Charlie Chaplin,vagabondul melancolic şi romantic

Charles (Charlie) Spencer Chaplin, actor şi regizor englez, s-a născut la Londra, în Marea Britanie la data de 16 aprilie 1889. Este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul XX. Cele mai renumite filme ale sale sunt City Lights (Luminile oraşului), Modern Times (Timpuri noi) şi The Great Dictator (Dictatorul). S-a stins din viaţă la 25 decembrie 1977 în localitatea Vevey din Elveţia.

Campanii umanitare, concerte caritabile

Din nou Mereu Aproape şi Antena 1 pentru şase sufleţele. Salvaţi steluţele de mare: Cristian Ştefan Florescu (Ştefănuţ)

Concert caritabil în Suburbia. Pentru Dragoş Croitoru

Din nou Mereu Aproape şi Antena 1 pentru şase sufleţele. Salvaţi steluţele de mare: Theodora Aur (Teodora)

Din nou Mereu Aproape şi Antena 1 pentru şase sufleţele. Salvaţi steluţele de mare: Iulian Robert Răducanu (Iulian)

Din nou Mereu Aproape şi Antena 1 pentru şase sufleţele. Salvaţi steluţele de mare: Teodor Georgian Copoiu (Teodor)

Din nou Mereu Aproape şi Antena 1 pentru şase sufleţele. Salvaţi steluţele de mare: Ştefan Zaharia (Ştefan)

Din nou Mereu Aproape şi Antena 1 pentru şase sufleţele. Salvaţi steluţele de mare: Cristi Voiculescu (Cristi)

Salvaţi steluţele de mare. O inimă pentru Vlad Nedelea

Bunătatea

“Fii bun, dar fereşte-te să nu creadă lumea că poţi fi numai bun”

Nicolae Iorga
Cel bun el în orice dă-ţi
Copleşit e în bunătăţi
Fă oricând la toţi dreptate
Poartă-te cu bunătate.

Bunătatea nu-i cu silă
Îndurare e şi milă
Omu-n bunătate dus
Este vesel şi dispus.

Eşti bun, când eşti blând
Numai binele făcând
Inima-n bunătate plină
Este roadă de lumină.

Bunătatea cu adevărat
Înseninează pe întunecat
Uşurează ce greu este
Pe trist ea-l înveseleşte.

Superioritate se arată
Doar când ai tu bunătate
Gestul tău de bunătate
Face rele a fi schimbate.

Chiar şi răul văzând bine
El se va schimba pe sine
Răii noroc pot avea
Nu însă mult o să stea.

Doar cei buni sunt fericiţi
Şi de roade-s năpădiţi
Ca un pom e bunul dat
Ca un pom cu rod bogat.

Fii bun faţă de oricine
Alţii să fie cu tine
Sufletul nobil oricând
Este bun şi este blând.

Cel mai bun de vrei a fi
Asta trebuie a dovedii
Să te bucuri să înalţi
Binele la ceilalţi.

Frenţiu Toma Adrian

“Io continuerò” (“Voi dăinui”),Leonardo da Vinci

Iar tu, omule, care admiri în opera mea însăşi minunata operă a naturii, îţi vei da seama că n-ai dreptul să o distrugi; ori gândeşte-te ce crimă este să iei viaţa omului, a cărui alcătuire o socoteşti o adevărată minune de artă; şi gândeşte-te apoi la cinstirea pe care o datorezi sufletului ce sălăsluieşte într-o asemenea operă de arhitectură; căci, într-adevăr, aşa cum e, este un lucru divin. De aceea, lasă acest suflet să sălăşluiască în opera sa, care este trupul, atât cât îi va fi şi voia, şi nu îngădui ca mânia sau răutatea ta să distrugă o viaţă – să distrugă viaţa – care este atât de frumoasă, încât a nu o preţui înseamnă a nu o merita!

Am cutreierat ţara în lung şi-n lat, căutând răspunsuri pentru lucruri neînţelese. De ce există scoici pe vârfuri de munte laolaltă cu urme de corali şi alge pe care le găseşte de regulă în mare. De ce tunetul durează mai mult decât fulgerul care-l produce şi de ce imediat după apariţia fulgerului, şi de ce are nevoie de timp ca să se facă auzit. Cum de în jurul locului în care arunci o piatră în apă se formează cercuri şi cum se menţine pasărea în aer. Astfel de întrebări şi alte fenomene stranii mi-au dat bătăi de cap de-a lungul vieţii.

Va veni ziua când se va judeca uciderea oricărui animal la fel ca uciderea unui om.

