Arhivele lunare: iulie 2010
Sir Joshua Reynolds (16 iulie 1723 – 23 februarie 1792), pictor englez
Sir Joshua Reynolds. Self-Portrait
Sir Joshua Reynolds (16 iulie 1723 – 23 februarie 1792) a fost un important și influent pictor englez al secolului al XVIII-lea.Joshua Reynolds s-a născut pe 16 iulie 1723 la Plympton, un orășel situat în apropierea portului Plymouth Dock (astăzi Devenport). A fost al șaptelea copil al respectabilului Samuel Reynolds, absolvent de Oxford și directorul școlii din oraș.
Joshua Reynolds - Mrs Richard Crofts
În noiembrie 1740 tatăl său îl trimite la Londra în atelierul lui Thomas Hudson, pictor, considerat unul dintre cei mai talentați portretiști în viață. Trei ani mai târziu se întoarce la Plymouth Dock. La 26 de ani pleacă în călătorie în Italia. După scurte escale în 1750 ajunge la Roma. Studiază toate colecțiile, le analizează, își petrece timpul copiind lucrările lui Rafael. Adevăratul său idol este Michelangelo, pe care îl numește “divin”. Părăsește Roma și locuiește scurt timp la Neapole și Florența. Vizitează Parma și Bologna de unde pleacă la Veneția. Înainte de a se înapoia în țară, se oprește o lună la Paris unde se familiarizează cu pictura franceză contemporană.
Sir Joshua Reynolds. Cupid Untying Venus's Belt
Recunoașterea definitivă o dobândește pictând portretul în mărime naturală al prietenului său Augustus Keppel. Pe 14 decembrie 1768, Reynolds care contribuise la înființarea Academiei Regale, este ales în unanimitate primul ei director. A ocupat această funcție vreme de peste 20 de ani. Pe 21 iulie 1769 este înobilat, devine Sir Joshua Reynolds. În 1784 este numit pictorul oficial al curții regale. În 1786, țarina Ecaterina a II-a a Rusiei îi comandă un tablou istoric. Reynolds are libertate totală în alegerea temei și a dimensiunilor tabloului; pictează Hercules sugrumând șerpii trimiși de Hera.
Face câteva călătorii pe continent, studiază operele maeștrilor olandezi și flamanzi contemporani sau clasici. Își pierde vederea și e nevoit să renunțe la pictură.
Pe 23 februarie 1792 Sir Joshua Reynolds moare de cancer la ficat la reședința sa din Leicester Fields. este inmormântat alături de marele portretist Anton van Dyck.
În creația lui Reynolds, un loc important îl ocupă portretele de copii, atât din punctul de vedere al numărului lor cât și al valorii artistice.
Tot in 16 iulie s-a nascut si Jean-Baptiste-Camille Corot (16 iulie 1796, Paris – 22 februarie 1875 , Paris) a fost cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX–lea. Camille Corot este pictorul care eliberează peisagistică de restricţiile impuse de neoclasicism. A fost un maestru al picturii plein-air şi, prin urmare, a influenţat impresionismul, curent la a cărui naştere a asistat, fără a-l fi înţeles pe deplin. Corot poate fi socotit precursorul impresionismului.
Jean-Baptiste-Camille Corot - Algerian Woman
Galeria de pictura Jean-Baptiste-Camille Corot.
Din blogosfera.
Galerie de pictura Sir Joshua Reynolds.
“Dar merele, frunzele, umbrele, păsările s-au supărat deodată pe mine.”
Update:Acum am aflat ca Fluffy a murit si a fost ingropat la padure langa celelalte animalute. 
Nichita spune:
N-am fost supărat niciodată pe mere
că sunt mere, pe frunze că sunt frunze,
pe umbră că e umbră, pe păsări că sunt păsări.
Dar merele, frunzele, umbrele, păsările
s-au supărat deodată pe mine.
Ca-s om rau si mint, fur, insel, tradez,
Ma bucur de necazul altuia, il invidiez cand ii merge bine,
Torturez, lovesc, ucid fiinte fara aparare…
Asta spun eu.
Fluffy cu o catelusa gasita pe strada
Cineva sau ceva cu doua picioare l-a otravit pe Fluffy cu antigel.Sper ca va scapa cu viata.Ma rog sa scape cu viata.
