Arhivele lunare: septembrie 2010
Povesti pisicesti
In fiecare dimineata ma joc.Vrand nevrand.Ma joc cu pisicile noastre, mai ales cu pisica mama Kitty (Babuta).Ma provoaca sa alerg dupa ea ca s-o mangai, apoi se intinde si-si infige ghearele in covor ascutindu-le dupa care ne “batem” putin.Fiica ei, Pitica sta si priveste si abia asteapta sa fie mangaiata si ea ca sa se intinda cat e de lunga si sa se alinte.N-am incotro si le mangai pe amandoua.Pe una cu mana dreapta, pe cealalta cu mana stanga, iar ele se alinta ca toate pisicile si animalutele iubite.
pisicile noastre si motanul care nu mai e de un an
Nu stiu daca am povestit, dar Pitica e o mare pofticioasa, vrea sa guste orice si-i place mult inghetata.De cate ori desfac ambalajul unei inghetate, imediat se prezinta sa manance cu mine din inghetata.
De cand a venit toamna si s-a facut frig, pisicile noastre cauta un loc caldut in care sa se culce, preferabil corpul meu.Abia asteapta sa auda ca ma intind in pat ca sa se cuibareasca pe mine.Kitty(Babuta) se cuibareste la inima si pe mana stanga, iar Pitica se aseaza pe soldul meu drept.Tot acolo isi fac toaleta inainte de culcare, iar Pitica isi face si manichiura.
Kitty nu ma uita nici pe mine si ma spala pe fata cu mare atentie; fie ca vreau sau nu, ea ma spala.
Acum cand scriu ele se odihnesc langa mine, deja au obosit si au inceput sa motaie cum motaie toate pisicile.Intre timp, fiul meu a plecat la serviciu, iar ele l-au condus si s-au mai jucat putin cu mine si un elastic. :)
Sper ca si voi va jucati, mangaiati, iubiti, ingrijiti cu pisici si alte animalute.
Mirela Pete.Opium și Belle d`Opium de YSL. Premieră autumnală parfumată
CELLA.pe GÎNDURI
Ioan Usca.Cireşica
Caius.Întâlnire de gradul III
Tintoretto (29 septembrie 1518-31 mai 1594), pictor italian
Anunt umanitar de pe blogul Elisei.S-o ajutam pe Maria.
Tintoretto - Self-Portrait
Tintoretto - Adam and Eve
Tintoretto - The Last Supper
Tintoretto - Portrait of a Woman
Caravaggio - The Musicians
Tintoretto - The Massacre of the Innocents
Jacopo Comin zis Tintoretto(29 septembrie 1518, Veneţia – 31 mai 1594 ) a fost unul dintre cei mai mari reprezentanţi ai şcolii veneţiene de pictură, marcând trecerea spre curentul manierist apărut în perioada de maturitate a Renaşterii. În tinereţe a fost numit Jacopo Robusti, pentru că tatăl său, Giovanni Battista Robusti apărase cu multă îndârjire (in modo robusto) porţile oraşului Padova împotriva armatelor imperiale. Adevăratul său nume de familie, Comin, familie originară din Brescia, a fost de curând descoperit de Miguel Falomir, curator al muzeului Prado din Madrid şi făcut cunoscut publicului cu ocazia retrospectivei Tintoretto din 29 ianuarie 2007. Porecla care l-a făcut celebru, Tintoretto, o datorează tatălui său care se ocupa cu vopsitul de mătăsuri aduse din Orientul Îndepărtat (“boiangiu” = tintore). Încă din acea perioadă viitorul pictor a început să studieze culorile, menţinându-şi această preocupare şi mai târziu de-a lungul activităţii sale artistice. E posibil ca artistul să fi moştenit de la tatăl său extraordinarul simţ al culorilor, stilul dinamic şi ferm.