Fierul rugineşte prin nefolosire; apa îşi pierde puritatea prin stagnare… tot aşa inacţiunea vlăguieşte agerimea minţii.

Cina cea de Taina

Leonardo da Vinci (15 aprilie 1452, Anchiano/Vinci, Italia –  2 mai 1519, Cloux/Amboise, Franţa) a fost un pictor, sculptor, arhitect şi om de ştiinţă italian.

Om de spirit universal, în acelaşi timp artist, om de ştiinţă, inventator şi filozof, Leonardo încarnează spiritul universalist al Renaşterii şi rămâne unul dintre oamenii cei mai importanţi din acea epoca. Leonardo a scris în însemnările sale, cu un an înaintea morţii, cuvintele cu vibraţie de bronz: “Io continuerò” (“Voi dăinui”).

Gioconda (La Gioconda) sau Mona Lisa este o pictură celebră a lui Leonardo da Vinci, realizată în anii 1503-1506, reprezentând o femeie cu expresie gânditoare şi un surâs abia schiţat. Este considerată cea mai renumită operă din istoria picturii. Puţine alte tablouri au fost atât de mult reproduse sau discutate. În prezent tabloul este expus la Muzeul Luvru din Paris, fiind atracţia principală pentru orice vizitator.

Leonardo Da Vinci,omul universal

“Nici Dumnezeu n-ar putea scufunda Titanicul”

Update:Ultimul supravieţuitor de pe Titanic a murit

14 aprilie 1912: Vasul Titanic a lovit aisbergul care avea să-i cauzeze scufundarea din dimineaţa zilei următoare.

Legenda Titanicului

Lung cat trei terenuri de fotbal, inalt cat un bloc cu 11 etaje, giganticul era considerat a fi imposibil sa se scufunde, dar un aisberg izolat l-a trimis pe fundul marii.

Nici Dumnezeu n-ar putea scufunda acest “vapor”, se lauda unul dintre membrii echipajului de la bordul Titanicului, noul vapor de pasageri de 46.000 de tone al liniei maritime White Star – cel mai mare construit vreodata. La 10 aprilie 1912, ziarele din lumea intreaga isi anuntau cititorii ca giganticul vapor de lux a plecat din Sounthampton, Anglia, spre New York, avand la bord 891 de membri ai echipajului si 1.316 pasageri. Unii dintre acestia erau foarte bogati; vreo 700 erau emigranti si calatoreau la clasa a patra.

 

Cu cele 16 compartimente ermetice ale sale, remarcabilul vapor intruchipa cele mai avansate tehnici ingineresti ale vremii. Mandrindu-se cu dotari luxoase precum bai turcesti si verande strajuite de palmieri, cu dineuri sofisticate si cu cea mai buna orchestra, Titanicul constituia, de fapt, o lume in sine, indiferenta la loviturile vanturilor sau valurilor.

La 15 aprilie, doua plute pliante si 15 barci de salvare rataceau printre sloiuri in apele agitate si reci ale Atlanticului. Pe jumatate inghetati, epuizati si in stare de soc, supravietuitorii constituiau singura dovada ca marele Titanic, care se scufundase cu o noapte inainte, existase vreodata.

Contrar standardelor aplicate astazi in regiunile unde pot exista ghetari, in noaptea linistita, fara luna, de 14 aprilie, Titanicul inainta cu o viteza de 22 de noduri, desi, inca de la ora 9:00 din dimineata rece a zilei de duminica se receptionasera sase avertismente despre existenta ghetarilor.

Exista si un semn evident – temperatura apei scazuse rapid, in numai cateva ore, de la 12 grade pana aproape sub zero – ceea ce, in marile nordice, anunta prezenta ghetei. Cu toate acestea, Titanicul nici nu incetinea, nici nu vira spre sud ca sa evite zona periculoasa in care intrase.

Pe la ora 22:00, ca sa se destinda dupa cina, cativa pasageri de la clasa a doua s-au adunat ca sa cante imnuri religioase. La ora 23:40, marinarul de cart Frederick Fleet a zarit un obiect mic, intunecat, mai negru decat apele oceanului. Obiectul se marea foarte repede. Tragand de trei ori clopotul de alarma, comunica puntii “Aisberg chiar in dreapta!”. Ofiterul William Murdoch a ordonat imediat salii masinilor sa porneasca inapoi si i-a spus carmaciului Robert Hichens sa intoarca timona “banda dreapta!”. In argoul marinaresc al timpului, acest lucru insemna sa intoarca nava cat putea de mult spre tribord, adica spre dreapta, in asa fel incat prova sa se rasuceasca spre babord, adica spre stanga.