Fluffy e un catel gasit intro iarna (chiar de ziua mea0.Era mic si foarte bolnav, dar s-a vindecat si a crescut mare.Are obiceiul sa latre la oameni (unii aau facut reclamatii), de aceea e tinut legat cateodata, e si castrat…
De astazi nu stiu cat voi mai avea timp sa fiu pe-aici, incerc sa programez cateva articole pe care le-am pregatit din timp.Voi incerca sa raspund la comentarii, daca nu reusesc, va rog sa nu va suparati pe mine.
Trebuie sa stau cu mama mea si s-o ajut, mai trebuie sa-l supraveghez pe Fluffy, catelul famailiei surorii mele mici, otravit cu antigel de o fiinta bipeda.
De pisicuta are grija mama, iar eu doar o mangai si o dragalesc.
Astazi nu lipseste pictura, e ziua lui Rembrandt van Rijn.
Rembrandt Harmenszoon van Rijn (15 iulie 1606, Leiden – 4 octombrie 1669, Amsterdam), pictor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru şi pentru desenele şi gravurile sale.
Galeria cu picturile lui o puteti vedea in articolul meu de anul trecut dedicat acestui mare artist, Rembrandt van Rijn.
Din blogosfera.
14 iulie
Incep cu o stire trista.In aceasta zi, chiar de ziua nasterii sale, Madalina Manole s-a stins din viata.Se spune ca s-a sinucis.Imi pare rau, parca e prea mult pentru mine sa aud intro saptamanade doua sinucideri ale unor persoane cunoscute si de tragedia cu cei patru fratiori sufocati intro lada de faina.Si cum nu am chef sa postez ceva, am ales sa pun link-urile unor articole de anul trecut cu evenimente intamplate in ziua de 14 iulie.
James Abbott McNeill Whistler. Nocturne in Blue and Silver.The Lagoon, Venice.
James Abbott McNeill Whistler, pictor american s-a nascut in 14 iulie 1834 (†17 iulie 1903).
Gustav Klimt. Death and Life.
Gustav Klimt, (14 iulie 1862, Baumgarten/Viena – †6 februarie 1918, Wien-Neubau) a fost un pictor şi decorator austriac, lider al avangardei vieneze şi unul din fondatorii Secesiunii. Arta lui a contribuit în mare măsură la izbucnirea uneia din cele mai mari revoluţii din istoria artei.
Jean-Pierre Houël.Prise de la Bastille
Ziua Frantei-Ziua căderii Bastiliei (14 iulie 1789) – Ziua cand a inceput Revolutia Franceza.
Din blogosfera.
Daniel, tatăl bolnav care îşi creşte singur fetiţa, are nevoie de ajutor
Am scris despre acest caz umanitar la rugamintea acestui tata caruia ii este greu si are nevoie de ajutorul nostru.
VA ROG DIN SUFLET AJUTATI-MA CU PUBLICAREA POVESTiI MELE PE SAITUL DM DANIEL ZAVOI TATAL INFIRM POSTAT DE TV ACASA POVESTIRI adevarate am nevoie de ajutorul semenilor nostri tel 0727579813 multumesc
Daniel Zăvoi este un tată necăjit care îşi creşte singur fetiţa, pe micuţa Vanessa, în vârstă de cinci ani, deşi a rămas infirm în urma unui accident de muncă.
În urmă cu cinci ani, Daniel a avut un accident de muncă şi a rămas infirm. Apoi, soţia sa l-a părăsit şi l-a lăsat singur cu fetiţa lor. Ea i-a dat putere şi pentru ea a continuat să muncească.
A plecat în Spania, să mucnească pentru a strânge bani pentru operaţie, dar acolo a avut un alt necaz: a căzut din nou de pe schele. Acum, cei doi locuiesc într-un apartament social şi au multe datorii.
Oamenii cu suflet bun care au văzut povestea lor i-au ajutat cât au putut, astfel că, din cele 35 de milioane de lei pe care îi datorau, au mai rămas de dat doar 9 milioane. Daniel a fost impresionat să vadă că în contul de la bancă a donat bani chiar şi o doamnă de 60 de ani. Din puţinul ei, femeia le-a dat 17 lei, o sumă mică pentru mulţi, dar care contează pentru cei care nu au.
Irina Loghin a fost foarte impresionată de povestea lui Daniel şi a fetiţei sale, Vanessa şi i-a transmis fetiţei că o va vizita cât de curând va putea şi îi va aduce castelul şi păpuşa pe care şi le doreşte. Cei trei solişti i-au transmis lui Daniel să aibă curaj şi să meargă mai departe, pentru fetiţa lui.
