelepciunii divine.
Pe lângă poezii și piese de teatru, Blok a mai scris și eseuri, și recenzii dramatice. Majoritatea eseurilor sale au fost compuse într-un stil foarte liric, impresionist, cu raționamente emotive. Blok a murit la Petrograd la data de 7 august 1921, în urma unui atac de cord provocat de malnutriție.
Din blogosfera.
Caius.Colecţionara de coşmaruri – 9
Sunt culmi înfricoşate, Vasile Voiculescu
Sunt culmi înfricoşate
de Vasile Voiculescu
Sunt culmi înfricoşate în sufletele noastre,
Dar nimeni nu le suie şi nimeni nu le-atinge,
Deasupra, peste neguri, furtună şi dezastre
Pe ele niciodată lumina nu se stinge …
Acolo răsăritul trimite-ntâia rază,
Amurgul tot acolo lucirea lui din urmă,
Pe fruntea lor lumina de-a pururi scânteiază
În chip de sărutare, ce-n veci nu se mai curmă.
Arareori un vultur cu aripe bălane
Rătăcitor ajunge pe culmi, dar nu mai zboară,
Căci prins adânc de vraja senilelor arcane,
Rămâne sus acolo şi nu se mai coboară.
Trec vremile
de Vasile Voiculescu
Trec vremile… ca nişte ape
Şi faţa lumilor o spală…
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmăşeală
Şi din şuvoaiele de apă.
Ca-n încleştarea agoniei
S-afundă iar şi iar se suie.
Izbeşte-n porţile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Şi iar s-afundă… şi se suie!
Durerea
de Vasile Voiculescu
Oprită să se urce în Ceruri vreodată,
Durerea n-are aripi, să-şi facă vânt,
Ci calca, peste lespezi încovoiată,
Înger pururi încătuşat de pământ.
Adâncu-i glas n-ajunge la stele…
Braţele-i vântură cenuşă şi lut,
Presărându-le peste răni grele.
Dar Domnul a ales-o de la-nceput.
În ochii ei luceşte, încă neînţeleasă,
Lumina, semnul Lui izbăvitor,
Şi a pus-o mai presus, craiasă
Şi pildă, îngerilor tuturor.
Ea nu ştie… Dar când somnul o doboară,
În miezul nopţii şi-al tăcerii,
Marii îngeri pe pământ coboară
Şi se pleacă de sărută picioarele durerii.
Vasile Voiculescu (27 noiembrie 1884, Pârscov, Buzău, România – 26 aprilie 1963, București, România), a fost un medic, poet, prozator și dramaturg român.
Din blogosfera.
Cristian.LUMEA GÂNDURILOR MELE
Caius.Colecţionara de coşmaruri – 7
William Sidney Mount (26 noiembrie 1807 – 19 noiembrie 1868)
William Sidney Mount (26 noiembrie, 1807 – 19 noiembrie, 1868) a fost un pictor de compozitie american si contemporan cu Scoala Hudson River.
Mount s-a nascut in Setauket, New York si s-a pregatit la Academia Nationala de Desen din New York. Chiar daca a inceput ca pictor de subiecte istorice, Mount a trecut la pictarea scenelor din viata de zi cu zi.
Din blogosfera.
Caius.Colecţionara de coşmaruri – 6
Henri de Toulouse-Lautrec(24 noiembrie 1864 – 9 septembrie 1901) si Marie Bashkirtseff(24 noiembrie 1858 – 31 octombrie 1884), pictori
Henri de Toulouse-Lautrec (24 noiembrie 1864, Albi – 9 septembrie 1901, Malromé/Gironde) a fost un pictor francez din perioada postimpresionistă. În ciuda faptului că experiențele diferitelor curente artistice de la sfârșitul secolului al XIX-lea nu-i erau străine, activitatea sa nu poate fi încadrată în vreo categorie schematică.
![]() |
| Henri de Toulouse-Lautrec, pictor francez post-impresionist |
O spunea el însuși: “Nu aparțin nici unei școli. Lucrez singur în ungherul meu”. Originalitatea picturii sale corespunde personalității sale neobișnuite. Stilul lui deosebit de personal i-a dat posibilitatea să capteze spiritualitatea epocii sale, a acelei epoci în care a trăit și pe care a observat-o atât de pătrunzător.
Marie Bashkirtseff (nascuta Maria Konstantinovna Bashkirtseva, in limba rusa: Мария Константиновна Башкирцева; 24 noiembrie 1858 — 31 octombrie 1884) a fost o scriitoare, pictorita si sculptorita rusa de origine ucraineana, este cunoscut mai ales pentru autobiografia ei în limba franceză.
Din blogosfera.
Caius.Colecţionara de coşmaruri – 5
Gabriela Elena.Fara aripi (a doua parte)
René Magritte (21 noiembrie 1898 — 15 august 1967), pictor belgian suprarealist
Update:Azi e Ziua Mondiala a Salutului si va spun tuturor Servus si Buna seara!
René Magritte (21 noiembrie 1898, Lessines, Hainaut, Belgia — 15 august 1967, Bruxelles) a fost un pictor belgian, reprezentant de frunte al suprarealismului în pictură.
![]() |
| René Magritte, pictor belgian (1898-1967) |
Din blogosfera.
Teo Negură.Poveste de vis (14)
Cristian.Atenţie, se lucrează pe brânci!
Caius.Colecţionara de coşmaruri – 3
Mirela Pete.Acorduri Dire Straits pentru noi toți

















































