Inaintand cu mai mult de 22 de noduri, dizlocand circa 66.000 de tone de apa, Titanicul nu avea cum sa fie oprit brusc. Cand uriasul vas de pasageri a inceput sa vireze, indepartandu-se de aisberg, navigatorii speriati au rasuflat usurati – dar era prematur. Pe punte cazusera bucati de gheata, iar aisbergul facuse o taietura de 100 de metri in partea de la tribord a carenei. Apa rece ca gheata patrunsese in sala cazanelor nr. 6. Pentru pasagerii care o observasera, coliziunea parea mai mult decat o simpla zguduitura. Unul dintre pasagerii de vaza a descris-o “ca si cum un deget urias ar fi lovit vasul de-a lungul”. O femeie a comparat zgomotul produs de impact cu acela de rupere a unei panze.

Echipajul stia deja bine cum stateau lucrurile. Capitanul Smith se sfatuia cu proiectantul-sef al vaporului, Thomas Andrews. Dupa o rapida inspectie in cala, au constatat ca fusesera inundate cinci compartimente. Andrews estima ca Titanic, vaporul ce nu se poate scufunda, era in stare sa pluteasca inca “o ora si jumatate. Poate doua. Nu mai mult”.

<a href="Legenda Titanicului,jurnalul.ro/

explorations.titanic

Nicolae Tonitza,pictor român

Nicolae Tonitza

Nicolae Tonitza (13 aprilie 1886, Bârlad – 26 februarie 1940, Bucureşti) a fost un pictor şi grafician român, interpret al “tristeţelor luxuriant colorate” şi al unor sincere simţăminte de revoltă mocnită şi îndelung resemnată.

La fel ca şi în cazul altor artişti, viaţa lui Tonitza se împleteşte cu creaţia sa. S-a născut la 13 aprilie 1886 la Bârlad, primul dintre cinci copii ai Anastasiei şi ai lui Neculai Toniţă. În 1902 părăseşte Bârladul pentru a se înscrie la Şcoala naţională de Belle-Arte din Iaşi, avându-i printre profesori pe Gheorghe Popovici şi Emanoil Bardasare (dar nu va putea să îşi ia diploma de absolvire deoarece participă în ultimul an la o grevă a studenţilor).

Nicolae Tonitza-Mama si copil

În 1903 cunoaşte Italia, în cadrul unei excursii a studenţilor de la Arheologie din Bucureşti, condusă de profesorul Grigore Tocilescu. Vacanţa următoare rămâne în ţară, unde, împreună cu alţi colegi, zugrăveşte biserica din sat.Pridvorul bisericii a fost pictat in 1835 de pictori amatori.
Manastirea Durau.Pronaosul, naosul si altarul au ramas nepictate pana in 1935, cand, prin stradania doctorului Paul Gotcu si cu sprijinul credinciosilor, interiorul va fi impodobit cu pictura in ceara, executata de studenti si absolventi ai Academiei de Arte Frumoase din Iasi – printre ei si Corneliu Baba – calauziti de dascalul lor, Nicolae Tonitza.

Nicolae Tonitza – Crizanteme galbene

Nicolae Tonitza – Crizanteme albe

Nicolae Tonitza-Flori

Nicolae Tonitza – Natură statică cu legume

Nicolae Tonitza-Gutuie şi struguri

Nicolae Tonitza-Portret de fetiţă

Nicolae Tonitza -Indurerata (Studiu la orfani)

Nicolae Tonitza-Catiusa lipoveanca

Nicolae Tonitza-Fata

Nicolae Tonitza-lrina

Nicolae Tonitza-Portret de copil

Nicolae Tonitza-Fetita padurarului

Nicolae Tonitza-Mama si copil

Nicolae Tonitza-Gala Galaction

Nicolae Tonitza – Femeie în cerdac

Nicolae Tonitza-Muncitoare

Nicolae Tonitza-Coada la paine

Nicolae Tonitza-Clovn

Nicolae Tonitza-Nud culcat

Nicolae Tonitza – Afizé

Nicolae Tonitza-Nud (în iatac)

Nicolae Tonitza-Curte

Nicolae Tonitza-Poartă brâncovenească

Nicolae Tonitza – Gradina din Valeni

Nicolae Tonitza – Case la Mangalia

Nicolae Tonitza – Cafenea in Mangalia

Nicolae Tonitza – Case sub zăpadă

Nicolae Tonitza-Iarna in Bucuresti

Nicolae Tonitza- Si fiul meu

Nicolae Tonitza

Sub indrumarea maestrului, pictorii umanizeaza foarte mult personajele, conferindu-le si cate ceva din specificul popular romanesc. In dreapta este ilustrata Nasterea Mantuitorului, in care se observa la Pruncul Iisus ochii de copil specifici picturii lui Tonitza.