Irina Loghin îşi aminteşte că nici copilăria ei nu a fost foarte veselă. A trecut prin multe greutăţi, au fost şase fraţi şi au suferit de foame în timpul războiului, dar consideră că aceste greutăţi au transformat-o într-un om mai puternic. Ea spune că Dumnezeu este cel care o ajută şi o ocroteşte de fiecare dată şi că şi-a învăţat copiii să se roage în fiecare seară, pentru că puterea credinţei este foarte mare.
Irina Loghin a cântat o melodie pe care a dedicat-o micuţei Vanessa, un cântec foarte vesel, potrivit pentru această perioadă a anului.
Să fim şi noi alături de Daniel şi de fetiţa lui, de la inimă la inimă!
NUMĂR DE TELEFON: 0727.579.813
Amedeo Modigliani, pictor şi sculptor italian (12 iulie 1884 – 24 ianuarie 1920)
The woman with blue eyes
Amedeo Modigliani (12 iulie 1884, Livorno – 24 ianuarie 1920, Paris) a fost un pictor şi sculptor italian stabilit în Franţa, reprezentant al “Şcolii Pariziene” (“École de Paris”), evidenţiat în scurta sa viaţă printr-o creaţie plină de eleganţă şi rafinament, care depăşeşte graniţele manierismului. Toată viaţa sa Modigliani este în căutarea frumuseţii perfecte, uşor abstracte, care să reprezinte sinteza idealului visat cu concretul, reprezentat de model. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor şi ale unor necunoscuţi.
Portrait d'une jeune femme au chapeau (Jeanne Hébuterne avec un grand chapeau)
Amedeo Modigliani se naşte la 12 iulie 1884 în Livorno, într-o familie italiană de origine evreiască sefardă. Tatăl, Flaminio Modigliani, era un negustor originar din Roma. Primii săi ani, Amedeo i-a trăit într-o atmosferă grea, cu privaţiuni, firma tatălui dăduse faliment. Totuşi, cea mai importantă problemă, este sănătatea sa şubredă. La vârsta de unsprezece ani contractează o afecţiune pulmonară gravă, trei ani mai târziu, în anul 1898, cade greu bolnav de tifos. Descoperă în acest timp pictura şi o roagă pe mama lui să îi permită să ia lecţii de desen. Din august 1898, tânărul Modigliani frecventează atelierul pictorului Guglielmo Micheli din Livorno, unde execută naturi moarte şi portrete. După o nouă agravare a sănătăţii, îşi petrece iarna în clima blândă a oraşelor Napoli şi Amalfi. Însănătoşit, Amedeo se înscrie în 1902 la “Şcoala de Nuduri” din Florenţa (“Scuola libera di Nudo”), condusă de maestrul Giovanni Fattori iar, un an mai târziu, frecventează cursurile “Institutului de Arte Frumoase” din Veneţia.La începutul anului 1906, Modigliani se hotărăşte să se stabilească la Paris, unde se înscrie la “Académie Colarossi” şi îşi găseşte o locuinţă în cartierul Montmartre.
Portrait of a Young Man
Modigliani, personaj pitoresc, într-o haină reiată, cu un fular roşu în jurul gâtului şi pălărie cu boruri largi, este un obişnuit al bistro-urilor şi barurilor din împrejurimi. Aici cunoaşte avangarda artistică, printre care Pablo Picasso, Juan Gris sau Diego Rivera, precum şi scriitorii André Salmon, Guillaume Apollinaire şi Max Jacob. În perioada de început, stilul său nu este încă definit iar uşurinţa execuţiei îi lipseşte, lucrările sale oscilează între expresionism, fauvism şi pastişarea lui Toulouse-Lautrec. Un admirator al său, doctorul Paul Alexandre, îl susţine şi îl convinge să-şi expedieze lucrările la “Salonul Artiştilor Independenţi”, unde, în martie 1908, Modigliani va expune şase tablouri.În septembrie 1909, Modigliani se mută din Montmartre în Cité Falguière, un cartier al Parisului din secolul al XIV-lea, unde Constantin Brâncuşi, cu care între timp se împrietenise, îi găsise un atelier. Nu încetează să picteze, dar majoritatea timpului o va consacra noii sale pasiuni, sculptura. Expune un număr de şapte sculpturi şi guaşe la o expoziţie deschisă în martie 1911 în atelierul artistului portughez Amadeo de Souza Cardoso iar în anul următor, 1912, Modigliani dobândeşte recunoaşterea ca sculptor la al “X-lea Salon de Toamnă”, unde se prezintă cu alte şapte lucrări.
