Cornelius Krieghoff,pictor canadian (1815-1872)

Cornelius Krieghoff -The Passing Storm, Saint-Ferréol

Cornelius Krieghoff - White Horse Inn by Moonlight

Cornelius Krieghoff - Marine

Cornelius Krieghoff (nascut in 19 iunie 1815,Amsterdam,Olanda – † 8 martie 1872, Illinois, Chicago) a fost probabil cel mai mare pictor canadian din secolul XIX.Pictorul Cornelius Krieghoff este cunoscut pentru picturile sale cu peisaje canadiene ,scene din viata de  zi cu zi si   natura ,in special ,iarna.

Nu am mai auzit pana acum de vreun pictor canadian si m-a interesat sa-i vad lucrarile.Mi-au placut tocmai pentru ca sunt total diferite de ceea ce vazusem pana acum si cred ca pot fi considerate o lectie de istorie a vietii bastinasilor intro perioada cand omul inca nu patrunsese in teritoriile de o frumusete si salbaticie nealterate de mana omului.

Am creat un slideshow cu picturile lui Cornelius Krieghoff pe care le-am gasit aici.

Cosmar cu Lucifer

Cosmar cu Lucifer

M-a vizitat ingerul decazut

Intr-o zi oarecare,intr-o imprejurare

Cand sufletul doare foarte tare

Si viata simti ca se stinge

A intrat in sange

Sangele s-a incalzit mai mult

Tot mai mult

A dat in clocot

Inima clocotea

Se auzea cum batea

Maruntaiele au explodat

S-au imprastiat

Si-atunci l-am vazut

Era Lucifer

De ce a venit

Nu l-am chemat

Sau l-am chemat

A plecat

Piei Satana!

Sabin Balasa,pictor român (1932-2008)

Sabin Bălaşa ( 17 iunie 1932, Dobriceni, Olt – 1 aprilie 2008, Bucureşti) a fost un pictor român, autor şi regizor de filme de pictură animată, cât şi scriitor. Absolvent în 1955 al Institutului de Artă Nicolae Grigorescu Bucureşti.

Obsesia declarată a vieţii şi a artei lui Sabin Bălaşa a fost să iniţieze o mare renaştere artistică şi culturală. El a ales să fie renascentist, înţelegând că Renaşterea nu se consumă istoric într-o perioadă anume de reconsiderare a valorilor, ci însoţeşte, ca stare de spirit, demersul creatorului de cultură. Dincolo de valoarea intrinsecă a picturii sale, apreciată în întreaga lume cu atribute acordate doar capodoperelor, opera amplă a lui Sabin Bălaşa, care cuprinde, deopotrivă şi creaţia cinematografică (i s-au acordat prestigioase premii internaţionale pentru filmele de animaţie[necesită citare]), literară şi publicistică, îşi pune amprenta inconfundabilă asupra epocii.

Deşi arta sa nu e nici pe departe facilă, ea se dezvăluie cu generozitate şi, pe insesizabile trepte de iniţiere, spune cu adevărat ceva oricărui privitor. Pe Sabin Bălaşa nu trebuie să-l explici ca să-l simţi, şi abia după ce-l simţi începi să-ţi explici lumea în care ai simţit. O hermeneutică hipnotică unică şi tipică artei lui Sabin Bălaşa dezvăluie cu discreţie ceea ce autorul ştia dintotdeauna – Renaşterea pe care îşi propunea s-o iniţieze înflorise deja din chiar clipa în care măiastra sa mână apucase penelul.

Galerie de pictura Sabin Balasa

Galerie de pictura Sabin Balasa

Slideshow Sabin Balasa

Sursa poze

“Sa radem cu Stan…si Bran!”

