Arhive zilnice: martie 31, 2010

John La Farge,artist american(1835 – 1910)

Update:Am primit un premiu de la Diana Emma pentru care ii multumesc.

Instructiuni….
1. Sa postezi premiul!
2. Sa oferi premiul la 12 prieteni!
3. Sa afisezi linkul lor!
4. Sa le dai de stire printr-un comentariu pe blogul lor!
5. Sa scrii din partea cui este premiul!

Iar acum zece lucruri care imi plac…

Acum nu mai stiu ce-mi place, asa ca raspund altadata (daca nu uit).

Incep cu un anunt umanitar de pe blogul  Isabelleilorelai.Vasile Gavriluţi are nevoie de un transplant de celule stem. Iar transplantul poate fi făcut la Timişoara. Există donatorul, perfect compatibil, găsit în străinătate. Bani nu sunt, 20.000 de euro.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
BCR – Arad
RON: RO 26 RNCB 0015 0302 8435 0005
EURO: RO 37 RNCB 0015 0302 8435 0001
Cod SWIFT: RNCBROBU
Titular: Gavriluţi Dorina
Contact: 0744 361 725
Vasile este în clasa a IV-a A (la Colegiul Naţional „Elena Ghiba Birta” din Arad), dar învaţă acasă. Are imunitatea prea scăzută, o banală răceală îi pune viaţa în pericol.
Documentele medicale sunt pe blogul lui:
http://vasilegavriluti.blogspot.com

Din blogosfera.

CELLA, Cristian, Geanina, Elisa, Ioan Usca, Caius, Natasa, Mirela, Belle de Jour, Gabriela, Sibilla 

John La Farge - Portrait of Faase, The Taupo of the Fagaloa Bay, Samoa

John La Farge (31 martie 1835 – 14 noiembrie 1910) pictor, muralist, a creat vitralii, a fost decorator si scriitor american.

Galerie de pictura. Read the rest of this entry

Cântec de primăvară.Necuvintele.Nichita Stănescu

Cântec de primăvară

Desigur, primăvara mi-a ţâşnit din tâmple.

De umbre, umerii îmi şiroiesc, tăcut,

prea bine mi-e şi nu mă mai pot rumpe

de aerul rotund ce m-a-ncăput.

E-ntâia oară când rămân fără de viaţă,

de primăvară-ncercuit cu frânghii,

până miresmele îmi dau un pumn în faţă,

trezindu-mă, le-adulmec şi le mângâi.

Şi mor a doua oară, când îmi taie chipul

pala de raze atârnând de crengi

şi iar mi se roteşte-n păsări timpul,

când pasul tău răsună pe sub crengi.

Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene

imaginile tale, clinchetând.

Mor sacadat şi reînviu din vreme-n vreme,

de-otrava morţii sufletu-mi eliberând.

O, primăvara flăcări roşii-nalţă.

Pe rugul lor mi-e sufletul întins

până miresmele îmi dau un pumn în faţă,

şi mă trezesc, şi-nving şi sunt învins.

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.

Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.

El a întins spre mine o ramură ca un braţ.

Eu am întins spre el braţul ca o ramură.

El şi-a înclinat spre mine trunchiul

ca un măr.

Eu am inclinat spre el umărul

ca un trunchi noduros.

Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând

ca sângele.

Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.

Eu am trecut prin el.

El a trecut prin mine.

Eu am rămas un pom singur.

El

un om singur.

Nichita Stănescu, numele la naştere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din Bucureşti) a fost un poet, scriitor şi eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.

Pinguri

licitatie

iubire amanetata

poimaine

taras

calatorii parfumate

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 58 other followers