Pentru energia sa fenomenală demonstrată în execuţia picturilor a fost supranumit şi “Il Furioso”, iar folosirea dramatică a perspectivei şi a jocului luminii cu umbra a făcut din el un precursor al stilului baroc. Tintoretto şi-a dedicat artei toată energia şi tot entuziasmul, lăsând posterităţii o operă de o forţă dramatică unică.Tintoretto s-a născut la 29 septembrie 1518 în Veneţia, petrecându-şi copilăria între vasele cu vopsele ale tatălui său. Nu se ştie unde şi-a făcut ucenicia artistică, dar primele sale lucrări sunt apropiate de manierismul lui Parmigianino (1503-1540) sau de stilul lui Andrea Schiavone (1510-1563). Tintoretto şi-a format propriul stil, îndeosebi exersând cu perseverenţă desenul, studiind sculpturile, desenele şi gravurile colecţiilor veneţiene. În 1539 era deja un pictor independent, cum reiese dintr-un act elaborat de un notar public, în care regăsim numele lui Tintoretto. Acesta avea pe atunci 20 de ani şi locuia în Campo San Cassiano, în apropierea podului care duce spre biserica Santa Maria Mater Domini. În 1550 se căsătoreşte cu Faustina de Vescovi, fiica comandantului gărzii de la Scuola Grande di San Marco.
Cu doi ani mai înainte executase pentru această instituţie compoziţia Minunea Sfântului Marcu sau Sfântul Marcu salvând viaţa unui sclav (“Miracolo dello schiavo”). Această operă, elaborată la vârsta de 30 de ani, entuziasmează pe contemporani, în ea se regăseşte echilibrul ideal: cantitatea şi calitatea, culoarea şi forma sunt introduse în scenă în mod alternativ, corelate în mod remarcabil cu concepţia structurală a tabloului. Scuola refuză totuşi această operă, considerându-o prea originală. Nu au lipsit şi alte critici. Astfel scriitorul Pietro Aretino (1492-1556) îi impută graba cu care lucrează (“fa presto”) şi – din această cauză – înclinaţia spre neglijenţă, care va dispare o dată cu vârsta maturităţii.
De-a lungul vieţii sale, Tintoretto lucrează pentru diferite scuole veneţiene, care îşi pierduseră cu timpul caracterul religios, transformându-se în instituţii laice de binefacere cu mari resurse financiare, ca urmare a donaţiilor provenite din partea membrilor şi a altor persoane caritabile. Calitatea de membru într-o asemenea instituţie era o chestiune de prestigiu, fiind o dovadă a înaltului nivel social şi financiar al unui cetăţean al Veneţiei, şi se obţinea după o triere foarte severă.
În 1564, Scuola Grande di San Rocco decide să fie aduse modificări ornamentelor de pe tavanul sălii de şedinţe a comisiei de supraveghere din Albergo. Se instituie un concurs în vederea executării lucrării. Înainte ca alţi pictori să-şi fi depus propunerile, Tintoretto prezintă o pictură ovală elaborată într-un timp foarte scurt şi obţine comanda. În 1565, o dată cu finisarea primei părţi a acestei comenzi, Tintoretto devine membru în Scuola Grande di San Rocco, contribuţia lui constând în decorarea sediului acestei instituţii. Până în anul 1587 realizează 58 de picturi pentru cele două nivele ale clădirii.
 |
| Tintoretto (29 septembrie 1518-31 mai 1594), pictor italian |
Tot in 29 septembrie s-a nascut si Michelangelo Merisi da Caravaggio (29 septembrie 1571 – 18 iulie 1610, Porto Ercole), numit după oraşul său natal Caravaggio, lângă Milano, a fost un pictor italian considerat precursor al stilului baroc, indiscutabil unul dintre cei mai mari novatori din istoria picturii.
Din blogosfera.
Mirela Pete.Opium și Belle d`Opium de YSL. Premieră autumnală parfumată
Cristian.CE SE ÎNTÂMPLĂ CU NOI?