Stan Laurel Arthur Stanley Jefferson (16 iunie 1890, Ulverston, Cumbria Anglia – 23 februarie 1965), cunoscut mai ales sub numele Stan Laurel, a fost un actor şi regizor, devenit celebru în cuplul de comici Stan şi Bran.
Abia în 1925 Laurel şi Hardy s-au întâlnit din nou, la studiourile lui Hal Roach. La acea vreme, Laurel regiza filme, iar Hardy era în distribuţia lor de aproape doi ani. Dintre aceste filme putem menţiona “Yes, Yes, Nanette” (1925), “Wandering Papas” (1926), scrise şi regizate de Stan Laurel, iar Babe Hardy era în distribuţie sub numele său adevărat, Oliver Hardy. În 1926 au început să joace împreună, însă nu ca o echipă. Unul din regizorii de la studiourile Hal Roach, Leo McCarey (regizor al mai multor filme extraordinare: “The bell of St. Mary’s” sau “Going My Way” a format un parteneriat cu cei doi comici geniali. Laurel şi Hardy au fost cât se poate de amuzanţi în filmul “Putting Pants on Phillip” (1927), film care i-a transformat pe cei doi în adevărate staruri. Au continuat să facă filme încă 20 de ani. Laurel şi Hardy sunt cunoscuţi ca formând una din cele mai longevive echipe de comici din toate timpurile. Ei au încetat să mai facă filme în 1950, dar Stan şi Oliver au făcut un tur al Angliei şi au apărut în multe spectacole timp de câţiva ani.

În 1960 i s-a înmânat un premiu Oscar special, pentru creativitatea sa în materie de comedie. Cinci ani mai târziu, Laurel a murit.
“Dacă plânge vreunul din voi la înmormântarea mea, nu mai vorbesc cu voi niciodată!”

Album foto Stan Laurel

Laurel And Hardy – Blotto (1930)

Melissa e o luptătoare. Să o ajutăm să învingă

Am citit astazi in HUNEDOREANUL povestea unei fetite de 7 ani,Melissa, care are nevoie de ajutorul nostru.Imi amintesc de accidentul de acum cativa ani,despre care am aflat de la stirile locale (pe atunci le urmaream zilnic aproape).

O poveste spusă printre lacrimi de durere şi disperare. O poveste despre drama unei familii de deveni care, de trei ani, trăieşte între clinici de recuperare şi medici

Se întâmpla în urmă cu trei ani, în 26 mai 2006. Melissa Pricope avea patru ani şi tocmai ce fusese cu părinţii ei să doneze jucării pentru copiii sinistraţi din ţară. A plecat apoi ţopăind şi zâmbind către stadion, acolo unde se sărbătoreau Zilele Cetăţii. A fost imediat fascinată de un tobogan gonflabil imens. Era plin de copii. A urcat bucuroasă să se joace pe el. Mama ei, Claudia, privea de jos. Într-o clipă s-a întâmplat tragedia.

“Am văzut cum partea dreaptă a toboganului este luată de vânt şi lipită de partea stângă. Am văzut-o pe Melissa în aer. A fost o bufnitură pe ciment. Oamenii fugeau disperaţi, iar eu le ceream să-mi aducă copilul”,

a povestit Claudia Căldăraru, mama Melissei.

Fetiţa a fost dusă de urgenţă la spital, dar a intrat în comă. Medicii deveni au luat imediat decizia de a fi transportată cu elicopterul la Târgu Mureş.

“Doctorii mi-au spus că este la aparate şi ar putea să nu reziste nici până a doua zi. După două săptămâni şi ceva a fost operată, altfel nu şi-ar mai fi revenit niciodată”,

a spus mama fetei.

Melissa a supravieţuit, dar nu a mai fost niciodată la fel. Nenorocirea care s-a abătut asupra ei a lăsat-o fără o parte din emisfera dreaptă a creierului mare. Are o pareză pe partea stângă şi nu poate merge neînsoţită. Poartă o orteză specială pentru piciorul stâng. A rămas cu gândirea de la vârsta la care s-a produs tragedia. A avut crize de panică. A rămas fără copilărie.
De trei ani, Melissa şi mama ei se plimbă prin clinici de recuperare din ţară şi străinătate.

“Dacă va continua exerciţiile, are şanse să meargă, cel puţin neînsoţită. De mână nu ştiu. Eu îi fac masaje şi încerc să o ajut, dar nu este de ajuns. Anul acesta ar trebui să meargă la şcoală. Nu o pot trimite. Poate la anul, dacă va fi mai bine. Poate la anul…”,

spune mama Melissei.

