Arhivele lunare: mai 2010
Galerie de pictura Tamara de Lempicka, pictoriţă poloneză
Tamara de Lempicka-The Shy Model
Tamara de Lempicka (16 mai 1898 la Varşovia în Polonia – 18 martie 1980 la Cuernavaca în Mexic), născută Maria Gorska, este o pictoriţă poloneză, reprezentantă de vârf a curentului Art Deco în pictură. A fost un star şi s-a comportat ca atare, făcând din viaţa sa o continuă punere în scenă, profitând în afară de talentul său, şi de frumuseţea sa.Fiică de avocat, crescută într-un mediu privilegiat, îşi petrece tinereţea între Sankt Peterburg, Monte Carlo şi staţiunile turistice la modă din Europa. La vârsta de 16 ani, în 1914, se instalează la Sankt Peterburg, la o rudă, unde ia şi primele lecţii de pictură. Aici îl întâlneşte pe Tadeusz Lempicki, tânăr avocat rus, cu care se căsătoreste în 1916. Revoluţia bolşevică întrerupe brusc această viaţă fără griji. Pleacă la Copenhaga, apoi eşuează la Paris ca de altfel, majoritatea emigranţilor ruşi. Pierderea reperelor iniţiale ale vieţii duce la desagregarea căsătoriei.
Tamara de Lempicka-Self Portrait and Bugatti
Soţul său refuzând să muncească, Tamara se hotărăşte să-şi ia soarta în mâini, alegând, pentru a reuşi, o carieră în pictură. Începând din 1920 frecventează academia Grande Chaumière şi işi desăvârseste formaţia cu pictorii Maurice Denis şi André Lhote precum şi cu călătorii în Italia unde copiază din mari maeştri ai picturii. Primul contact cu publicul are loc în 1922, la Salonul de Toamnă, unde expune un portret. În continuare dezvoltă un stil sculptural, în culori puternice, influenţat de cubism. Succesul nu este imediat, dar cu personalitatea sa puternică se impune repede în mediul artistic şi în cel monden. Se instalează în cartierul Montparnasse, participând intens la viaţa boemă din acesta, care îi şi inspiră teme pentru pictura sa. Subiectul preferat îl constitue portretele de femei, de care de altfel era atrasă, în pozitii lascive, de abandon. Îşi creează astfel o imgine de “femeie bărbat”, ilustrată între altele şi de tabloul său “Autoportert într-un Bugatti verde”. Primeşte în paralel comenzi de portrete de la diverse personalităţi artistice sau ale lumii mondene, portrete care constituie o altă latură a operei sale. Felul particular în care realizează aceste portrete, prin deformarea proporţiilor, ii atrag supranumele de “Ingres pervers”.
Tamara de Lempicka-Polish Girl
După divorţul din 1928, efectuează o primă călătorie în Statele Unite unde se bucură de un mare succes. De acum opera sa este recunoscută oficial, începând să fie achiziţionată de muzee. În 1933 se căsătoreşte cu baronul Raoul Kuffner, unul din cei mai importanţi clienţi. Rangul social de acum căpătat o face să piardă legăturile cu mediul artistic parizian. Odată cu criza economică subiectele sale se diversifică cu figuri de bătrâni, ţărani, sfinţi, însă aceasta o îndepartează de admiratorii săi de până atunci. În 1939 fuge din calea războiului şi se stabileşte cu soţul său în Statele Unite, unde işi urmează cariera în pictură organizând şi câteva expoziţii. Cunoaşte un deosebit succes mai ales în lumea cinematografiei, multe din picturile sale găsindu-se azi în colecţiile starurilor americane . Din 1943, când se instalează la New York, intră în totală uitare până în 1957, când este redescoperită cu ocazia unei monografii care îi este consacrată. Entuziasmul anilor “70 pentru curentul “Art Deco” fac din Tamara de Lempicka o reprezentantă de vârf a acestui curent. A murit pe 18 martie 1980 la Cuernavaca, în Mexic unde se retrăsese în ultimul timp.
Din blogosfera.
Cu ochii căscaţi pe Pudong.Calin Hera, Mirela Pete. Primăvara în pădure, Cristian.CAPCANA TRECUTULUI, Cella.TRECE, Dumitru Agachi.mIRACOLUL, Elena Agachi.Adevăratul poet moare în chip tragic, Elisa.La mulţi ani,Zinca Beiu !, Ioan Usca.Joi,Sibilla.Să ne ferească Dumnezeu de ziua aceea! , Caius.Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 33,Ioan Usca.Malul celălalt,Gabriela Elena.DRUM CRUCIAL, Ryana.banalitati la o cafea, Geanina.Te caut în singurătate,
Galerie de pictura Tamara de Lempicka.
Viktor Vasnetsov, pictor rus
Viktor Vasnetsov - Sirin (left) and Alkonost (right) – Birds of Joy and Sorrow
Viktor Mikhailovich Vasnetsov (Rusa: Виктор Михайлович Васнецов), nascut in 15 mai 1848 in Lop’jal langa Vyatka— †23 iunie 1926, Moscova, pictor rus ale carui lucrari au subiecte mitologice si istorice. E considerat o figura cheie in renasterea artei ruse.
Viktor Vasnetsov s-a nascut intrun sat indepartaat, Lopyal din gubernia Vyatka. Tatal sau, Mikhail Vasilievich Vasnetsov, preot de tara, era un om educat inclinat spre filozofie si interesat in stiintele naturii, astronomie si pictura. Bunicul sau a fost pictor de icoane.
Viktor Vasnetsov - The field of Igor Svyatoslavich's battle with the Polovtsy
Evocand copilaria sa intro scrisoare catre Vladimir Stasov, Vasnetsov a notat ca a “trait printre copii de tarani pe care i-a indragit ca un prieten, nu ca narodnik”.
Galerie de arta.
Dante Alighieri,Divina Comedie.Infernul.
In 14 mai 1265 s-a nascut Dante Alighieri (†14 septembrie 1321, Ravenna) poet şi filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al “Divinei Comedii”, capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta (“poet în cel mai înalt grad”).
Divina Comedie.Infernul.Cântul III
Traducere de George Coşbuc
1 Prin mine vii spre-a chinului cetate,
prin mine vii spre veşnica jelire,
prin mine vii spre cetele damnate.
4 Dreptatea-mi fu temei de izvodire:
m-a făurit puterea ziditoare,
supremul rost şi cea dintîi iubire.
7 Pînă la mine lucruri trecătoare
n-au fost defel, şi eu durez în veci:
voi, ce intraţi, nu mai speraţi scăpare!
10 Aceste vorbe sus, prin neguri reci,
le-am fost zărit pe-o poartă încrustate;
„Cumplite sînt, maestre!“, zis-am deci.
13 Iar el, ca unul preahîrşit cu toate:
„De orice îndoială se cuvine
să scapi aici, şi de-orice laşitate,
16 căci am ajuns în locul spus de mine,
unde-ai să-i vezi în veşnica durere
pe cîţi pierdură-al cugetului bine“.
19 Simţii atunci cum mîna lui o cere
pe-a mea; cu zîmbet blînd mă linişti
şi mă purtă-năuntru, spre mistere.
22 De-acolo bocet lung se desluşi,
ce răsuna-n văzduhul gol de stele,
încît şi mie plînsul mi-l stîrni.
25 Ciudate limbi, afurisenii grele,
amare plîngeri, scrîşnet de mînie,
suspin şi urlet, mîini plesnind a jele
28 se-nvîrtejeau în sumbră vălmăşie
prin pîcla grea, de-un fel la-nfăţişare
cu colbul ridicat de vijelie.
31 Simţind cum groaza-n creştet mă dogoare,
zisei: „Maestre, ce mă înfioară?
Au cine-s cei zdrobiţi de-ndurerare?“.
34 Iar el îmi zise: „Cei ajunşi să moară
nici răi fiind, nici vrednici vreodată,
îndură-aici această caznă-amară.
37 De-o seamă-s ei cu osîndita ceată
de îngeri care nu se răzvrătiră,
dar nici vreun zel n-avură pentru Tată.
40 I-alungă cel pe care nu-l slujiră,
iar iadul în adîncuri nu-i primeşte,
spre-a nu-i trufi pe cîţi mai rău greşiră“.
43 Ci eu: „Maestre, ce îi chinuieşte
de-i face-atît de jalnic să suspine?“.
Răspunse el: „Pe scurt, te lămureşte:
46 speranţă n-au ca moartea să-i aline
şi traiul orb aşa de greu i-apasă,
că-i pizmuiesc pe cîţi o duc mai bine.
49 Pe lume nimănui de ei nu-i pasă;
nici mila, nici dreptate nu li-s date;
dar cruţă-ţi mintea: uită-te şi-i lasă!“.
52 Ci eu, privind, văzui că-n cerc se zbate
o flamură, cu-asemenea iuţeală
de nu credeai că s-o opreşti se poate.
55 Şi-n urma ei atîta îmbulzeală
de ai fi zis că n-ar putea să-i ţie
nici coasa morţii dreaptă socoteală!
58 Ci tot privind, ştiuţi păreau să-mi fie
cîţiva, iar printre ei şi-acela care,
de laş ce-a fost, n-a stat la datorie.
61 Atunci prinsei deplină-ncredinţare
că dasem chiar de osîndita ceată
urîtă-n cer şi-n iad la fel de tare.
64 Ei, ce n-au dus o viaţă-adevărată,
în pielea goală se tîrau, mînaţi
de muşti şi viespi cu coada-nveninată.
67 Obrajii-n sînge le erau scăldaţi,
ce-amestecat cu lacrimi, la picioare
li se scurgea, sorbit de viermi spurcaţi.
70 Şi-apoi, cătînd cu ochii-n depărtare,
văzui, pe-un mal de rîu, mulţime deasă;
deci întrebai: „Maestre, cine-s oare,
73 fii bun şi spune-mi, cei ce se îndeasă
să-şi taie vad, cuprinşi de-atîta zor,
pe cît lumina să zăresc mă lasă?“.
76 El însă-mi zise: „Afla-vei rostul lor
îndată ce lîngă-Aheron vom face
popas, pe ţărmu-n veci tînguitor“.
79 Atunci, plecîndu-mi genele stîngace,
spre-a nu-l mîhni cu vorbe curioase,
pornii spre rîu, silindu-mă a tace.
82 Dar un moşneag cu cărunteţi stufoase
zori curînd în luntrea lui spre noi,
strigînd: „Vai vouă, duhuri păcătoase!
85 De-acum pierdut e cerul pentru voi:
am să vă trec pe celălalt hotar,
spre foc sau ger, în beznele de-apoi.
88 Tu, suflet viu, te-depărtează dar
de-acei pe care moartea i-a răpus!“.
Iar de văzu că îndărăt nu sar,
91 grăi: „Pe altă cale fi-vei dus,
pe alt talaz pluti-vei spre vecii
ş-n mai uşoară luntre fi-vei pus“.
94 Virgil îi zise: „Caron, a cîrti
nu-i rost, căci voia cerului se face,
care-i putere; nu mai iscodi!“.
97 Se-nduplecă atunci şi prinse-a tace
luntraşul cel păros al bălţii sure,
cu ochii-ncinşi de scăpărări buiace.
100 Dar auzind asemeni vorbe dure,
le clănţăneau de multă teamă dinţii
acelor duhuri goale şi mahmure.
103 Pe Dumnezeu deolaltă cu părinţii
îl blestemau, şi leat, şi neam, şi ţară,
sămînţa şi seminţele seminţii!
106 Apoi cu toţii stol se adunară,
plîngînd amar, pe ţărmul de durere
gătit acelor ce de cer uitară.
109 Iar Caron, demon silnic la vedere,
le face semn şi la grămadă-i mînă,
lovind cu vîsla-n cei fără putere.
112 Şi cum atunci cînd toamna e stăpînă
copacii se desfoaie ram cu ram,
de-ajung să-şi cate frunzele-n ţărînă,
115 la fel şi neamul rău al lui Adam:
la cîte-un semn, ca pasărea momită,
se dă pe rînd luntraşului infam.
118 Aşa se duc pe apa cea smolită,
dar nici n-ajung ei bine la liman,
că alţii umplu malul şi se-agită!
121 „Fiule,“-mi spuse bunul mantovan,
„cei învrăjbiţi cu Dumnezeu se-adună
din patru vînturi pe acest tăpşan;
124 ei dau buluc să-nfrunte unda brună,
căci rîndui cel drept să se prefacă
în dor amarnic spaima lor nebună.
127 Vreun suflet bun n-a fost pe-aci să treacă
şi Caron, vezi, dacă s-a plîns de tine,
avu dreptate-n felul lui s-o facă“.
130 Abia tăcu şi valea cu suspine
se scutură, vuind atît de tare
că simt şi azi fiorii ei în mine.
133 Pămîntul plîns iscă furtună mare
şi fu văzduhul de văpăi cuprins,
iar eu, năuc de-atîta tulburare,
136 căzui cum cade cel de somn învins.
Ilustratii: Gustave Doré
Lucas Van Leyden(1494 – 1533), pictor si gravor olandez
Triptych with the Adoration of the Golden Calf
Lucas van Leyden (14 mai 1494, Leiden – 8 august 1533 in Leiden), pictor si gravor olandez, unul dintre primii exponenti olandezi ai picturii de gen, considerat unul dintre cei mai rafinati gravori din istoria artei.
Nu se cunoaste unde a invatat gravura, dar se stie ca si-a aratat talentul deosebit in arta inca din copilarie.Cea mai cunoscuta gravura a sa din perioada timpurie dateaza din 1508, cand avea numai 14 ani.
Inca un pictor nascut in 14 mai: Thomas Gainsborough, pictor portretist şi peisagist britanic (14 mai 1727 – 2 august 1788).
Georges Braque, pictor francez,fondator al cubismului
Georges Braque - El eco
Georges Braque (13 mai 1882, Argenteuil-sur-Seine – 31 august 1963, Paris) a fost un pictor francez, fondator – alături de Pablo Picasso – al cubismului.
Georges Braque - Atelier
Braque a învăţat la început meseria de pictor-decorator în Le Havre, frecventând în acelaşi timp cursurile serale de pictură la “École des Beaux-Arts” din aceeaşi localitate. Soseşte la Paris în anul 1900 şi se hotărăşte să se ocupe de pictura artistică. Adevăratul debut al lui Braque coincide cu descoperirea fauviştilor în timpul “Salonului de Toamnă” din anul 1905. “Matisse şi Derain mi-au trasat drumul” – mărturiseşte artistul.
Două evenimente importante îi vor influenţa viaţa şi dezvoltarea artistică ulterioară: expoziţia retrospectivă a operelor lui Paul Cézanne şi întâlnirea cu Picasso în Galeria de artă a lui Kahnweiler. În consecinţă artistul începe să se îndepărteze de fauvism. Pânzele pe care Braque le va expune la sfârşitul anului 1908 îl determină pe criticul Louis Vauxcelles să pronunţe celebrele cuvinte despre “formele reduse la scheme geometrice, la cuburi”.
Sper ca CELLA sa viziteze aceasta galerie de pictura cubista, la fel si Mirela.O invit si pe Elisa.
Galerie de pictura Georges Braque.
 |
| Georges Braque,pictor francez |
Marius Bunescu, pictor român
Vedere din Bucuresti
Vedere din Bucuresti
Marius Bunescu (14 mai 1881, Caracal – 31 martie 1971, Bucureşti), a fost un pictor român, organizator al Muzeului Naţional de Artă, directorul Muzeului Anastase Simu.
-
- Vedere din Bucuresti
Din blogosfera.
Cristian.DIRIJOR, Geanina.Gama dorinţelor,Caius.Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 31,Călin Hera.Crocant,Gabriela Elena.Din copilarie pana in prezent,Gabriela Savitsky.Nimic altceva,
Daniel Iancu – Patria
Un puşti o-ntreabă pe mămica sa, de-o face să-şi înghită vorbele:
Ce este, mamă dragă, patria, că ne omoară-nvăţătoarele?
Mămica lasă jos sacoşa-n drum, ar vrea să plângă si să râdă-ar vrea,
Copile, sincer, nu ştiu ce să-ţi spun, atâta stiu – ce s-a ales din ea.
E locul unde de 60 de ani îsi bagă Prutu’ coada printre noi
Si doar pentru un pumnişor de bani porumbul nu mai este păpuşoi.
Luceafărul se-ntoarce în mormânt, că două vorbe nu mai poţi să schimbi,
Pe-acest picior de plai, pe-acest pământ româna se vorbeste-n două limbi.
Patria, patria, ce este, mamă dragă, patria?
Ce poate sa îţi spună mama ta ca să-nţelegi ce-nseamnă patria?
E-o ţară unde ca să fii docent, lucrarea ţi-o-ncepi luni şi-o termini joi,
Să fii patron de club e suficient, să ai în Dobrogea un cârd de oi.
În puşcărie domn de vrei să fii, să ai celulă de miliardar,
Îţi treci toată averea la copii şi în CV îţi treci c-ai fost primar.
În loc să scoţi cărbuni te-apuci şi baţi şi laşi orfani o droaie de copii
Şi-n loc ca să dai ţării kilowaţi, dai ţării un volum de poezii.
Ne luăm ostatici singuri noi pe noi, c-un circ de zero lei si zero bani,
Cum e posibil veţi afla doar voi peste-aproximativ 50 de ani.
Când tu vei fi, mămica, mare şef, te roagă mama ta acum ceva,
Să nu dai formele de relief, că asta-a mai ramas din ţara ta.
Ba nu, mai e un lucru, am uitat, mămica ta te roagă, puiule,
În caz că vei ajunge şef de stat să nu dai “barză”, varză”, “viezure”.
Sunt curios ce se va întâmpla, ce mama puştiului răspuns va da
Peste juma’ de secol şi ceva, la întrebarea: “Ce e patria?”
Ce mama lui răspunsul ei va fi, ce mama ei de viaţă vom trăi,
Ce mama lor de şmecheri de copii, “ce mama ei de treabă” vor gândi.
Patria, patria, ce-nseamnă, mama dragă, patria,
Ce o să spună-nvăţătoarea mea, dacă nu ştiu ce-nseamnă patria?
Columna lui Traian
In 12 mai 113 a fost inaugurată, la Roma, în forumul nou construit, „Columna lui Traian”, operă atribuită lui Apollodor din Damasc. (Apolodor construieşte între anii 103-105 un pod pe Dunăre între Drobeta (Drobeta Turnu Severin de azi) şi Pontes (azi satul Kostol din Serbia)). Cele 124 de episoade care ilustrează războaiele daco–romane, constituie un original act de naştere a poporului român.
Columna lui Traian este un monument antic din Roma construit din ordinul împăratului Traian care s-a păstrat până în zilele noastre. Monumentul se află în Forul lui Traian, în imediata apropiere – la nord – de Forul roman. Terminat în 113, basorelieful în formă de spirală comemorează victoria lui Traian în campania sa de cucerire a Daciei. De aceea columna lui Traian joacă un rol deosebit de important pentru înţelegerea modului cum a luat naştere poporul român.
Decebal suicide
Columna are o înălţime de aproximativ 30 de metri şi conţine 18 blocuri masive de marmură de Carrara, fiecare cântărind 40 de tone.
Iniţial în vârful columnei se afla o statuie a lui Traian, însă ea a fost înlocuită în secolul XVI cu o statuie a Sfântului Petru.
Dante Gabriel Rossetti(12 mai 1828, Londra – 9 aprilie 1882, Birchington-on-Sea, Kent), pictor si poet englez.
Din blogosfera.
Mirela,fotografii, NataşaZi lejeră, Gabriela SavitskyMirelei Pete, Gabriela ElenaRasoterapie cu morala, Elisa.Nimeni nu este de neinlocuit, Cristian.(DEZ)INFECŢIA NAŢIONALĂ, Geanina.Amprente pe suflet, I.O.Flavius.Rosturile unei irosiri definitive,
Salvador Dalí(11 mai 1904 – 23 ianuarie 1989)
Salvador Dalí
Salvador Dalí, numele la naştere, Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech (11 mai 1904, Figueras, Spania – † 23 ianuarie 1989, Figueras) a fost un pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă. Graţie apariţiilor excentrice şi megalomaniei sale, Salvador Dalí a devenit o vedetă mondială, care a reuşit să folosească forţa mass-mediei pentru a-şi spori averea şi gloria.
Salvador Dalí. Leda Atomica
În 1929 întâlneşte pe Gala Diaconov, soţia poetului Paul Éluard, pentru care face o pasiune ce nu se va stinge tot restul vieţii lui. Reuşeşte să o despartă de Éluard, Gala devenindu-i nu numai soţie, dar şi muză inspiratoare, reprezentând-o în multe din picturile sale. Graţie Galei, Dalí va cunoaşte în cele din urmă dragostea trupească, care îi fusese până atunci cu desăvârşire străină, salvându-l de nebunie, după cum a mărturisit artistul.
Între 1939 şi 1948 trăieşte la New York, unde expoziţiile sale obţin un succes triumfal. Artistul se complace într-o mândrie provocatoare şi creează teme în care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei şi putrefacţiei. Se plimbă pe străzile New York-lui cu un clopoţel, pe care îl foloseşte pentru a atrage atenţia asupra sa – gândul că ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca sărăcia şi smerenia.Când acordă interviuri, vorbeşte despre sine la persoana a treia, folosind formularea “divinul Dalí” sau pur şi simplu “divinul”… mărturiseşte că frica de moarte nu îl părăseşte niciodată. Susţine că această spaimă este, împreună cu libido-ul, motorul creaţiei lui.
Gala moare în 1982, în 1983 Dalí pictează ultimul său tablou, Coada de rândunică. După un accident în care suferă arsuri grave, se retrage din viaţa publică.
Moare în ziua de 23 ianuarie 1989, la Figueras, localitatea în care s-a născut.