Călin Hera.Provincia Corvina cu miere
Robert Campin, Master of Flémalle (*1375 – 26 aprilie 1444), pictor olandez
Robert Campin-Blessing Christ and Praying Virgin
Robert Campin (* 1375 – 26 aprilie 1444), identificat ca fiind artistul cunoscut ca Master of Flémalle este considerat primul mare maestru al picturii olandeze. Aceasta recunoastere a fost un motiv de controverse timp de multi ani.Viata lui Campin este relativ bine documentata pentru acea perioada, dar nici o lucrare in conditie estimabila n-a putut fi conectata cu siguranta de el, in timp ce o parte din lucrari au fost atribuite ca apartinand neidentificatului “Master of Flémalle”, numit asa dupa presupusa origine a lucrarii.
Robert Campin-Annunciation
Se presupune ca artistul Campin avea rude in Valenciennes. Din arhivele anilor 1405-6 apare ca fiind stabilit in Tournai ca maestru liber in breasla pictorilor si ca si-a cumparat cetatenia in 1410, ceea ce sugereaza ca nu s-a nascut acolo.Probabil ca a ajuns sa conduca breasla, precum si alte activitati bisericesti si civice, precum si un atelier important. Prin 1432 si-a pierdut pozitiile civice din cauza scandalurilor si rolul sau in viata politica a orasului. In 1429 a fost gasit vinovat de ascunderea adevarului si a fost condamnat sa mearga intrun pelerinaj, iar in 1432 a fost condamnat pentru adulter si a fost pedepsit pe un an.
El a fost unul dintre primii artisti care a experimentat folosirea culorilor pe baza de ulei, in loc de tempera pe baza de ou cu care a realizat stralucirea culorii tipica pentru acea perioada. Campin a folosit noua tehnica pentru a transmite aspectele puternice prin modelarea luminii si umbrelor din compozitii complexe de perspectiva.
This slideshow requires JavaScript.
Din blogosfera.
Nataşa.Aparte
Caius.Periodic
Orfiv.Stephen Crane (1871-1900) – Drumeţul
Cristian.Ion Ambulatoriu
Mirela Pete.Haine noi, aur de toamnă!
Elisa.Prognoza meteo (28 sept-11 oct) 2010
Emile Claus (27 septembrie 1849–14 iunie 1924), pictor belgian
Emil Claus - Picking Blossoms
Emil Claus - October Morning on the River Leie
Emile Claus (27 septembrie 1849–14 iunie 1924) a fost un pictor belgian. Emile Claus s-a nascut in Sint-Eloois-Vijve, un sat din vestul Flandrei (Belgia), pe malul raului Lys. Emile a fost al doisprezecelea copil din cei treisprezece ai familiei. Tatal Alexander a fost vames si consilier al orasului pentru o perioada. Mama Celestine Verbauwhede provenea din familia unui comandant de vas din Brabant. Inca din copilarie, micutul Emile iubea deja desenul, iar duminicile mergea pe jos trei kilometri la Academia din Waregem (in orasul vecin) pentru a invata sa deseneze. A absolvit Academia cu medalia de aur.Desi tatal sau i-a permis sa ia lectii de desen, nu-si imagina ca fiul sau va avea o cariera artistica, prin urmare l-a trimis pe Emile ca ucenic la un brutar din Lille (Franta). Emile a invatat franceza, dar meseria de brutar nu-l atragea prea mult, asa ca a lucrat o perioada la Caile Ferate Belgiene si in comertul cu in. Chemarea spre pictura nu-i dadea pace, prin urmare i-a scris tatalui o scrisoare pentru a-l ajuta sa intre in legatura cu compozitorul si muzicianul Peter Benoit, care locuia in apropiere de Harelbeke si care-i vizita familia, ocazional. Doar cu mult efort a reusit Peter Benoit sa-l convinga pe tatal lui Emile sa-i permita fiului sau sa urmeze cursurile Academiei de Arte Frumoase din Antwerp.
This slideshow requires JavaScript.
Din blogosfera.
Mirela Pete.Haine noi, aur de toamnă!
El Greco (* 1541 – † 7 aprilie 1614), pictor spaniol manierist
Théodore Géricault (26 septembrie, Rouen – 1791 – 26 ianuarie 1824, Paris) a fost un important pictor şi litograf francez, exponent al romantismului în pictură.
El Greco - Mater Dolorosa
El Greco (nume în spaniolă influenţat de italienescul- “Il Greco” – Grecul), numele sub care este cunoscut Δομήνικος Θεοτοκόπουλος (Domênikos Theotokópoulos), (* 1541, Candia azi Iraklion / Creta – † 7 aprilie 1614, Toledo / Spania), a fost un pictor spaniol manierist de origine greacă, personalitate misterioasă, atât sub aspectul specificului stilului său, cât şi din pricina biografiei lui incomplete. Cunoscut mai ales datorită picturilor sale pe teme religioase şi ca portretist, contribuţiile lui în domeniul sculpturii şi arhitecturii au fost, din păcate, date uitării.Următorii doi ani ai vieţii lui El Greco rămân o necunoscută pentru biogafi.
El Greco - Self-Portrait
Însemnările din arhive ne informează că în luna august 1568 se pregăteşte să expedieze, de la Veneţia la Candia, desenele unui cartograf, şi el originar din Creta. Intră probabil ca ucenic în atelierul lui Tiziano sau lucreză pentru alt pictor. Doi ani mai târziu, îl întâlneşte la Roma pe Tintoretto, care va fi următorul său maestru. Giulio Clovio, miniaturist şi filosof iluminist, protector al pictorului, îl recomandă influentului şi bogatului cardinal Alessandro Farnese. Condiţiile sunt favorabile şi tânărul grec începe să aibă comenzi. În 1572, Domênikos Theotokópulos devine membru al corporaţiei pictorilor din Roma, cunoscută sub numele de “Academia Sfântul Luca”. Relaţiile cu pictorii din Roma nu sunt din cele mai bune, şi în scurtă vreme va părăsi Italia, plecând în Spania, unde la Escurial regele Filip al II-lea a început construirea unui imens palat-mănăstire, o ocazie pentru numeroşi artişti de a-şi găsi de lucru.
-
- El Greco – Mater Dolorosa
-
- El Greco – Self-Portrait
-
- El Greco – A Lady in a Fur Wrap
-
- El Greco – A View of Toledo
-
- El Greco – An Allegory with a Boy Lighting a Candle in the Company of an Ape and a Fool
-
- El Greco – Christ
-
- El Greco – Christ as Saviour
-
- El Greco – Christ Carrying the Cross
-
- El Greco – Christ on the Cross Adored by Donors
-
- El Greco – Christ on the Cross with the Two Maries and St John
-
- El Greco – Female Portrait
-
- El Greco – Lady with a Flower
-
- El Greco – Mary Magdalen in Penitence
-
- El Greco – Mary Magdalen in Penitence
-
- El Greco – Penitent Magdalen
-
- El Greco – Pietà
-
- El Greco – Portrait of Dominican (or Trinitarian) Friar
-
- El Greco – St Peter in Penitence
-
- El Greco – St Veronica with the Sudary
-
- El Greco – The Annunciation
-
- El Greco – The Annunciation
-
- El Greco – The Annunciation
-
- El Greco – The Annunciation
-
- El Greco – The Holy Family with St Anne
-
- El Greco – The Holy Family with St Mary Magdalen
-
- El Greco – The Repentant Magdalen
-
- El Greco – The Visitation
Din blogosfera.
Mirela Pete.Sapte flori, niste pisici, doi copii si zane mici
Orfiv.Emily Dickinson (1830-1886) – Sorb un rachiu nemaigustat
Robert Brackman(25 septembrie 1898 – iulie 1980), pictor si profesor american de origine rusa
Robert Brackman - A Plant for Elizabeth
Robert Brackman (25 septembrie 1898 – iulie 1980) a fost un pictor si profesor american de origine rusa cunoscut pentru lucrarile de portrete si natura statica.S-a nascut in Odes’ka Oblast, Rusia si a emigrat din Imperiul Rus in 1908.
