Arhivele lunare: iulie 2010
Lisa Fittipaldi, o pictorita oarba
Unii oameni nu se lasa invinsi de nenorocirea care s-a abatut asupra lor si continua sa faca ceea ce le place, creatiile lor fiind adevarate opere de arta pe care le admiram cu totii.Cu ceva vreme in urma am postat un articol si picturile unui artist rus, Povestea lui Dimitri, artistul orb.
Ieri am citit despre o artista oarba si m-am gandit ca vor fi si altii interesati sa-i vada lucrarile si sa-i afle povestea.
Povestea artistei Lisa Fittipaldi este, de departe, una menită să sfideze imposibilul. Lisa şi-a pierdut vederea în anul 1993, în urma unui accident vascular, potrivit www.descopera.ro La scurt timp, ea şi-a pierdut şi slujba din cauza handicapului său. A început să picteze în anul 1995, toate creaţiile sale bazându-se pe amintirile ei şi pe o incredibilă memorie fotografică.
- Flamenco
- Olé
- After midnight
- The Ballerina
- Day Dreaming
- Shoes
- The Red Garter
- Just For Kicks
- The Savoy
- December in Paris
- L&M Cafe
- Ohara’s Tavern
- One Way
- Portobello Road
- Studio
In calendarul zilei de 8 iulie, la nasteri apare Artemisia Gentileschi, pictoriţă italiană (născută la 8 iulie 1593 la Roma, decedată la Neapole către 1652), o pictoriţă italiană apartinând barocului timpuriu.

Artemisia Gentileschi - Self-Portrait as the Allegory of Painting
Din blogosfera.
Marc Chagall (7 iulie 1887 – 28 martie 1985), pictor modern
Marc Chagall ( 7 iulie 1887, Vitebsk/Belarus – 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence/Franţa), pictor modern cu un stil personal, caracterizat de puternica sa individualitate. Universul viziunilor sale poetice, care stă sub semnul fanteziei şi al melancoliei, este strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creaţia sa, la fel ca şi oraşul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul şi-a petrecut copilăria.
La 7 iulie 1887 vine pe lume la Vitebsk, în Rusia (azi Belarus), Moşe Segal, care se va face cunoscut mai târziu ca artist cu numele de Marc Chagall. Copilul este primul născut al familiei Zachar şi Faiga Segal, evrei hasidici de limbă idiş. Părinţii lui Chagall sunt oameni săraci şi foarte credincioşi. Viaţa de familie se desfăşoară în ritmul sărbătorilor religioase în cartierul destinat de autorităţile ţariste evreilor. Părinţii sunt analfabeţi, dar fiul învaţă să scrie, să citească şi să cânte la vioară. Primele cunoştinţe le primeşte la şcoala evreiască, apoi va urma o şcoală laică. Ar vrea să devină pictor, la început însă lucrează ca ucenic la un fotograf (1906), dar reuşeşte să meargă timp de două luni în atelierul lui Iehuda Pen, de la care primeşte primele lecţii de pictură. Înfruntând multe greutăţi, în anul următor pleacă la St. Petersburg, unde în 1907 devine elevul lui Nicolai Roerich, director al Academiei de Arte Frumoase. Chagall îşi va continua studiile mai târziu cu Lev Bakst, la Şcoala Svansev, care reunea pe reprezentanţii avangardei ruse.În anul 1910 ia parte la expoziţia colectivă organizată de Şcoală. Se hotărăşte să plece în Franţa. În acest timp se logodeşte cu Bella Rosenfeld, care îl va aştepta la Vitebsk vreme de patru ani. Se vor căsători în anul 1915.
