Arhivele lunare: ianuarie 2009
Viata in cuplu
Noi traim unii cu altii, dar nu stim ce inseamna sa traiesti in cuplu. Putem trai ani de zile impreuna fara sa aflam acest lucru. Priviti prtetutindeni in lume: oamenii traiesc impreuna, nimeni nu traieste singur: sotii cu sotiile, sotiile cu sotii, parintii cu copiii, parintii cu prietenii. Toti traiesc alaturi de alti oameni. Viata nu exista decat in asociere, dar stiti voi ce inseamna asocierea?
Traiesti alaturi de o sotie timp de 40 de ani si poate ca nu ai trait impreuna cu ea nici macar o singura clipa. Chiar si cand faci dragoste cu ea te gandesti la alte lucruri. Nu esti prezent,. iar dragostea devine un act mecanic.
Am auzit ca odata Mulla Nasruddin s-a dus la un film cu sotia. Erau casatoriti de cel putin 20 de ani. Filmul la care s-au dus era un film de dragoste. La plecare, sotia i-a spus lui Mulla: “Nasruddin, tu nu faci niciodata dragoste cu mine asa cum au facut actorii aceia. De ce?”
Nasruddin i-a raspuns: “Esti nebuna? Stii cu cat sunt platiti sa faca asemenea lucruri?”
Oamenii traiesc alaturi unii de altii, dar nu se iubesc. Voi nu iubiti decat atunci cand puteti obtine anumite beneficii de pe urma iubirii voastre. Cum poti iubi pe cineva daca astepti sa obtii ceva de pe urma lui? Iubirea a devenit o marfa. Ea nu mai este o relatie, o tovarasie, o celebrare. Voi nu sunteti fericiti atunci cand sunteti alaturi de celalalt; cel mult va tolerati.
Sotia lui Mulla Nasruddin se afla pe patul de moarte. Doctorul i-a spus lui Mulla: “Nasruddin, trebuie sa fiu sincer cu tine; in asemenea clipe, cel mai bine este sa fi sincer. Sotia ta nu mai poate fi salvata. Boala a avansat prea mult, asa ca trebuie sa fi pregatit. Incearca sa nu suferi, accepta fatalitatea. Acesta este destinul tau. Sotia ta va muri.”
Nasruddin a raspuns: “Nu-ti fa probleme. Daca am suferit alaturi de ea atatia ani, mai pot indura cateva ore!”
Cel mult, noi ne toleram unii pe altii. Iar atunci cand gandesti in termeniu de toleranta, viata impreuna devine suferinta. Asa se explica de ce spunea Jean-Paul Sartre, ca celalalt inseamna iadul… caci alaturi de el nu faci decat sa suferi, esti dominat. Celalalt iti face probleme, iar tu iti pierzi libertatea si fericirea. Viata in cuplu devine o rutina, ceva ce trebuie tolerat. Daca va tolerati reciproc, cum ati putea cunoaste frumusetea vietii in cuplu? Este imposibil.
Voi nu stiti ce inseamna casnicia, caci acest cuvant inseamna celebrarea vietii in cuplu. Ea nu se reduce la un certificat. Nici un oficiu de la primarie nu va poate darui o casnicie, nici un preot nu va poate face acest dar. Casnicia inseamna o revolutie uriasa in planul fiintei, o imensa transformare a modului de viata, care nu se poate petrece decat daca ajungeti sa celebrati statul impreuna, daca celalalt nu mai e pur si simplu celalalt, daca dumneavoastra nu mai sunteti pur si simplu dumneavoastra. Cei doi nu mai sunt doi, intre ei a aparut o punte, au devenit unul, dintr-o anumita perspectiva. Din punct de vedere fizic raman doi, dar in ceea ce priveste fiinta lor interioara, au devenit unul. Poate ca sunt cei doi poli ai existentei, dar existenta lor este una singura. A aparut o punte.
Foarte rar se intampla sa dai de o casnicie adevarata. Oamenii traiesc impreuna pentru ca nu pot trai singuri. Retineti: pentru ca nu pot trai singuri, acesta este unicul motiv pentru care traiesc impreuna. Sa traiesti singur nu este deloc confortabil, cheltuiesti mai multi bani, este dificil. De aceea traiesc oamenii impreuna. Motivatiile lor sunt in totalitate negative.
Un barbat urma sa se casatoreasca, iar cineva l-a intrebat: “Ai fost intotdeauna impotriva casatoriei? Cum se face ca ti-ai schimbat parerea?”
Omul a raspuns: “Se apropie iarna si se pare ca va fi una foarte friguroasa. Costurile cu incalzirea ma depasesc, iar o nevasta mi se pare mai ieftina.”
Aceasta este logica. Traiti unul cu altii deoarece este mai confortabil, mai convenabil, mai ieftin. Sa traiesti singur este intr-adevar dificil: o nevasta iti poate aduce atat de multe lucruri. Iti poate face menajul, iti poate gati, poate fi o slujitoare, o ingrijitoare – atat de multe lucruri. Ea reprezinta cea mai ieftina mana de lucru din lume. Face atatea lucruri fara sa fie platita deloc. Totul este doar o forma de exploatare.
Casnicia este o forma de exploatare, nu un act de comuniune. De aceea, ea nu conduce in mod normal la fericire. Nu are cum. Cum s-ar putea naste floarea nectarului din radacinile exploatarii?
Mai exista si asa-zisii vostri sfinti, care afirma ca voi sunteti nefericiti deoarece traiti in familie, deoarece traiti in lumea exterioara. Ei spun: “Renuntati la toate, parasiti totul!”. Logica lor pare sa fie justa, dar nu pentru ca este intr-adevar justa, ci pentru ca voi nu ati cunoscut comuniunea. Daca ati fi cunoscut fericirea prin comuniune, i-ati fi luat pe toti in ras. Cine a cunoscut fericirea prin comuniune, L-a cunoscut pe Dumnezeu; cine a cunoscut adevarata casnicie, L-a cunscut pe Dumnezeu, caci iubirea este cea mai directa cale catre acesta.
Voi nu cunoasteti insa comuniunea si traiti impreuna fara a sti ce inseamna acest lucru; traiti in acest fel timp de 70-80 de ani, fara a sti ce este viata. Rataciti fara a prinde radacini in solul fertil al vietii. Treceti de la un moment la altul fara sa savurati vreunul. Aceasta stiinta de a trai viata nu vi se daruieste la nastere; ea nu este ereditara.
Viata apare o data cu nasterea, dar intelepciunea, experienta, extazul – acestea trebuie sa fie invatate. De aceea insist eu atat de mult pe meditatie. Savoarea vietii trebuie invatata, trebuie sa cresteti, sa va maturizati pentru a o putea trai.
Viata nu poate fi cunoscuta decat la maturitate. Dar voi traiti si muriti ca niste copii. Nu cresteti niciodata. Nu ajungeti la maturitate.
Ce este maturitatea? A fi copt din punct de vedere sexual nu inseamna a fi matur. Intrebati-i pe psihologi: acestia afirma ca varsta mentala medie a adultului ramane pe la 13-14 ani. Corpul fizic creste, dar mintea isi opreste cresterea pe la varsta de 13-14 ani. Nu-i de mirare ca va comportati atat de prosteste, ca viata voastra este doar un lung sir de nazbatii! O minte care nu a crescut nu poate face decat prostii.
O minte imatura va arunca intotdeauna responsabilitatea pe ceilalti. Va simtiti nefericiti si sunteti convinsi ca sunteti asa din cauza ca cei alaturi de care traiti va fac viata un iad. “Celalalt este iadul”. Dupa parerea mea, aceasta afirmatie a lui Sartre este foarte imatura. Pentru un om matur celalalt poate deveni la fel de bine si Raiul. De fapt, el este ceea ce sunteti deja voi,caci el nu este decat oglinda in care va priviti.
Cand spun maturitate, ma refer la o anumita integritate interioara. Aceasta nu va aparea decat atunci cand veti inceta sa-i mai faceti pe altii responsabili pentru suferintele voastre, cand veti incepe sa intelegeti ca voi sunteti singurii responsabili pentru ele. Acesta este primul pas catre maturitate: eu sunt responsabil. Orice s-ar intampla, eu sunt vinovat.
Daca va simtiti trist, puneti-va intrebarea: “a cui este vina?” Daca acceptati ca este vina voastra, mai devreme sau mai tarziu vati inceta sa faceti foarte multe lucruri pe care le faceti la ora actuala. In fond, aceasta este esenta stravechii teorii a karma-ei. Voi sunteti singurii responsabili. Incetati sa mai spuneti ca societatea este responsabila, ca parintii vostri sunt de vina, ca situatia economica v-a adus in aceasta stare; nu mai aruncati responsabilitatea asupra altora. Voi sunteti singurii responsabili.
La inceput, vi se va parea o povara, caci acum nu veti mai putea arunca vina pe altcineva. Dar trebuie sa v-o asumati…
Cineva l-a intrebat pe Mulla Nasroddin: “De ce esti atat de trist?”
Mulla a raspuns: “Sotia mea a insistat sa nu mai joc carti si alte jocuri de noroc, sa nu mai fumez si sa nu mai beau. Am renuntat la toate aceste lucruri.”
Omul a spus: “Sotia ta trebuie sa fie foarte fericita acum”.
Nasruddin: “Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce sa se planga asa ca este foarte nefericita. Incepe sa vorbeasca, dar nu are de ce sa se planga. Acum nu ma mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam ca daca o sa renunt la toate aceste lucruri o voi vedea mai fericita, dar a devenit mai nefericita ca oricand. “
Daca ati continua sa aruncati responsabilitatea asupra altora si toti ar face ceea ce le spuneti sa faca, mai devreme sau mai tarziu v-ati sinucide. In cele din urma, nu ati mai avea asupra cui sa aruncati vina.
De aceea, este bine sa va pastrati cateva greseli; Asta ii ajuta pe ceilalti sa fie fericiti. Daca ar exista un sot perfect pe lume, sotia lui l-ar parasi. Cum poti domina un sot perfect? De aceea, chiar daca nu doriti acest lucru, faceti cateva greseli pentru ca sotia dumneavoastra sa va poata domina si astfel sa fie fericita!
Daca exista undeva un sot perfect sigura solutie este divortul. Gasiti un barbat perfect si veti fi automat impotriva lui, caci nu-l mai puteti condamna, nu-i mai puteti atribui nici o gresala. Mintile noastra adora sa arunce responsabilitatea asupra celorlalti, sa se planga, caci in acest fel se simt bine, intrucat nu se mai simt responsabili. Aceasta eliberare este insa foarte costisitoare. Ea nu este reala, dimpotriva, povara devine din ce in ce mai mare, dar voi nu va dati seama.
Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati. Ei nu traiesc decat la periferie.
Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie. Daca veti realiza ca “Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.”, atunci constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum incepeti sa deveniti centrul existentei voastre.
De acum inainte veti putea face foarte multe lucruri. Daca nu va place ceva, puteti renunta la el; daca va place altceva, il puteti adopta. Daca vi se pare ceva adevarat, il puteti urma; daca simtiti ca nu este adevarat, puteti sa-l evitati, caci acum sunteti centrat si inradacinat in sine.
fragment din cartea Farmacie pentru suflet de Osho
Grigore Vieru s-a stins.Odihneasca-se in pace!
Va rog,ajutati-o pe Catalina sa traiasca.Are doar 19 ani si-i mai trebuie 23.000 de euro ca sa fie salvata.