Brackman a studiat la Academia Nationala de Desen intre 1919 si 1921, apoi la Scoala Ferrer din San Francisco. Din 1931 a devenit profesor la Liga Studentilor la Arta din New York al carei membru a fost pe viata.
In prezent, cele doua fiice ale sale locuiesc in Connecticut, una are 3 fii si 4 nepoti, iar cealalta fiica are 2 copii si un nepot.
-
- Robert Brackman – Somewhere in America
-
- Robert Brackman -
-
- Robert Brackman -
-
- Robert Brackman -
-
- Robert Brackman – Autumn light
-
- Robert Brackman – A Plant for Elizabeth
-
- Robert Brackman – A Still Life in the Morning Light
-
- Robert Brackman – Life about me
-
- Robert Brackman – Nude with Basket
-
- Robert Brackman – Pastel Nude
-
- Robert Brackman – Persephone and Flowers
-
- Robert Brackman – Still Life
Mirela Pete.Sapte flori, niste pisici, doi copii si zane mici
“Sapte flori, niste pisici, doi copii si zane mici” de Mirela Pete
Mirela Pete a scris si ilustrat o carticica frumoasa pentru copii care se adresează segmentului de vîrstă 2-7 ani.O carte cu 100 de ilustrații și 50 de poezii, toate, atât ilustrațiile, cât și textele fiind semnate de ea. Cartea e data la tipărit si se va vinde online imediat ce iese din tipar. Detalii la momentul potrivit.
Mai multe aflati chiar de la Mirela pe blogul ei.
Din blogosfera.
Elisa.Poze din drumul catre Oceanul Indian
CELLA.se pune de-O ZCUSCĂ 
Ioan Usca.Proba
Cristian.O VIAŢĂ ÎNTREAGĂ DE FRUMUSEŢE
Diana Emma.„Pe urmă, dupa ce am stins lumina, povestea era acolo, în capul meu, sâsâind ca un șarpe încolăcit într-o peșteră.”
Gabriela Savitsky.Câteva cuvinte
Elena Agachi.Experimente (gând)
Dumitru Agachi.Mari capete din alte vremi…
Bogdan.Amintiri din copilarie (III)
Călin Hera.Grupul de bloguri în versuri
Punctul de vedere.Cred ca voi pleca
Paul Delvaux (23 septembrie 1897 – 20 iulie 1994), pictor belgian
Paul Delvaux - Rose des Vents
Paul Delvaux - The Awakening of the Forest
Paul Delvaux - The Call of the Night
Paul Delvaux - The Great Sirens
Paul Delvaux (23 septembrie 1897 – 20 iulie 1994) a fost un pictor belgian faimos pentru picturile sale suprarealiste cu nuduri de femei.Delvaux s-a nascut in Antheit in provincia belgiana Liège, fiind fiul unui avocat. Tanarul Delvaux a luat lectii de muzica, a studiat greaca si latina si a citit opera lui Jules Verne si poezia lui Homer. Intreaga sa opera a fost influentata de aceste lecturi incepand cu desene care descriu scene mitologice. A studiat la Academia Regala de Arte Frumoase din Brussels, cu toate ca departamentul de arhitectura era ambitia parintilor sai care nu voiau ca fiul lor sa devina pictor. Cu toate acestea, el si-a urmat telul si a urmat cursurile de pictura tinute de Constant Montald si Jean Delville.
Din blogosfera.
Mirela.Doi copii, niște pisici, multe flori și zâne mici
Cristian.Ziua Portiţelor Deschise
Bogdan.Jurnal saptamanal (13 – 19 septembrie 2010)
This slideshow requires JavaScript.