Ajuns la Paris, artistul îşi adaptează numele limbii franceze. La început locuieşte în cartierul Montparnasse, apoi se mută în La Ruche, unde existau aproximativ o sută de ateliere de pictură. Chagall trăieşte în sărăcie. Noaptea pictează în atelierul tixit şi dezordonat, pe pânze improvizate din feţe de masă, cearşafuri sau cămăşi de noapte, ziua continuă să studieze. Îi cunoaşte pe poeţii Max Jacob şi Guillaume Apollinaire. Cu sprijinul pictorului Robert Delaunay, lucrările lui Chagall sunt primite la Salonul de Toamnă (1912).În anii 1913 şi 1914 îşi expune la Berlin tablourile pictate la Paris. În 1914 îşi vizitează fmilia în Vitebsk şi, surprins de izbucnirea războiului, va rămâne în Rusia timp de opt ani.În primul an de război, lucrează ca funcţionar de stat în St. Petersburg. În cercul cunoscuţilor din capitală se află poeţii Vladimir Maiakovski, Serghei Esenin şi Alexandr Blok. Se apropie anul 1917, care aduce cu sine revoluţia şi războiul civil. În Rusia sovietică, evreii vor deveni în sfârşit cetăţeni cu drepturi depline. Când în anul 1914 se întoarce în oraşul natal, Chagall îşi regăseşte cu emoţie rădăcinile în folclorul şi cultura evreiască, care cunoştea în acea vreme o adevărată renaştere. Etnografii evrei adună poveşti şi legende care fuseseră până atunci păstrate numai prin viu grai. Această tradiţie naţională neobişnuit de bogată reprezintă o completare a textelor cărţilor sfinte Tora şi Talmudul.În Poarta cimitirului motivul care dă titlul tabloului este o poartă monumentală încununată cu steaua lui David şi acoperită cu inscripţii în ebraică. Textul de la baza frontispiciului redă cuvintele lui Dumnezeu din cartea profetului Iezechiel: “Iată, Eu voi deschide mormintele voastre şi voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre şi vă voi duce în ţara lui Israel…”.
În septembrie 1944, soţia sa Bella moare în urma unei infecţii. În America, pe lângă tablouri, artistul creează şi scenografii pentru spectacolele de balet “Aleko” de Ceaikovski şi “Pasărea de foc” de Stravinsky.În 1948 se stabileşte împreună cu pictoriţa canadiană Virginia Haggard la Orgeval, în apropierea Parisului. Legătura lor durează până în 1952, când Marc Chagall o cunoaşte pe Valentina Brodski, numită de el “Vava”.
Se vor stabili la Paris în apatamentul Vavei, pe insula Saint Louis.Din anul 1966, locuiesc la Saint-Paul-de-Vence, lângă Nisa. Chagall merge de mai multe ori în Israel, unde realizează picturi murale în clădirea Knesseth-lui (Parlamentul) din Ierusalim. În ultimii ani ai vieţii, Chagall continuă să lucreze neobosit. Pictează, se ocupă de sculptură, ceramică şi litografie, proiectează vitralii.
Moare la 28 martie 1985 în Saint-Paul-de-Vence, la nouăzeci şi opt de ani. Marc Chagall a intrat în istoria picturii fără să-şi fi creat propria şcoală. Până în ziua de azi nu se cunoaşte un alt artist care să se fi raportat la creaţia lui. Poezia sentimentală a tablourilor sale, onirismul lor care îşi are rădăcinile în folclorul evreiesc şi în spiritul poporului rus, culorile strălucitoare care ar fi putut fascina pe mulţi artişti nu şi-au găsit adepţi. Chagall nu a încercat să schimbe cursul istoriei picturii. A dorit pur şi simplu ca, în felul său original, să ilustreze poveşti minunate, născute din propriile experienţe, să-şi exprime propriul misticism care poartă mai mult însemnele poeziei decât ale religiei.
Ii invit la galeria de pictura Marc Chagall pe:Mirela, Elisa, CELLA, Ioan Usca, Cristian, Geanina, Diana Emma, Gabriela Elena, Ryana, Belle de Jour, Elena Agache, Dumitru Agache, Caius, Pescarusul Argintiu, Zefir,
Vesti triste
Zilele acestea am avut parte de bucurii, mai ales ca sambata a venit fiul nostru cel mare acasa intrun mic concediu.Nu a durat prea mult bucuria, unde s-a mai auzit ca amaratii ca noi sa se poata bucura mai mult de o zi?Mai intai ne-am trezit fara gaze, apoi a venit vestea groaznica.Colegul de apartament al fiului nostru s-a sinucis prin spanzurare.