DELIA TITRADE spus,
ianuarie 19, 2009 @ 7:05 pm · Editează
Un doliu vesnic pe cele doua maluri de Prut. Un pod de durere, lacrimi si dor de inca o stea. Se aduna incet, tot mai multe , dincolo de noi si de pacatul ca nu i-am tinut langa suflet, mai mult, mai aproape, mai sinceri decat am fi putut sa fim. Nu plange doar un neam, plange o inima imensa ramasa fara vorbe, plina de cuvinte nespuse si care nu se vor mai scrie nicicand. Este infinit prea putin pentru SINGURA VOCE , aceeasi aici si in Basarabia. A plecat in ziua urmatoare comemorarii Luceafarului. Bunul Dumnezeu i-a vrut alaturi pentru ca au avut acelasi dar unic al iubirii de oameni si tara. GRIGORE VIERU a ramas ca o stea luminoasa pe cerul mintii noastre de romani, ce ne va insoti vesnic! RESPECT, OMAGIU, LUMINA, LINISTE PENTRU “NEODIHNA LIMBII ROMANE”!
In aceasta noapte,inima poetului Grigore Vieru s-a oprit.Odihneasca-se in pace!Condoleante familiei!Cei apropiati se rugau sa se intample un miracol sa-l aiba din nou alaturi de ei pe poetul lor.Spunea un prieten de-al lui ca Grigore Vieru e insasi Basarabia.
Fac parte si eu dintre cei care imi amintesc de cate-un om doar dupa ce moare,despre Grigore Vieru nu am mai stiut aproape nimic de foarte mult timp.Acum am citit si cateva dintre poeziile lui si am aflat mai multe despre omul si poetul Grigore Vieru.De la CELLA am primit acest link in care poetul Adrian Paunescu vorbeste despre prietenul sau care acum s-a stins.
de Grigore Vieru
Toamnă târzie
la noi la Lipcani,
rece ca sfecla de zahăr.
Mă trezesc dimineaţa
cu toate lăicerele casei pe mine,
ostenit de greul lor colorat.
„Mă temeam să nu-ţi fie frig“,
zice mama.
Vin rudele să mă vadă,
vorbesc în şoaptă afară
ca la priveghi,
să nu-mi tulbure somnul
şi ţistuiesc pe cei mici
să fie cuminţi.
Mă aplec să le sărut mâna,
ele şi-o smulg îndărăt:
„Nu trebuie…“
ruşinându-se de pământul
de sub unghii şi din
crăpăturile palmelor.
O, neamule, tu,
adunat grămăjoară,
ai putea să încapi
într-o singură icoană.
Grigore Vieru s-a nascut in 14 februarie 1935, in localitatea Pererîta, fostul judeţ Hotin, azi Republica Moldova.
În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei “Secolul XX”: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:
“Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.”
Body painting art
Artista australiană Emma Hack a dat viaţă pereţilor folosind body paintingul. Artista australiană Emma Hack, care este cunoscută în întreaga lume pentru talentul ei deosebit în body painting, se bazează foarte mult pe incorporarea desenelor sale în tapetul care acoperă pereţii galeriei în care îşi expune operele.
Artista poate avea nevoie şi de 19 ore pentru a picta corpul unei femei astfel încât să se asorteze cu pereţii. La momentul expoziţiei, modelele se vor aşeza în dreptul tapetului pentru a crea impresia unui tapet uman tridimensional.
Femeia de 35 de ani, care trăieşte în Adelaide, Australia, a învăţat singură să picteze pe piele şi a declarat: Procesul poate fi extenuant pentru mine şi pentru modele.
Totuşi este slujba mea şi o iubesc la nebunie. Chiar dacă sunt puţin obosită, pictatul mă relaxează.
Emma este o veterană a acestei meserii, pe care o practică de peste 20 de ani, şi a reuşit până acum să-şi câştige existenţa pictând corpuri pentru reclame, evenimente speciale sau expoziţii.
Ca adolescentă ea a început să picteze feţele copiilor la diversele sărbători care aveau loc în Adelaide şi, descoperind că este talentată, a studiat machiajul la facultate.
