Galerie de pictura cu familia lui Rembrandt:pictorul,sotia,copilul si parintii.
Rembrandt Harmenszoon van Rijn (15 iulie 1606, Leiden – 4 octombrie 1669, Amsterdam), pictor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru şi pentru desenele şi gravurile sale. A trăit în epoca ce s-a numit vârsta de aur olandeză, timp în care cultura, ştiinţa, comerţul şi influenţa politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri şi peste 2000 desene. Maestru al tehnicei de clar-obscur, Rembrandt a fost “singurul pictor care şi-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenuşa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis” (Élie Faure).
Rembrandt a fost fiul morarului Harmen Gerritzoon van Rijn şi al Corneliei Willemsdochter van Zuitbroeck. Dintre toţi fraţii săi, el este singurul care învaţă să scrie şi să citească într-o şcoală latină; în 1620 se înscrie la universitatea din Leiden, dar rămâne acolo doar câteva luni, fiindcă vrea să devină pictor. Tânărul Rembrandt îşi începe studiile de pictură în atelierul lui Jacob van Swanenburgh .Timp de trei ani învaţă aici tehnica picturii. Pânzele lui – uneori copii ale lucrărilor altor maeştri – îi atestă deosebitul talent, ceea ce determină pe părinţii săi să-l trimită în anul 1624 la Amsterdam, unde se perfecţionează în atelierul lui Pieterzoon Lastman, care călătorise în Italia şi era influenţat de Michelangelo Merisi zis Caravaggio. Deşi studiază la el numai şase luni, Rembrandt preia de la Lastman stilul narativ şi modul de reprezentare a stărilor sufleteşti la figurile înfăţişate. Însă înainte de orice, descoperă tehnica clar-obscurului.
Rembrandt părăseşte Amsterdamul pentru a-şi deschide la Leiden un atelier propriu.
Cristian Lisandru spus,
iulie 15, 2009 @ 5:15 pm
Este pictorul meu preferat! Este idealul meu în ceea ce priveşte pictura… Gusturile nu se discută, nu-i aşa? Uite un citat din Rembrandt – “Sinceritatea este în cele din urmă decepţia marilor oameni”… Frumoasă postare!
g1b2i3 spus,
iulie 15, 2009 @ 11:17 pm
Imi pare bine ca iti place postarea asta.Mi-am dat silinta,sa stii!
Nu stiam ca Rembrandt e preferatul tau…mie-mi plac si autoportretele lui.Citatul ma cam pune pe ganduri…
neinfectat de comunism spus,
iulie 15, 2009 @ 8:37 pm
Am vazut o parte dintre picturi pe viu la Reychmuseum…foarte frumos….nu pot sa nu ma gandesc ca pe la 1600 noi praseam fasole….
intrati si la mine pe blog, macar la misto, nastase ne promite la fiecare cate o casa daca votam psd
g1b2i3 spus,
iulie 15, 2009 @ 11:19 pm
Acum foarte multi ani am vazut si eu o pictura de Rembrandt la Muzeul de arta din Bucuresti.Nu mai tin minte amanunte decat ca am ramas muta de uimire.
Voi intra la tine pe blog sa vad ce scrie cineva neinfectat de comunism.
strongvaleriana spus,
iulie 17, 2009 @ 1:41 am
Privesti o opera de arta, o simti cum iti absoarbe din energie – prin asta devenind ea insasi o felie de viata – si te-ntrebi : ce fel de energie ii prieste ?
Iar intrebarea asta ti-aminteste instant cine esti !
Si apropo de un nume rostit ceva mai sus :
Cel care cumpara o opera de arta, crede ca-i apartine.
Dar in realitate el apartine operei – astfel ea se alimenteaza cu energia ”proprietarului” capatand viata si … dainuind !
g1b2i3 spus,
iulie 17, 2009 @ 10:28 pm
Nu mi-am pus niciodata intrebarea “ce fel de energie ii prieste operei de arta?”Insa cand vad minunatiile create de artisti ma gandesc ca prin operele lor,artistii sunt nemuritori.
Interesant e si relatia dintre colectionar si opera de arta,cred ca “proprietarul” stie ca apartine operei,altfel n-ar fi un adevarat colectionar.
DianaEmma spus,
iulie 21, 2009 @ 4:04 pm
Imi plac la nebunie culorile folosite de Rembrandt.
g1b2i3 spus,
iulie 21, 2009 @ 10:12 pm
Pictura,arta e minunata !Ce-ar fi lumea fara culori?Asta m,i-a venit acum in minte…mi-am imaginat o lume in culoarea gri.