Odihneasca-se in pace!Condoleante familiei!
Nu l-am cunoscut pe baiat, dar stiam ca era din Herculane, tatal sau e preot si ca prietena il parasise.Fiul nostru a fost foarte afectat dupa ce a primit vestea de la sora colegului si de vreo ora si jumatate a plecat spre Herculane la priveghi si inmormantare. Doamne ajuta-l sa ajunga cu bine!
Frida Kahlo (6 iulie 1907 – 13 iulie 1954) pictoriţă mexicană
Frida Kahlo (6 iulie 1907, Coyoacán, Mexic – 13 iulie 1954) a fost o pictoriţă care ocupă un loc central în arta picturală mexicană. Opera Fridei Kahlo, extrem de originală, poate fi situată la confluenţa mai multor curente: simbolism, realism, suprarealism, expresionism, prezentând şi puternice influenţe ale artei indigenilor din Mexic. Temele sale predilecte au fost autoportretele şi durerea care a însoţit-o de a lungul întregii sale vieţi.Mama artistei, Matilde Calderón y González, de origine mexicană, cu rădăcini indigene, a fost de asemenea pictoriţa. Tatăl, Carl Wilhelm Kahlo, născut în Pforzheim, Germania, artist fotograf şi pictor totodată, era un emigrant care provenea dintr-o familie de evrei germano-maghiari. La vârsta de 8 ani s-a îmbolnăvit de poliomielită care i-a afectat grav dezvoltarea piciorului drept.
A făcut studii strălucite pregătindu-se pentru o carieră în medicină. Destinul a făcut probabil să se întâlnească cu marele pictor muralist mexican Diego Rivera, care executa o lucrare la şcoala unde studia ea, şi care atât de mult a impresionat-o, încât se lăuda colegelor că o să facă un copil cu acesta. Avea atunci 15 ani, iar Diego era cu 20 de ani mai mare, fiind un pictor consacrat. La vârsta de 18 ani suferă însă un grav accident de autobuz, care-i va afecta întreaga viaţă, aceasta transformându-se într-un lung şir de spitalizări şi operaţii.
S-a năruit acum şi şansa de a avea copii. Dar de acum încolo începe să se preocupe serios de pictură, în care a iniţiat-o tatăl său de care a legat-o un puternică afecţiune. Această muncă făcută din pasiune, a ajutat-o să treacă peste toate suferinţele fizice îndurate. Se angajează şi în politică, de partea stângă a baricadei, înscriindu-se în partidul comunist. Luptă de asemenea pentru emanciparea femeilor din Mexic, chiar ea fiind un exemplu prin afişarea libertăţii sale de femeie modernă şi chiar a bisexualităţii sale (are legături amoroase cu celebra fotografă Tina Modotti şi cu cântăreaţa mexicană Chavela Vargas). În această perioadă, probabil la o întrunire politică, îl întâlneşte pe Diego Rivera, militant de stânga şi el.
Pasiunea se dezlănţuie şi în anul următor se căsătoresc. Se stabilesc, după o perioadă, în Coyacan, în “Casa albastră”, casa părintească a Fridei, în care aceasta işi va petrece restul vieţii şi care după moartea sa va deveni muzeu memorial.
Din blogosfera.
Mirela Pete.Imagini senine și flori în balcoanele mele
Caius.Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 46
Ioan Usca.Despre efectul dăunător al alcoolului
Cristian.LA CAPĂT DE LINIE, SPERANŢA… (19)
Calin.Am mâncat urechi de broască
- Frida Kahlo
- Frida Kahlo. Self-Portrait as a Tehuana
- Frida Kahlo. Self-Portrait with Loose Hair
- Frida Kahlo.
- Frida Kahlo. Me and My Parrots.
- Frida Kahlo. Me and My Doll.
- Frida Kahlo. Without Hope
- Frida Kahlo. Diego and I
- Frida Kahlo. My Nurse and I.
- Frida Kahlo. Self-Portrait.
- Frida Kahlo. The Love Embrace of the Universe, the Earth (Mexico), Diego, Me, and Senor Xolotl.
- Frida Kahlo. Self-Portrait (Dedicated to Leon Trotsky)
- Frida Kahlo. Self-Portrait on the Border Line Between Mexico and the United States.
