Plumb de toamnă de George Bacovia
Plumb de toamnă
de George Bacovia
De-acum, tuşind, a şi murit o fată,
Un palid visător s-a împuşcat;
E toamnă şi de-acuma s-a-nnoptat…
-Tu ce mai faci, iubita mea uitată?
Într-o grădină publică, tăcută,
Pe un nebun l-am auzit răcnind,
Iar frunzele cu droaia se desprind;
E vânt şi-orice speranţă e pierdută.
Prin târgu-nvăluit de sărăcie
Am întâlnit un popă, un soldat…
De-acum pe cărţi voi adormi uitat,
Pierdut într-o provincie pustie.
De-acum, au şi pornit pe lumea eronată
Ecouri de revoltă şi de jale;
Tot mai citeşti probleme sociale…
Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată?
Pe maidan
de George Bacovia
Un copac cu frunzişul uscat, smuncit de vânt; un porc în spate cu un corb; un bordei cu un geam lipit în lut; un maidan; un râu resfirat ca nişte degete nervoase care pipăie pământul; frig…cerul e de plumb.
“Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei bate-n geam… Vrea iubire…”
Bate vânt… sss… spune frunzişul uscat… şi copacul se smunceşte singuratec în gunoaie… porcul râmează, corbul ciupeşte din spatele lui…
Acoperişul bordeiului e bine întocmit… bucăţi de tablă ruginită, farfurii sparte, cărămizi şi ţoale…
“Pentru cinczeci de bani o femeie din bordei bate-n geam…
Vrea iubire…”
Bate vânt… sss… spune frunzişul uscat… plouă mărunt…
femeia din bordei a început să cânte din drâmbă… fii… fii… zum… zum… zum… porcul îşi mută locul, corbul deranjat se ridică, se lasă iar pe spinarea lui…
Plouă mărunt… Mă gândesc că n-am cincizeci de bani…
Sss… spune frunzişul uscat… Cerul e de plumb… Vântul loveşte cu ploaia subţire…
“Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei cântă din drâmbă… Vrea iubire…”
George Bacovia
George Bacovia ( 4/17 septembrie 1881, Bacău – 22 mai 1957, București) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez.
Din blogosfera.
Călin Hera.Copac izolat pe lângă trec oameni
Posted on septembrie 4, 2010, in calendarul zilei, cultura, poezii, Romania and tagged George Bacovia, Pe maidan, Plumb de toamnă. Bookmark the permalink. 8 comentarii.
Poetii simt asa toamna, majoritatea..Les sanglot longs/ des violons/ de l’automne/ blessent mon cœur/ d’une langueur/ monotone…dar si Nichita e trist, si Baudelaire e trist…asa-i toamna poetilor si nu vad de ce ne-am bucura ca vine frigul, ploaia, ceata si vanturile vor spulbera petalele florilor si frumzele copacilo?
Eu va doresc, tie si celor dragi tie, o sambata si duminica frumoase!
Cred ca nu numai poetii simt asa.Toamna cu vremea mohorata ne da depresii, tristete si ar fi bine daca am reusi sa scapam de ele cat mai repede.
Multumesc pentru urare, Mirela.la fel si tie si familiei tale.
Poetul meu preferat. Mulţumesc. Un final de săptămână cât mai bun să ai, Gabi!
Multumesc, Cristian.
Si tie un sfarsit de saptamana cat mai bun!
Pingback: Cartea – I | Ioan Usca
Pingback: Plicul | Ioan Usca
Pingback: Parastasul naţional «
Pingback: Plumb de toamnă de George Bacovia - Ziarul toateBlogurile.ro