Are nevoie de ajutorul nostru

Claudia Căldăraru câştigă 500 de lei pe lună – ajutor pentru că are grijă de Melissa. Tatăl fetei a intrat de curând în şomaj. Cele două aparate de care Melissa are nevoie pentru a se recupera costă în jur de 1.500 de euro, sumă la care se adaugă curele fără de care fetiţa nu îşi poate reveni şi o orteză pentru mână, astfel încât tendonul să nu se scurteze ireversibil. Orteza costă alte câteva sute de euro.
HUNEDOREANULface un apel la oamenii de suflet care sunt dispuşi să îi acorde micuţei o şansă la o viaţă normală. Cotidianul nostru continuă campania “Ajută-ţi aproapele!” cu acest caz şi este alături de Melissa. Conturile în care puteţi face donaţiile sunt deschise pe numele Claudiei Steluţa Căldăraru, respectiv RO42 RZBR 0000 0600 0859 0054 (Raiffeisen Bank) şi RO96 BPOS 8050 1843 334R ON01 (Bancpost).

“Îi rog din suflet pe cei care vor să ne ajute să o facă. Cred că şi fetiţa mea are dreptul la o viaţă normală, dar pentru asta avem nevoie de ajutor”.

Claudia Căldăraru, mama Melissei

Două tragedii, cu finaluri diferite
În urmă cu trei ani, Melissa Pricope şi Athena Călăneanţiu au fost aruncate de la o înălţime de peste 10 metri de un tobogan gonflabil de 500 de kilograme luat de vânt. Accidentul s-a petrecut lângă Stadionul din Deva, în prima zi a Serbărilor Cetăţii. Athena şi-a revenit aproape complet. Pentru Melissa, însă, calvarul nu s-a sfârşit.

Proprietarul toboganului care a schimbat dramatic viaţa Melissei nu avea autorizaţie pentru amplasarea acestuia în parcul de distracţii al serbării. El a fost dat în judecată de mamele celor două fetiţe rănite şi a fost obligat la plata lunară a unei sume de nimic. Melissa nu a văzut până acum niciun ban.

Paolo Uccello,pictor italian si Nicolas Poussin, pictor francez

Paolo Uccello, pictor italian (1397 – 1475)

Paolo Uccello

Paolo Dono di Pratovecchio zis Uccello ( 15 iunie 1397, Florenţa – 10 decembrie 1475, Florenţa), pictor italian din perioada timpurie a Renaşterii florentine. Stăpânirea artei perspectivei, care era o mărturie a epocii şi care s-a manifestat în mod deosebit în opera sa, îl situează printre cei mai importanţi pictori renascentişti italieni ai secolului al XV-lea.

Paolo Uccello

Paolo Uccello – Birth of the Virgin

Paolo Uccello – Birth of the Virgin

Paolo Uccello – Creation of Animals, Adam, Eve and Original Sin

Paolo Uccello – San Romano Battle (detail)

Paolo Uccello – Creation of Animals, Adam, Eve and Original Sin

Paolo Uccello – Creation of Animals, Adam, Eve and Original Sin

Paolo Uccello – Madonna

Paolo Uccello – The Battle of San Romano

Paolo Uccello – Scenes from the Life of the Holy Hermits

Paolo Uccello – Mary’s Presentation in the Temple

Paolo Uccello – Saint George and the Dragon

Paolo Uccello – Miracle of the Profaned Host

Paolo Uccello – Miracle of the Desecrated Host (Scene 6)

Paolo Uccello – Miracle of the Desecrated Host (Scene 3)

Paolo Uccello – Miracle of the Desecrated Host (Scene 5)

Paolo Uccello – Miracle of the Desecrated Host (Scene 4)

Paolo Uccello – Hunt in the Forest

Cu toate acestea, stilul lui Uccello este încă îmbibat de arta gotică târzie, încât artistul este considerat ca fiind ultimul reprezentant al acestui stil internaţional în pictura italiană.