- Frida Kahlo. Self-Portrait with Cropped Hair.
- Frida Kahlo. Self-Portrait with Monkey and Parrot.
- Frida Kahlo. Dona Rosita Morillo.
- Frida Kahlo. Self-Portrait with Bonito.
- Frida Kahlo. Self-Portrait with Monkeys.
- Frida Kahlo. Self-Portrait.
- Frida Kahlo. Self-Portrait with Thorn Necklace and Humming-bird
- Frida Kahlo. Fulang-Chang and I.
- Frida Kahlo. Self-Portrait with Braid.
- Frida Kahlo. Self-Portrait.
- Frida Kahlo. The Broken Column.
- Frida Kahlo. Henry Ford Hospital.
- Frida Kahlo. Self-Portrait with the Portrait of Doctor Farill.
- Frida Kahlo. Itzcuintli Dog with Me.
- Frida Kahlo. The Little Deer.
- Frida Kahlo. The Frame
- Frida Kahlo. Self-Portrait.
- Frida Kahlo. Roots
- Frida Kahlo. Memory.
- Frida Kahlo. Thinking about Death
- Frida Kahlo. Luther Burbank.
- Frida Kahlo. Frida and Diego Rivera.
- Frida Kahlo. The Two Fridas.
- Frida Kahlo.Self-Portrait.
- Frida Kahlo. My Birth.
- Frida Kahlo. My Grandparents, My Parents, and I.
- Frida Kahlo. Portrait of Diego Rivera.
- Frida Kahlo. What the Water Gave Me.
- Frida Kahlo. My Dress Hangs There.
- Frida Kahlo. Magnolias.
- Frida Kahlo. Fruits of the Earth.
- Frida Kahlo. Fruit of Life.
- Frida Kahlo. Viva la vida.
- Frida Kahlo. Flower of Life.
- Frida Kahlo. Sun and Life.
- Frida Kahlo. The Bus.
- Frida Kahlo. Moses.
- Frida Kahlo. Four Inhabitants of Mexico.
- Frida Kahlo. Naturaleza viva.
- Frida Kahlo. Portrait of Lupe Marin.
- Frida Kahlo. Tree of Hope.
- Frida Kahlo. Two Nudes in the Forest.
- Frida Kahlo. Two Women.
- Frida Kahlo. Portrait of Eva Frederick.
- Frida Kahlo. Portrait of Virginia (Nina).
- Frida Kahlo. The Suicide of Dorothy Hale.
- Frida Kahlo. The Deceased Dimas.
André Lhote, sculptor si pictor francez (5 iulie 1885 – 25 ianuarie 1962)
André Lhote (5 iulie 1885 – 25 ianuarie 1962), sculptor si pictor francez de forme, portrete, peisaje, natura moarta.A activat si ca profesor si scriitor de arta.
Lhote s-a nascut in Bordeaux si a invatat sculptura in lemn de la varsta de 12 ani cand tatal sau l-a dat ucenic la un producator local de mobila. S-a inscris la Scoala de Arte Frumoase din Bordeaux in 1898 si a studiat sculptura decorativa pana in 1904. In acelasi timp a inceput sa picteze in timpul liber, iar in 1905 s-a intors acasa si si-a facut propriul studio dedicandu-se picturii. A fost influentat de Gauguin si Cézanne si a avut prima sa expozitiela Galeria Druet in 1910, iar dupa patru ani s-a mutat la Paris.
Initial a pictat in stilul Fauvist, apoi Lhote s-a orientat spre Cubism si s-a alaturat grupului Section d’Or in 1912, expunand la Salonul de la Section d’Or. E considerat unul dintre parintii artei moderne alaturi de Gleizes, Villon, Duchamp, Metzinger, Picabia si La Fresnaye.
Primul Razboi Mondial i-a intrerupt activitatea artistica, iar dupa ce a iesit din armata in 1917, Lhote s-a alaturat grupului de cubisti sprijiniti de Léonce Rosenberg.