Portrait of Beatrice Hastings before a door
O legătură furtunoasă a lui Amedeo cu ziarista şi poeta engleză Beatrice Hastings durează doi ani. Se despart în anul 1916, când sănătatea artistului începe din nou să se deterioreze. În această perioadă, Modigliani îl cunoaşte pe poetul polonez Leopold Zborowski, care devine prietenul său fidel, îngrijitorul şi negustorul lui exclusiv şi îi pune la dispoziţie cea mai mare încăpere din locuinţa sa.
Portrait of Jeanne Hébuterne
În aprilie 1917, la o petrecere de carnaval, Amedeo o cunoaşte pe Jeanne Hébuterne, o studentă la “Académie Colarossi” în vârstă de nouăsprezece ani, şi se îndrăgosteşte nebuneşte de ea. Zborowski îi ajută să se mute împreună şi îi organizează lui Modigliani prima expoziţie individuală: 32 de pânze expuse la galeria “Berthe Weill”. În ziua vernisajului, pe 3 decembrie 1917, poliţia reţine câteva nuduri ca fiind “imorale”. Nu reuşeşte însă să vândă nici măcar un singur tablou.
Starea de sănătate a lui Amadeo se înrăutăţeşte, graţie ajutorului lui Zborowski, pleacă în toamna lui 1918 la Nisa, în sudul Franţei, unde Jeanne dă naştere unei fetiţe. Îşi prelungesc şederea în sud până la sfârşitul lunii mai 1919. Întors la Paris, în atelierul său din “Rue de la Grande Chaumière”, Modigliani pictează acum portrete ale prietenilor săi. Se simte tot mai rău. Este diagnosticată o inflamaţie tuberculoasă a meningelor şi este internat în spitalul “Charité”, dar nu mai există nicio speranţă. Amedeo Modigliani moare la 24 ianuarie 1920. Avea doar treizeci şi şase de ani.
Amedeo Modigliani nu a avut predecesori direcţi şi nici urmaşi, arta sa îi aparţine în exclusivitate. Această particularitate vorbeşte despre valorile şi frumuseţea operei sale. După anul 1910, Pablo Picasso va împrumuta ceva din tehnica artistului italian. Patruzeci de ani mai târziu, Bernard Buffet realizează opere ale căror linii ferme, gamă cromatică restrânsă şi simţ al spaţiului ne poartă cu gândul la creaţia lui Modigliani.
Galerie de pictura Amedeo Modigliani .
Din blogosfera.
Geanina.Poveşti de viaţă(VII) – O zi cu Mara(IX)
Elisa.Bună dimineaţa de luni !
Eugène Boudin, pictor francez (12 iulie 1824 – 8 August 1898)
Eugène Boudin - Trouville
Eugène Boudin (12 iulie 1824 – 8 August 1898) pictor francez de peisaje si peisaje marine.A fost unul dintre primii pictori care au pictat mai degraba afara decat intrun atelier de pictura.A avut o mare influenta asupra impresionistilor francezi.
Boudin s-a nascut la Trouville, France, a fost fiul unui navigator. In 1835 tatal sau a dechis un mic magazin in Le Havre unde Boudin a lucrat alaturi de el, vanzand articole de papetarie si facea rame pentru tablouri. Boudin a intalnit multi artisti care aduceau picturile pentru vanzare in magazinul lor.Pe la 20 de ani, Boudin a plecat la Paris sa studieze pictura. venea des acasa ca sa picteze peisaje marine din jurul casei.
In 1856 Boudin l-a intalnit pe Claude Monet cu care a lucraat cateva luni in studioul sau. Cei doi au ramas prieteni pe viata. Monet a spus mai tarziu ca Boudin a avut o influenta majora asupra lui, invatandu-l sa picteze in natura. Camille Corot care a avut una dintre cele mai mari influente asupra lui Monet ai a altor impresionisti, privind lucrarile lui Boudin a exclamat: “Tu esti maestrul cerului.”
Din blogosfera.
Geanina.Poveşti de viaţă(VII) – O zi cu Mara(IX)
Elisa.Bună dimineaţa de luni !