Nicolas Poussin, pictor francez (1594 – 1665)

Self-Portrait by Nicolas Poussin

Nicolas Poussin-The Triumph of David

Nicolas Poussin-The Inspiration of the Poet

Nicolas Poussin-The Triumph of Flora

Nicolas Poussin-Bacchanal before a Statue of Pan

Nicolas Poussin-St John the Baptist Baptizes the People

Nicolas Poussin-The Triumph of Neptune

Nicolas Poussin-Helios and Phaeton with Saturn and the Four Seasons

Nicolas Poussin,  ( 15 iunie, 1594 în Les Andelys, Normandia –  19 noiembrie, 1665 în Roma ) a fost un pictor francez din perioada clasicismului baroc.Poussin s-a născut într-o familie modestă, a unui fost soldat din armata regală franceză. A învăţat pictura între anii 1612 – 1621 în Rouen şi Paris. Primele impulsuri în domeniul picturii le are deja în şcoala din Fontainebleau. Prima lucrare a lui mai importantă este realizată în palatul „Palais du Luxembourg” din Paris, unde a pictat împreună cu „Philippe de Champaigne ”. In Paris Nicolas Poussin va cunoaşte pe poetul Marino, care-l va iniţia în mitologia greacă şi romană, el va ilustra mai târziu prin schiţe epopea lui Marino despre Venus şi Adonis.Ajunge în Roma în anul 1624, unde Marină îl va recomanda cardinalului „Giulio Sacchetti” şi lui „Francesco Barberini” nepotul papei Urban VIII. In Roma va cunoaşte pe pictorii Jacques Stella, Joachim Sandrart şi Claude Lorrain. In anul 1630 se va căsători cu Anne Marie Dughet, fica unui bucătar francez din Roma.

Ca o recunoaştere târzie a meritelor sale în 1665 Ludovic al XIV-lea al Franţei îl numeşte primul pictor al Franţei. Poussin moare la 19 noiembrie 1665 fiind înmormântat la biserica San Lorenzo din Lucina.

Sursa picturi

“O, stingă-se a vieţii fumegătoare faclă…”,Mihai Eminescu

Doamna Marilena mi-a scris acest mesaj si sper sa-l vada cei care se folosesc de numele lui Eminescu la diferite evenimente,mai ales unii oameni de cultura,politicieni si asa zisi iubitori de neam si tara.

Pe mormantul lui Eminescu nu creste nicio floare! Ceremonii si atat.Fraze sforaitoare care cuprind sintagme de genul “cel mai mare poet roman”,”poetul national “,spuse cu pompa de personaje cunoscute:academicieni,politicieni,etc.. Romani luati atitudine!Cei care mergeti la comemorarea mortii lui ziceti-le ceva de dulce momailor de academicieni care se umplu de bani de pe urma operei eminesciene si nu se gandesc la un lucru de bun simt:ca si mormantul lui Eminescu trebuie ingrijit.As plati eu pe cineva sa puna flori si sa le ude,dar n-am nicio calitate.

O, stingă-se a vieţii…
de Mihai Eminescu

O, stingă-se a vieţii fumegătoare faclă,
Să aflu căpătâiul cel mult dorit în raclă!
N-aflai loc unde capul în lume să mi-l pun,
Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun,
Căci n-am avut metalul demonilor în vine,
Nici pacinica răbdare a omului de bine,
Căci n-am iubit nimica cu patimă şi jind…
Un creier plin de visuri ş-o inimă de rând.

De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult,
Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult.
Viitorul un trecut e, pe care-l văd întors…
Acelaşi şir de patimi s-a tors şi s-a retors
De mânile uscate a vremii-mbătrânite.
Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncâlcite:
Nu-ntreb de ce în lume nu ne e dat de soarte
Noroc fără durere, viaţă fără moarte.
Am pus demult deoparte acele roase cărţi
Ce spun c-a vieţii file au vecinic două părţi…

Cu-a lor înţelepciune nimica nu se schimbă
Cu dezlegări ciudate şi cu frânturi de limbă
Ocupe-se copiii… Eu pun o întrebare
Nu nouă, însă dreaptă… nu liberă, dar mare.