Sir Thomas Lawrence_ (13 aprilie 1769 – 7 ianuarie 1830), pictor englez, a pictat mai mult portrete.

”Cereti-va drepturile!”:1 Q Sapro

De la Mihnea Dumitru,tanarul cu Codexul,”unul dintre cele mai bune virale”.Cereti-va drepturile. 1 Q Sapro, videoclip al piesei Cereti-va drepturile, realizata in sprijinul protestatarilor din Chisinau.

Tiberiu Lovin:Condiţia jurnalistului în Republica Moldova

Europarlamentarul Corina Creţu lansează cartea „România europeană”

Am aflat de la Isabellelorelai ca duminică, 12 aprilie 2009, la ora 12.00, europarlamentarul Corina Creţu lansează cartea „România europeană”. La Hotel Intercontinental, Sala Rapsodia.

Mai multe la Corina – aici.

Tot de la Isabellelorelai am auzit despre un concert caritabil pentru copiii din centrele de plasament, luni, 13 aprilie 2009, ora 20.00, în Clubul El Grande Comandante, cu EvO, Tep Zepi, Voodoo, White Ash.

Concertul este organizat de InConcert, în colaborare cu Consiliul Studenţilor CIG şi Senatul Studenţesc ASE, în folosul copiilor din centrele de plasament Orhideea şi Sfântul Iosif. Pentru ca şi aceşti copii să simtă bucuria sărbătorii de Paşti.

Preţul unui bilet este 15 lei. Cei care doresc să doneze mai mult o pot face. Mai multe aici.

Iepurasul de Paste

Tuturor catolicilor si reformatilor le urez Paste fericit!

In germana:Fröhliche Ostern!

In maghiara:Kellemes húsvéti ünnepeket!

In engleza:Happy Easter!

In italiana:Buona Pasqua!

In franceza:Joyeuses Pâques !

A doua zi de Paste,luni, băieţii  din  Ardeal vor merge la udat,un obicei imprumutat si de ortodocsi.In ultima perioada s-a pierdut acest obicei,tinerii de la oras nu prea mai merg sa stropeasca fetele cu parfum. Inainte vreme, stropitul se facea cu apa de fantana; astazi este datina ca fetele sa fie udate cu parfum.Este si o poezioara care suna cam asa:”Am auzit ca aveti o floare in gradina.Imi dati voie s-o stropesc sa nu se ofileasca?”

Povestea Iepurasului de Pasti

Paştele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creştine, care comemorează evenimentul fundamental al creştinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creştine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. Ziua de Paşte este cea mai importantă zi din calendarul creştin.

Primul conciliu de la Niceea a stabilit în 325 că “ziua de Paşte va fi in prima duminică după prima lună plină care cade după sau de echinocţiul de primavară”. Calcului datei de Paşte a căpătat o semificaţie deosebită.
Calculul datei de Paşte.

Easter Date Calculator

Carol I, primul rege al României.

Carol I, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen s-a nascut in 10 aprilie 1839, Sigmaringen (†10 octombrie, 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române şi, apoi România, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.

În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit în munţii Carpaţi castelul Peleş, care a rămas şi acum una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. În perioada sa au fost construite primele universităţi, la Iaşi, respectiv Bucureşti. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a ordonat ridicarea primului pod peste Dunăre, între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.
O zi din zilele prinţului