Bogdan.Jurnal saptamanal (5 – 11 iulie 2010)
-
- Eugène Boudin – Trouville
-
- Eugène Boudin – Personnages sur la plage de Trouville
-
- Eugène Boudin – Trouville-Les roches noires
-
- Eugène Boudin – Trouville, Scène de plage
-
- Eugène Boudin – Bathers Trouville
-
- Eugène Boudin – On the Beach, Trouville
-
- Eugène Boudin – Beach of Trouville
-
- Eugène Boudin – Ships at Le Havre
-
- Eugène Boudin – Dusk over the port of Le Havre
-
- Eugène Boudin – Pleine mer
-
- Eugène Boudin – Sainte-Adresse
-
- Eugène Boudin – Rivage de Portrieux, Cotes-du-Nord
-
- Eugène Boudin – Le bassin Deauville
-
- Eugène Boudin – La Rade de Villefranche, vue du quai de la Marine
-
- Eugène Boudin – La Rade de Villefranche
-
- Eugène Boudin – Laveuses au bord de la Touques
-
- Eugène Boudin – La jetée de Deauville
-
- Eugène Boudin – Bathing Time at Deauville
-
- Eugène Boudin – Deauville, Le bassin
-
- Eugène Boudin – Deauville
-
- Eugène Boudin – Honfleur. Le Port
-
- Eugène Boudin – Bordeaux, o porto
-
- Eugène Boudin – Coucher de Soleil, Etaples
-
- Eugène Boudin – Atlantic coast near Bénerville
-
- Eugène Boudin – Antibes, le Fort carré
-
- Eugène Boudin – Antibes, la baie
-
- Eugène Boudin – Antibes, la pointe de l’Ilette
-
- Eugène Boudin – Piazzetta San Marco in Venice
-
- Eugène Boudin – Canals in Brussels
-
- Eugène Boudin – Canals in Brussels
-
- Eugène Boudin – Fervaques, jardin et maison
-
- Eugène Boudin – Dordrecht, the Grote Kerk from the Canal
-
- Eugène Boudin – Marché aux bestiaux à Daoulas
-
- Eugène Boudin – Le Déjeuner sur l’herbe
-
- Eugène Boudin – Princess Pauline Metternich on the Beach
-
- Eugène Boudin
Boris Grigoriev, pictor si grafician rus(11 iulie 1886 – 7 februarie 1939)
Boris Grigoriev - A Lady in Black
Boris Grigoriev (11 iulie 1886 – 7 februarie 1939), pictor si grafician rus.
Grigoriev s-a nascut in Rybinsk si a studiat la Scoala de Arta Stroganov din 1903 pana in 1907.Grigoriev si-a continuat studiile la Academia Imperiala de arte din Saint Petersburg cu Aleksandr Kiselyov, Dmitry Kardovsky si Abram Arkhipov intre 1907 si 1912. a inceput sa-si expuna lucrarile in 1909 ca membru al grupului Uniunea Impresionistilor si a devenit membru al miscarii World of Art in 1913. In acelasi timp a fost interesat de literatura, scriind novela Raze tinere.
Boris Grigoriev - Entrez
Grigoriev a trait o perioada in Paris, unde a urmat Académie de la Grande Chaumière.In Paris a fost foarte influentat de Paul Cézanne.
Boris Grigoriev - Little Country Women
Grigoriev a fost interesat si de viata la tara, astfel a creat o serie de picturi si lucrari grafice care descriu saracia si forta taranimii ruse si viata la tara (Raseja, in rusa: Расея).
Grigoriev a murit in Cagnes-sur-Mer in 1939.
Din blogosfera.
Caius.Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 47
Ioan Usca.Consideraţii asupra Campionatului Mondial
-
- Boris Grigoriev – A Lady in Black
-
- Boris Grigoriev – Portrait of Anna Grilikhes
-
- Boris Grigoriev – girl from California
-
- Boris Grigoriev – Concierge
-
- Boris Grigoriev – Parisian Cafe
-
- Boris Grigoriev
-
- Boris Grigoriev – Usual Guest
-
- Boris Grigoriev – The Harlot of Marseilles
-
- Boris Grigoriev – The Street of Blondes
-
- Boris Grigoriev – Dream acrobat
-
- Boris Grigoriev – Dream
-
- Boris Grigoriev – Circus Woman
-
- Boris Grigoriev – Pierrot’s Wedding
-
- Boris Grigoriev – Jewish Comedians Resting
-
- Boris Grigoriev – Dull Season in Paris
-
- Boris Grigoriev – Entrez
-
- Boris Grigoriev – Cabaret
-
- Boris Grigoriev – On tropic of Peru
-
- Boris Grigoriev – Chile Santjago
-
- Boris Grigoriev – Grandfather’s Tomb
-
- Boris Grigoriev – Still Life with a cat and onions
-
- Boris Grigoriev – A tree
-
- Boris Grigoriev – Sunflowers
-
- Boris Grigoriev – Trees
-
- Boris Grigoriev – Vultures.
-
- Boris Grigoriev – In the Mountains
-
- Boris Grigoriev – Winter. Hunters
-
- Boris Grigoriev – The Wonderful Soup
-
- Boris Grigoriev – Man with Pipe
-
- Boris Grigoriev – The People’s Land
-
- Boris Grigoriev – Faces of Russia
-
- Boris Grigoriev – Shepherd of the Hills
-
- Boris Grigoriev – Rasseya
-
- Boris Grigoriev – Back from Work
-
- Boris Grigoriev – An Old Man from Olonetz
-
- Boris Grigoriev – Pipe Players
-
- Boris Grigoriev – Woman and Child
-
- Boris Grigoriev – Mother
-
- Boris Grigoriev – Little Country Women
-
- Boris Grigoriev – Old Milk-Woman
-
- Boris Grigoriev – L’homme dans la cave
-
- Boris Grigoriev – Portrait of a Gentleman
-
- Boris Grigoriev
-
- Boris Grigoriev – Portrait of F. Chaliapin
-
- Boris Grigoriev – Portrait of Vsyevolod Meyerhold
-
- Boris Grigoriev – Portrait of the Writer Maxim Gorky
-
- Boris Grigoriev – Portrait of the Photographer M.A.Sherling
-
- Boris Grigoriev – Portrait of the Composer Sergei Rakhmaninov
-
- Boris Grigoriev – Portrait of the Artist Nikolai Konstantinovich Roerikh
-
- Boris Grigoriev – Portrait of the Artist Mikhail Dobuzhinsky
-
- Boris Grigoriev – Portrait of Shaliapin
-
- Boris Grigoriev – Maternity (Portrait of N.A.Peshkova with daughter)
-
- Boris Grigoriev – Girl with a milk can
-
- Boris Grigoriev – View of a garden (Borisella, artist’s house in Cagnes Sur Mer)
-
- Boris Grigoriev – Portrait of E.G.Grigorieva, the Artist’s Wife.
-
- Boris Grigoriev
-
- Boris Grigoriev – L’Etranger (Self-portrait)
Camille Pissarro si Giorgio de Chirico, pictori nascuti in 10 iulie
Camille Pissarro - Self Portrait .
Camille Pissarro (10 iulie 1830, Charlotte-Amalie – 13 noiembrie 1903, Paris) a fost un pictor francez care a jucat un rol decisiv în unificarea mişcării impresioniste şi în schimbările ce au avut loc în arta celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, rol recunoscut ca atare cu mult mai târziu decât cel al altor pictori contemporani cu el.
Camille Pissarro - Peasants Planting Pea Sticks
Prin contribuţia pe care a avut-o la formarea artistică a lui Paul Cézanne, Vincent Van Gogh, Paul Gauguin, Georges Seurat şi alţii a influenţat, deşi mai puţin remarcat, apariţia picturii moderne din secolul al XX-lea.
Ii invit la galeriile de pictura pe: Bogdan, CELLA, Cristian, Geanina, Belle de Jour, Elisa, Gabriela Elena, Ioan Usca, Caius, Elena Agachi, Dumitru Agachi, Calin, Diana Emma, Vaca Verde, Vania, Cristian,
Giorgio De Chirico.Self-Portrait
Giorgio de Chirico(10 iulie 1888, Volos – 20 noiembrie 1978, Roma), cunoscut şi ca Népo, a fost un pictor suprarealist italian, poate cel mai enigmatic exponent al artei figurative din secolul al XX-lea.
Galerie de pictura Camille Pissarro.
Read the rest of this entry
Nimicnicia si absurdul vietii, Omar Khayam
de Omar Khayam
Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
lar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea.
Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Şi-acum- ce sens plecarea?