Opera sa a fost recompensata cu Grand Prix National de Peinture in 1955, iar Comisia UNESCO commission pentru sculpture l-a desemnat pe Lhote ca presedinte al International Association of Painters, Engravers and Sculptors. Lhote a murit in Paris in 1962.
Gabriela Elena. Maine este o zi mare
Călin Hera.Mesaj în limba chineză
Belle de Jour.Iar deliberare….
- Tete sur fond Rouge et Vert
- Simone rêvant
- Marguerite au chapeau de paille
- L’Escale
- Les deux amies
- Nu Cubiste
- Nu Assis
- Femme nue assise
- Nu a la Nature Morte
- Bacchante
- La Plage
- Figure en Bleu
- Andre Lhote
- Andre Lhote
- Hommage a Watteau – Arlequin Damasque
- Andre Lhote. Marinero con acordeón
- Football
- Andre Lhote
- Andre Lhote.Cubismo
- Sur La Terrasse
- Rochers et pins
- Le Port de Bordeaux
- Eglise de Normandie
- Voiliers
- Boats in Port
- Paysage au pont sur la riviere
- L’entrée du bassin à flot à Bordeaux
- Valle du Rhone, Vue de Mirmande
- Sainte Trinide
- Mirmande jaune
- Mirmande
- Paysage
- Landscape
- Green Landscape
- Le jardin
- Paysage au Lambrequin Rose
- La ferme aux quarante appartements
- Vue de Paris ou La Seine au point du jour
- Cordes
- Corbeille de Fleurs
- Andre Lhote.Nature Morte
- Nature Morte
Carolus-Duran (4 iulie 1837 – 17 februarie 1917), pictor francez
Charles Auguste Émile Durand, cunoscut sub numele Carolus-Duran (4 iulie 1837 – 17 februarie 1917), pictor si instructor de arta francez. S-a remarcat prin eleganta pictarii membrilor inaltei societati ai celei de-a Treia Republici Franceză.Carolus-Duran s-a nascut in Lille si a studiat la Academia din Lille apoi la Academia de Arte Frumoase din Paris. In 1861, a calatorit in Italia si Spania pentru a studia mai mult, consacrandu-se in special picturii lui Velázquez. Pictura sa dramatica, “Murdered, or The Assassination” (1866), a fost unul dintre primele sale succese, acum gasindu-se la muzeul din Lille .
Carolus-Duran a devenit cunoscut mai ales pentru pictatul de portrete si ca unul dintre profesorii celor mai straluciti artisti ai generatiei urmatoare.
Pictura sa “Lady with the Glove” (1869), un portret al sotiei sale, a fost cumparata pentru Musée du Luxembourg din Paris.
In 1889, a fost facut comandant al Legiunii de Onoare. In 1890 a participat la crearea Societatii Franceze de Arta (Société Nationale des Beaux Arts). A devenit membru al Academiei de Arte Frumoase in 1904, iar in urmatorul an a fost desemnat director al Academiei Franceze din Roma. A murit in Paris.
Din blogosfera.
Cristian.INSPIRAŢIA NU MIROASE A SANGE, Diana.Emma.Dragostea e un sentiment fara importanță, de vreme ce poate fi făcut la nesfârșit.”, Elisa.Întâmplare, Mirela Pete.Imagini senine și flori în balcoanele mele, Zefir.A spus…”Da!”, Belle de Jour.Concursul felin,
- Portrait of Carolus-Duran (1879) by John Singer Sargent
- Carolus-Duran – Lady with a Glove
- Carolus-Duran – The Artist’s Daughter, Marie-Anne
- Carolus-Durand-Lilia
- Carolus-Duran – Queen Maria Pia of Portugal
- Carolus-Duran -Portrait Of Mme Nadezhda Polovtseva
- Carolus-Duran – Portrait Of Helena Modjeska Chlapowski
- Carolus-Duran – Portrait du peintre espagnol Moreno
- Carolus-Duran – Portrait de Mme Neyt
- Carolus-Duran – Portrait de Georges Feydeau
- Carolus-Duran – Philippe Burty
- Carolus-Duran – Hector Hanoteau
- Carolus-Duran – Pauline Duvernay
- Carolus-Duran – Portrait of a Woman
- Portrait of Jules Barbey d’Aurevilly
- Carolus-Duran – Natalie Clifford Barney at age ten
- Carolus-Duran – Anna Gould
- Carolus-Duran – Portrait of Edouard Manet
- Carolus-Duran – Portrait of Edouard Manet
- Carolus-Duran – Mother and Children (Madame Faydou and Her Children)
- Carolus-Duran – Equestrian Portrait of Mademoiselle Croizette
- Carolus-Duran – Portrait of Mademoiselle Lancey
- Carolus-Duran – Le Baiser
- Carolus-Duran – Merrymakers
- Carolus-Duran – Le Convalescent
- Carolus-Duran – Lille
- Carolos-Duran-Danae
John Singleton Copley, pictor american(3 iulie 1738 – 9 septembrie 1815)
John Singleton Copley (3 iulie 1738, Boston – 9 septembrie 1815, Londra) a fost un pictor american, născut probabil în oraşul Boston, provincia britanică Massachusetts Bay ca fiu al cuplului Richard şi Mary Singleton Copley, ambii de origine irlandeza.
Copley este foarte cunoscut pentru portretele sale a unor importante persoane din Noua Anglie colonială, având ca subiecte mai ales oameni din clasele mijlocii ale timpului său. Nota inovativă a portretelor sale constă în introducerea în portretele personajelor a unor obiecte şi artefacte care erau semnificative în vieţile acestora.
Din blogosfera.
Mirela Pete.Imagini senine și flori în balcoanele mele, Cristian.X, Geanina.Poveşti de viaţă(VII) – O zi cu Mara(VIII), Gabriela Elena.Iubirea in orice limba, Elisa.Stare de spirit, Cosmin.Fragment de stea – Sânge balcanic (103) poem, CELLA.Respirare, Ryana.Retoric, Calin.Până la Buşteni şi înapoi, Ioan Usca.Cerere şi ofertă,
- John Singleton Copley – Abigail Bromfield hat
- John Singleton Copley – Anne Erving, Mrs Duncan Stewart
- John Singleton Copley – Eunice Dennie Burr
- John Singleton Copley – Dorothy Quincy Hancock
- John Singleton Copley – Margaret Kemble Gage
- John Singleton Copley – Mrs Daniel Hubbard Mary Greene
- John Singleton Copley – Mrs Jeremiah Lee Martha Swett
- John Singleton Copley – Midshipman Augustus Brine
- John Singleton Copley – Mrs John Winthrop
- John Singleton Copley – Mrs. John Amory (Katherine Greene)
- John Singleton Copley – Mrs. Joseph Barrell (Hannah Fitch)
- John Singleton Copley – Mrs. Joseph Mann (Bethia Torrey)
- John Singleton Copley – Mrs. Richard Skinner (Dorothy Wendell)
- John Singleton Copley – Nathaniel Hurd
- John Singleton Copley – Rebecca Boylston
- John Singleton Copley – Mrs. Benjamin Pickman (Mary Toppan)
- John Singleton Copley – Mrs. Humphrey Devereux
- John Singleton Copley – Portrait of Alice Hooper
- John Singleton Copley – Portrait de Madame John Stevens
- John Singleton Copley – Mary MacIntosh Royall and Elizabeth Royall
- John Singleton Copley – Paul Revere
- John Singleton Copley – Mr. and Mrs. Thomas Miffin
- John Singleton Copley – Portrait of Colonel Fitch and His Sisters
- John Singleton Copley – Young Lady with a Bird and Dog
- John Singleton Copley – Boy with Squirrel
- John Singleton Copley – Daughters of King George III
- John Singleton Copley – The Stillwell Family
- John Singleton Copley – Porträt der Familie Copley
- John Singleton Copley – Self-Portrait 1769
- John Singleton Copley – Sir William Pepperrell and His Family
- John Singleton Copley – St. Cecilia
- John Singleton Copley – The Red Cross Knight
- John Singleton Copley – Watson and the Shark
Paradoxul zilelor noastre, Octavian Paler
de Octavian Paler
“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
ai.
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.

RememberOctavian Paler (2 iulie 1926, Lisa, judeţul Făgăraş, actualmente în judeţul Braşov — 7 mai 2007, Bucureşti).