Viaţa, moartea noastră noi le ţinem în mâni,
Pe ele deopotrivă noi ne simţim stăpâni.
O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar
Ne scapă deopotrivă de-o lume de amar.
De ce ţin toţi la dânsa, oricât de neagră fie?
Ea împlineşte oare în lume vo solie?
E scop în viaţa noastră ­ vun scop al mântuirii?
Nu junghiem fiinţa pe-altarul omenirii?
A gândului lucire, a inimei bătaie
Ridică un grăunte din sarcina greoaie
Mizeriei comune? Trăind cu moartea-n sân
Pe altu-n astă lume îl doare mai puţin?
O, eu nu cer norocul, dar cer să mă învăţ
Ca viaţa-mi preţ să aibă şi moartea s-aibă preţ.
Să nu zic despre mine ce omului s-a zis:
Că-i visul unei umbre şi umbra unui vis.

O, Demiurg, solie când nu mi-ai scris în stele,
De ce mi-ai dat ştiinţa nimicniciei mele?
De ce-n al vieţii mijloc, de gânduri negre-un stol
Mă fac să simt în minte şi-n inimă un gol?
De ce de pe vedere-mi tu vălul ai rărit,
Să văd cum că în suflet nu am decât urât?
Viaţa mea comună s-o târâi uniform
Şi să nu pot de somnul pământului s-adorm?

Zadarnică, pustie şi fără înţeles
Viaţa-mi nu se leagă de-un rău sau de-un eres.
Eu nu mă simt deasupra şi nu sunt dedesupt,
Cu mine nu am luptă, cu lumea nu mă lupt
Pentru-o minciună mare ori mare adevăr.
Totuna mi-ar fi mie, căci alta nu mai cer,
Decât să fiu în dreapta ori stânga hotărât,
S-omor şi eu pe altul sau să fiu omorât
Şi făr- de nici un titlu în lume să mă-nser…

Căci ce-i la urma urmei minciună, adevăr?…
Să ţin numai la ceva… oricât ar fi de mic…
Dar nu ţin la nimica, căci nu mai cred nimic.

In 15 iunie 1889, Bucureşti,a murit poetul national Mihai Eminescu (nascut in 15 ianuarie 1850, Botoşani sau Ipoteşti), membru post-mortem al Academiei Române in anul 1948.

Ochi frumosi si nu numai

Uf,ce bine ca am scapat de plata facturii pentru electricitate!Rasuflam usurati acum ca nu ramanem pe intuneric.V-ati intrebat vreodata cum ar fi sa nu mai vedeti?Ei bine,eu mi-am pus aceasta intrebare de multe ori,ultima data acum cateva zile cand am fost la o doamna,prietena mamei ,sa-i duc medicamentele prescrise de medicul de familie.Am stat putin de povesti cu dansa si mi-a spus ca trebuie sa se opereze de cataracta in aceasta toamna pana nu orbeste de tot.”Cum as mai putea citi?”,mi-a spus cu mahnire.

M-am intrebat si eu cum ar fi daca nu as mai vedea lumina,frunzele,cerul cu luna,oamenii,animalutele…cum ar fi daca n-as mai putea calatori pe internet si in blogosfera mea.Groaznic,nu-i asa?

Se spune ca ochii sunt fereastra sufletului si este cu siguranta foarte adevarat ca forma, stralucirea, culoarea si , desigur, miscarea lor dezvaluie foarte multe informatii despre interiorul persoanei respective.

Ochii stralucitori, vii, caracterizeaza o persoana isteata si vioaie, in timo ce ochii lipsiti de stralucire denota nu numai oboseala si descurajare , ci si o prabusire spirituala.

Ochii transmit mesaje legate de starile sufletesti.Privirea poate fi blanda, catifelata, dura, prietenoasa.

Ochii holbati exprima mirare, frica de amenintare iminenta, groaza, curiozitate, extrema, asteptare tensionata, speranta , neputinta naivitate, incapacitatea de a intelege un anumit lucru.

Ochii intredeschisi exprima oboseala, tensiune nervoasa, o participare redusa la ce este in jur si plictiseala.
Mai multe despre ochi si mimica fetei.

Cei mai frumosi ochi din lume.I

Cei mai frumosi ochi.II

Sursa poze.

Visul

Se facea ca mergeam printrun labirint de trepte si holuri din care nu gaseam iesirea.Nu-mi placea,era destul de infricosator si mirosea a spital,a moarte.

Dintrodata m-am trezit afara urcand pe un drum la capatul caruia am ajuns nerabdatoare sa scap din labirint.Speranta mi-a disparut cand am vazut ca ma aflu pe un fel de deal de pe care  se vedea doar intinderea nesfarsita a unei ape mari,poate chiar oceanul.

Nici acolo n-am ramas prea mult si m-am trezit intro sala de restaurant,presupun,cu multi oameni alesi asezati la mese lungi in jurul carora era o mare forfota de oameni fiecare preocupat sa-si faca treaba pentru care erau acolo.M-am simtit rusinata putin…cum,o femeie oarecare,imbracata simplu si cu hainele murdare cu noroiul adunat de pe drumuri,ce sa caute aici?

N-am apucat sa-mi termin gandurile,cand am auzit ca cineva ma striga pe nume.Curioasa si surprinsa am intors capul si am vazut la capul mesei o doamna deosebita,amfitrioana,gazda acestei distinse adunari.Mi-a spus ca mai trebuie sa dau un test pentru ca fusesem admisa in urma examenului (cand,ce examen?-habar n-aveam de nimic).Nu stiu exact care a fost testul cu pricina,dar stiu ca am vazut niste haine expuse ca la parada modei si niste cusatorese harnice ca niste albinute,iar eu m-am trezit intreband-o pe doamna aceea distinsa;”Nu v-ati gandit sa creati si haine pentru oamenii grasi?”Raspunsul doamnei nu m-a surprins deloc.”Acesta este proiectul nostru la care lucram”.

Nu-mi dau seama daca am avut un vis obisnuit sau un cosmar si-mi pare rau ca nu-mi amintesc mai multe.

Mi-as vrea vesmintul rupt din cerul pur

traducere Aurel Covaci
de William Butler Yeats

Mi-as vrea vesmintul rupt din cerul pur,
Tesut din aur si argint si umbre,
Tivit cu soare, noapte si azur,
Si cu paing de raze si penumbre,
Si la picioare-as vrea sa ti-l astern,
Dar sint sarac – si nu am decit vise!
Sa calci usor cind visele se cern,
Caci calci pe vise – si pot fi ucise!

William Butler Yeats (13 iunie 1865, Sandymount – 29 ianuarie 1939) este poet şi dramaturg irlandez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923.

Umbrela visata

Povestea mea vrea sa fie un raspuns la provocarea despre care am aflat de la Cristian© Călin Hera – PA – Boală care se ia.”Călin Hera – prieten drag în această lume a blogurilor – ne-a propus de la bun început PA-urile, proză arhiscurtă prin care trebuie să transmiţi ceea ce ai de spus în doar 82 de cuvinte”.

Acum cativa ani mi-am dorit sa am o umbrela mare,incapatoare,ca sa zic asa,deoarece modelul obisnuit de umbrela nu ma ajuta foarte mult cand ploua mai tare.

Umbrela pe care mi-o doream o vazusem la un coleg de servici,un baiat de varsta fiului meu cel mare.Era o umbrela din aceea care nu se pliaza,cu maner de lemn care semana putin cu modelele vechi de umbrele,doar ca era mult mai frumoasa.
Ei bine,dorinta mi s-a implinit de vreun an.Aveam in sfarsit,modelul de umbrela pe care mi-l dorisem.Cu toate astea,nici macar o singura data nu am folosit umbrela pana acum vreo doua saptamani cand incepuse sa ploua dupa atata seceta.
Trebuia sa plec de acasa si mi-am zis ca n-ar strica sa iau cu mine marea umbrela neagra.Zis si facut.Degeaba,insa.Am carat-o cu mine fara s-o deschid nici macar un minut ca si cand ploaia ar fi vrut sa-si rada de mine si de umbrela mea.

Eu zic ca acest model de umbrela are mai multe utilizari:suntem protejati mai bine de ploaie,putem folosi umbrela ca baston,putem agata pe cineva cu manerul umbrelei,o putem folosi ca sa ne aparam etc.
Tocmai de aceea am creat aceasta galerie de umbrela in care veti vedea multiplele ei utilizari.