De o disciplină riguroasă, tipic germană, Carol I îşi respecta cu stricteţe programul zilnic. Dimineaţa prefera plimbările pe străzile Capitalei în costum civil, însoţit doar de aghiotantul său şi, uneori, de o mică escortă princiară. După plimbarea de dimineaţă, principele se îngrijea singur de corespondenţă, pentru ca apoi să se întreţină cu miniştrii, fiecare dintre ei prezentîndu-se la Suveran, în mod regulat (o dată pe săptămînă), timp de două ore. D.A. Sturdza, unul din colaboratorii săi, îşi aminteşte că era mereu ocupat şi căuta să se iniţieze în cele mai variate domenii de activitate. Periodic, inclusiv duminica, după un ceremonial pe care el însuşi l-a instituit, acorda audienţe cu caracter oficial sau privat la Palat între orele 13,00 şi 17,00, cu singura condiţie ca respectivele persoane să se înscrie pe lista aghiotantului de serviciu. A refuzat, nu de puţine ori, să primească în audienţă persoanele care nu respectau ora fixată sau întîrziau nejustificat. Un asemenea tratament avea să fie administrat şi celor mai cunoscute personalităţi politice, care se obişnuiseră cu proverbiala indolenţă orientală şi protocolul mai puţin rigid, ba chiar aproape inexistent, din vremea domniilor anterioare. De altfel, pe biroul din sala bibliotecii Palatului, acolo unde obişnuia să primească în audienţă, se afla o mică pendulă care bătea la fiecare sfert de oră şi care reprezenta semnalul că timpul acordat respectivei audienţe luase sfîrşit. Contrariat de lipsa de punctualitate a românilor, obişnuia să ofere drept dar de sărbători sau cu alte ocazii cîte un ceasornic. Masa de prînz se servea în sufrageria mare a Palatului, la orele 14,00, fiind prezente, aproape zilnic, cîte 12 persoane, de obicei oameni politici şi militari. Seara, atunci cînd nu era absorbit de reglementarea anumitor probleme de stat, îşi îngăduia o scurtă plimbare “la şosea” însoţit doar de un aghiotant. Alteori, asista la reprezentaţiile de teatru, deşi nu a făcut din aceasta o obişnuinţă. Cînd se afla la Castelul Peleş prefera să se relaxeze împreună cu invitaţii săi la o partidă de biliard.

Făcuse o pasiune din studierea istoriei românilor. Cunoştea şi vorbea limbile franceză şi engleză, asimilînd destul de rapid şi româna, chiar dacă era perceptibil un puternic accent german. La numai un ande la venirea sa a rostit în româneşte discursul de deschidere a sesiunii parlamentare. Nu împărtăşea excesele latiniste ale profesorului său de limbă română, August Treboniu Laurian, manifestînd în schimb un interes aparte faţă de necesitatea perpetuării vechilor cuvinte româneşti. Dovadă că proiectul pentru alcătuirea unui vast dicţionar al limbii române, Etymologicum Magnum Romaniae, va beneficia de încurajarea şi constantul său sprijin financiar, concretizat într-o donaţie anuală de 6.000 de lei.

Petiţie pentru scriitorul basarabean Alexandru Vakulovski

Petiţie pentru scriitorul basarabean Alexandru Vakulovski

“Între timp… am trecut graniţa României spre Moldova cu o ştampilă în paşaport: interdicţie de a mai intra pe teritoriul României timp de 2 ani şi 6 luni”. Aşa îşi începe scriitorul Alexandru Vakulovski ultimul mesaj de pe blogul personal. Deşi aştepta de 5 ani să îşi capete cetăţenia română, scriitorul a fost expulzat din ţară în 25 martie pentru că nu şi-a reînnoit viza de şedere. De 10 ani, Vakulovski locuia Cluj-Napoca şi era numit scriitor român.

O petiţie pentru acordarea cetăţeniei române lui Alexandru Vakulovski a fost înaintată preşedintelui României, Traian Băsescu, ministrului Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu, ministrului Culturii şi Cultelor, Theodor Paleologu şi ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu. Printre semnatari se numără: muzicianul Harry Tavitian, scriitorii Traian T. Coşovei, Şerban Foarţă, Radu Paraschivescu, Elena Vlădăreanu, Marius Ianuş, Vasile Ernu şi Octavian Soviany.

În situaţia scriitorului se află şi alţi cetăţeni moldoveni. Birocraţia prin care sunt obligaţi să treacă o dată la trei luni, conturează un sistem încâlcit şi anevoios. În petiţie se menţionează: “Incidentul e cu atât mai regretabil cu cât fotbalistului Maximilian Nicu, născut în Germania, i-a fost acordată cetăţenia română în 3 săptămâni!”.

Scriitorul Alexandru Vakulovski, născut pe 9 aprilie 1978 în localitatea Antoneşti (Suvorov) din Republica Moldova. În România, el a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, a publicat şapte volume de proză, poezie şi teatru, a tradus numeroase cărţi în limba română, a colaborat cu numeroase edituri şi publicaţii româneşti. Este evocat în numeroase antologii literare ca scriitor român, şi unul dintre cei mai importanţi autori ai noului val.

Daca doriti sa semnati petitia:

Petitie: “Petiţie pentru acordarea cetăţeniei române scriitorului Alexandru Vakulovski”

destinatar: Domnului Preşedinte al României, Traian Băsescu * Domnului Ministru al Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu * Domnului Ministru al Culturii şi Cultelor, Theodor Paleologu * Domnului Ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu