Rugaciune, Marin Sorescu
de Marin Sorescu
Doamne, creatia a dat inapoi
Ca un cucui al universului.
Doamne, creatia ta s-a retras in sine
Cu tine cu tot si orbecaim in nestire.
Doamne, da un pumn in bezna,
Sa creasca, Doamne, la loc cucuiul.
Unicornul, cand ii crestea cornul,
Era numai durere si cunoastere.
Lumea sorbita de hau
Se pierde in circumvolutii prea destepte.
Doamne, da-ti Doamne un pumn drept in frunte
Si mugind ia-o de la-nceput.
Si mugind ia facerea de la-nceput.
Din blogosfera.
Mirela Pete.La mulți ani, Serafina!
Cristian.DE-ALE CHEFLIILOR – FLORĂREASA
Posted on mai 29, 2010, in poezii and tagged Marin Sorescu, rugaciune. Bookmark the permalink. 8 comentarii.















































Minunată alegere, Gabi… Gânduri bune!
Asa e, se potriveste acestor vremuri.
Iti multumesc,Cristian.
O zi linistita!
Frumos…trsit…numai o speranță rămâne!
Gabi, o zi frumoasă ție și celor dragi!:)
Mirela, gasisem poezia mai demult si am pastrat-o pentru aceste zile grele si triste pe care le traim.Inca.
Un weekend minunat!
Salutari Enyei si Serafinei!
Gabi,minunata opoezie..o sambata minunata
p.s.ai o dedicatie muzicala.
Tavi, iti multumesc.
Sa ai si tu o sambata si duminica minunate!Chiar daca ploua si la voi.
Pingback: DE-ALE CHEFLIILOR – FLORĂREASA «
Pingback: Adaptări « Ioan Usca