Cristian.PE BANCĂ, Cristian.RENAŞTERE, Gabriela Elena.The steps we take…, Elisa.Stare de spirit, CELLA.RESPIRARE, Mirela.Fotografii din Cluj, Diana Emma.Tocmai pentru că nu ne-au murit lăudătorii, Caius.Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 45,
Diana, Prinţesă de Wales (1 iulie 1961–31 august 1997)
Diana, Prinţesă de Wales (Diana Frances, născută Spencer) (1 iulie 1961–31 august 1997) a fost prima soţie a lui Charles, Prinţ de Wales, moştenitorul tronului Regatului Unit. Fiii lor, William, Prinţ de Wales şi Prinţul Henry (Harry), sunt al doilea şi al treilea în linia de succesiune la tronul britanic şi a celor cincisprezece state supuse Angliei. De la căsătoria din 1981 până la divorţul din 1996 a fost numită Her Royal Highness The Princess of Wales (Alteţa Sa Regală Prinţesa de Wales), iar după divorţ, Diana, Princess of Wales (Diana, Prinţesă de Wales).
Printesa Diana spunea:
“Cea mai mare suferinta a vremurilor noastre e ca asa de multi oameni trebuie sa sufere fara a fi iubiti niciodata”.
“The worst illness of our time is that so many people have to suffer from not ever being loved”.
Diana, Printesa de Wales sau Printesa Inimilor cum i se spunea a devenit foarte cunoscută pentru susţinerea pe care o acorda mai multor proiecte caritabile.
Interesul Dianei în susţinerea şi ajutarea tinerilor a dus la constituirea Premiului in memoria Dianei, acordat tinerilor care au dovedit devotament altruist şi angajament în cauzele susţinute de prinţesă. În 2002, Diana a ocupat locul al III-lea în sondajul opiniei publice 100 dintre cei mai mari britanici, fiind înaintea reginei Regina Elisabeta aII-a şi a altor monarhi britanici.
În 29 August 2007 fotograful peruvian Mario Testino a anunţat că pe 20 noiembrie el va organiza o licitaţie pentru fotografia Dianei în beneficiul victimelor cutremurului din Peru (la Londra de Phillips de Pury & Co). Fotografia a apărut în ediţia din 1997 a revistei Vanity Fair şi o înfăţişează pe Diana purtând o rochie neagră.[68]
Terenul de joacă în memoria Dianei, Prinţesa de Wales a fost construit în grădina Kensington şi a costat 1.7 million £.[69]
Aleea Dianei, Prinţesa de Wales a fost dedicată amintirii Dianei, Prinţesa de Wales, întinzându-se de la Kensington Gardens, Green Park, Hyde Park până în parcul St James.
În 6 iulie 2004, regina Elisabeta a II-a a inaugurat oficial Fântâna în memoria Dianei, Prinţesă de Wales. Este situată în colţul de sud-vest al parcului Hyde din Londra.
În 1999 Premiul în memoria Dianei, Prinţesă de Wales pentru tineri inspiraţi a fost fondat.
- Wedding of Diana, Princess of Wales
- Diana, Princess of Wales and her sons
- Diana`s Funeral
- Harrods-Dianna Dodi Memorial
Din blogosfera.
Gabriela Elena.Taiati si stoarceti bine!, Gabriela Elena.What do we really want?, Cristian .RENAŞTERE,


































































































































































































































































