sursa 1
Suzanne Valadon(23 septembrie 1865 — 7 aprilie 1938), pictoriță franceză
Suzanne Valadon - Les deux chats
Suzanne Valadon - Cat Lying in front of a Bouquet of Flowers
Suzanne Valadon - Raminou assis sur une draperie
Suzanne Valadon - Louison et Raminou
Suzanne Valadon(23 septembrie 1865 la Bessines-sur-Gartempe, Haute-Vienne, Franța — 7 aprilie 1938, Paris), născută Marie-Clémentine Valade, este o pictoriță franceză, prima femeie admisă în Société Nationale des Beaux-Arts din Franța. De asemenea este mama pictorului Maurice Utrillo.Fiică a unei spălătorese necasatorită, Suzanne Valadon, la cincisprezece ani, devine acrobată de circ, dar un accident petrecut un an mai târziu îi curma aceasta carieră. S-a stabilit împreună cu mama sa şi, mai tarziu cu fiul său Maurice Utrillo, în cartierul Montmartre din Paris unde are posibilitatea să se iniţieze în artă. Frumuseţea sa atrage privirile multor pictori, devenind modelul acestora, ocazie cu care le observă şi învată tehnica. A pozat pentru artişti ca Pierre-Auguste Renoir, Henri de Toulouse-Lautrec, Edgar Degas, Puvis de Chavannes, pentru unii dintre ei fiind mai mult decât model. Edgar Degas este cel care i-a observat talentul şi a încurajat-o în eforturile sale de a învaţa tehnica picturii. Are succes, ceea ce a scutit-o oarecum de grijile financiare prilejuite şi de creşterea fiului său, Maurice Utrillo. Era o obişnuită a localurilor rău famate din Montmartre ceea ce l-a determinat pe Henri de Touluse-Lautrec să-i execute un portret care a devenit celebru, La buveuse. Portrete care sunt acum celebre i-a facut si Pierre Auguste Renoir. Spirit liber, mergând pană la bizarerie, purta deseori un buchet de morcovi, ţinea o capră în atelierul său cu scopul de a-i mânca desenele proaste, îşi hrănea vinerea pisicile cu caviar. Căsatoria sa din 1896 cu un agent de schimb a luat sfârşit în 1909, Suzanne părăsindu-l pentru André Utter, un tânar cu trei ani mai mic decât fiul sau. Se căsătoreşte cu acesta în 1914, căsătoria durând peste treizeci de ani. Una din cele mai cunoscute dintre pânzele sale îi înfaţişează pe amânadoi în postura de Adam şi Eva. Suzanne Valadon a murit pe 7 aprilie 1938, înconjurată de prietenii săi pictori André Derain, Pablo Picasso şi Georges Braque, şi a fost înmormântată în cimitirul parizian Saint-Ouen.
Din blogosfera.
Mirela.Doi copii, niște pisici, multe flori și zâne mici
Cristian.Ziua Portiţelor Deschise
Charles Leickert(22 septembrie 1816 – 5 decembrie 1907), pictor belgian
Charles Henri Joseph Leickert - A Dutch Town in Winter
Charles Henri Joseph Leickert (22 septembrie 1816, Brussels – 5 decembrie 1907, Mainz) a fost un pictor belgian de peisaje olandeze. Orfanul Leickert a luat primele lectii de pictura in Haga sub indrumarea pictorilor peisagisti Bartholomeus van Hove, Wijnand Nuijen, Andreas Schelfhout si multi altii. Leickert s-a specializat in peisaje de iarna, uneori romantizand cerul in nuante de albastru pal si roz deschis. Aprope toate lucrarile lui au fost pictate in Olanda intre 1841-1848 la Haga si intre 1849-1883 la Amsterdam. In 1856 a devenit membru al Academiei Regale din Amsterdam. La varsta de 71 de ani s-a mutat in Mainz, Germania unde a si murit mai tarziu.
This slideshow requires JavaScript.
Tot in aceasta zi s-a nascut si Mikalojus Konstantinas Ciurlionis, cunoscut si ca M. K. Čiurlionis (22 septembrie 1875 –10 aprilie 1911), pictor si compozitor lituanian.
Din blogosfera.
Mirela.Doi copii, niște pisici, multe flori și zâne mici
Elisa.Lumea ma cauta pentru mancare
CELLA…. şi REZULTATELE ei, parţiale
Diana Emma.Revenirea din bucătărie
Elena Agachi.Plimbare duminica (II)