Un joc ce se repetă e viaţa- şi tu ştii:
Câştigul e durere şi moartea fără nume.
Ferice de copilul sfârşit în prima zi,
Mai fericit acela ce n-a venit pe lume.
Spun unii că există un Creator, şi zic
Că pentru a distruge, fiinţe a creat.
Fiindcă sunt urâte? Dar cine-i vinovat?
Sau pentru că-s frumoase? Nu mai pricep nimic.
Credinţă şi-ndoială, eroare şi-adevăr,
Ca boaba unei spume, uşoare sunt şi goale.
Opacă sau bogată în irizări de cer,
Această boabă-i chipul şi tâlcul vieţii tale.
Când am să plec din lume n-au să mai fie flori,
Nici chiparoşi, nici buze, nici vin cu-arome fine.
Nici zâmbet, nici tristeţe, nici înserări şi zori.
Nu va mai fi nici lumea- căci gândul meu o ţine.
Un punct pierdut e lumea în haosul imens
Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens.
Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis,
Zădarnic este gândul, iar existenţa- vis.
Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă.
lar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă,
Ne mută, ne opreşte, un timp ne mută încă
Şi apoi în cutia neantului ne-aruncă.
Tu ai să pleci spre ziuă sau poate chiar diseară.
E timpul să bei vinul cu sufletul uşure.
Tu te compari, nebune, cu o comoară rară
Şi crezi că hoţii-aşteaptă cadavrul- să ţi-l fure?
Toti cei care plecarâ au adormit pe rând
În pulberea săracă a vanităţii lor.
Să bem, şi-ascultă-aicea amarul adevăr:
Tot ce-a spus fiecare, o, Saki, a fost vânt.
Durere şi mâhnire în lumea nesfârşită,
Cu mii de taine plină – alt lucru n-am găsit.
Ai vrut mai mult să afli, o, inimă-ostenită,
Dar astăzi, la plecare, nu ştim de ce-am venit.
Se-ntunecă. Mesenii extenuaţi de viaţă
Au adormit. În umbră, priviţi ce palizi sunt!
Întinşi şi reci! Tot astfel vor fi şi în mormânt.
N-aduceti lampa! Mortii nu mai au dimineată.
Vreau beat să fiu într-una şi-aş vrea să dorm mereu.
Am renunţat să aflu ce-i bine şi ce-i rău.
Durerea, bucuria- la fel sunt pentru mine.
Căci zâmbetu-i solia tristeţii care vine.
Tu eşti, bătrână lume, palatul trist în care
Aleargă nopţi şi zile, spre moarte galopând.
Şi unde şahi de-a rândul visară fiecare
Mărire sau iubire – şi s-au trezit plângând.
Mă-ntreb: ce-mi aparţine cu-adevărat? Ce rost
Avui, când fără urmă am să mă pierd în moarte?
Un scurt incendiu-i viaţa. Văpăi de toţi uitate,
Cenuşă spulberată-n vânt: un om a fost.
N-aş fi venit aicea de-aş fi putut alege.
Şi chiar dacă-aş fi liber, spuneţi-mi, unde-aş merge?
Să nu te naşti mai bine-i. Dar cum să evităm?
…Acum însă că suntem – de ce să mai plecăm?
Beţivule, imensă urnă, eu nu ştiu cin’ te-a modelat.
Ştiu doar că poţi-ncape-n trei vedre şi ştiu c-ai să te sfarmi curând.
Mult timp am să mă-ntreb atuncea: de ce ai fost oare creat,
De ce-ai fost fericit şi-acuma – de ce eşti doar pământ?
Prisos de strălucire eu lumii n-am adus.
Tot ce mă înconjoară – de mine-i mai presus.
Nedumerit şi singur mă-ntreb neîncetat:
De ce-am venit pe lume? De ce sunt alungat?
Prietenii mei unde-s? Călcatu-i-a-n picioare
Ne-ndurătoarea moarte? Dar noaptea mi se pare
Că-i mai aud cum cântă prin parcul adormit.
- Sunt morţi, ori poate numai sunt beţi de-a fi trăit?
Cu toate că-s frumoasă şi am parfum de lotuşi,
Deşi am ca laleaua obraz catifelat
Şi svelt ca chiparosul mi-e trupul, spune-mi, totuşi,
Ce scop avu cerescul Zugrav când m-a schiţat?
Din blogosfera.
Bogdan Epureanu.O leapsa de dincolo de moarte