Ivan cel Groaznic, primul tar al Rusiei
Ma intreb pe cati ii intereseaza un subiect ca,de exemplu,istoria zilei de 16 ianuarie sau oricare zi ar fi,cand se intampla atatea minuni in politica romaneasca.De atatia ani avem parte de fel si fel de spectacole,scenarii,scandaluri ca deja am invatat lectia si banuiesc care-i continuarea reality-show-ului pe care-l traim.
Azi am fost cam ocupata si nu am avut timp de blog,sper ca articolul acesta sa fie interesant pentru cei care ma viziteaza.
Urmeaza povestea lui Ivan cel Groaznic.
Ivan al IV-lea, supranumit cel Groaznic, se naste la Moscova la 25 august 1530. Se spune ca in acel moment un fulger a zguduit Kremlinul dand nastere unui puternic incendiu, iar noul nascut avea deja doi dinti. Semnele au fost interpretate ca o manifestare a vointei divine: printul avea sa ii sfasie cu un dinte pe dusmanii tarii, iar cu celalalt avea sa muste groaznic din propriul popor.
Ivan al IV-lea isi face curaj si da o adevarata lovitura de teatru in momentul in care, la numai 16 ani, se autointituleaza cezar, Tar in slavona, titlu pe care nu il mai purtase nici unul dintre strabunii sai. Era 16 ianuarie 1547.Domnia de 37 de ani a lui Ivan cel Groaznic este o succesiune de crime si masacre. Sadic si in acelasi timp mistic, el se considera reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant si se crede dinainte iertat pentru toate faradelegile sale. Totusi, in invalmaseala acestei vieti rabufnind de pasiuni si de violenta, Ivan nu pierde niciodata din vedere misiunea sa politica de unificator al pamanturilor rusesti, de organizator al unui mare imperiu. Pentru a-i spori slava, el da nenumarate lupte impotriva tatarilor, polonezilor, suedezilor.
Ivan cel Groaznic a fost mai mult decat groaznic,nu stiu ce cuvant s-ar potrivi unui om care a nascocit torturi de o cruzime fara seaman. Boierii varstnici sunt prajiti in tigai uriase, fierti in cazane sau pusi la frigare asemenea animalelor. Cei tineri sunt trasi in teapa iar in fata lor le sunt violate rudele de sex feminin. Femeile sunt trecuta prin supliciul sforilor, sfori astfel create incat sa taie trupul asemenea unui fierastrau.
Nebunia tarului atinge paroxismul in masacrul de la Novgorod, din 1570. Convins ca orasenii bogatului targ comploteaza impotriva sa, Ivan al IV-lea ordona uciderea intregii populatii. Doar dupa ce numarul victimelor atinge ordinul miilor sau zecilor de mii, iar apele raului sunt zagazuite de multimea cadavrelor, tarul le ingaduie supravietuitorilor sa isi continue existenta.
Tarul, care isi capatase deja apelativul Groznii – cel groaznic -, nu pierde timpul si realizeaza casatorie dupa casatorie,schimband nu mai putin de 7 sotii.Cele mai multe mor otravite, in timp ce de altele divorteaza la scurt timp dupa casatorie. Mai mult,ii vine ideea sa se insoare cu insasi regina Elisabeta I a Angliei.
La numai 53 de ani, albit de timpuriu, lovit de nebunie si de o boala necunoscuta ce ii descompunea trupul, Ivan cel Groaznic isi dadea sfarsitul in timpul unei partide de sah alaturi de boierul Boris Godunov, viitorul tar al Rusiei. Desi populatia fusese instiintata ca monarhul a decedat in urma unei boli misterioase, raportul ambasadorului Angliei suna sec:”Tarul a murit otravit!”.
Articolul din care am preluat cele mai multe citate este aici.
Atât de fragedă…
Atât de fragedă…
de Mihai Eminescu
Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.
Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.
Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc -
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.
O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,
Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.
Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.
Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.
Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană -
Unde te duci? Când o să vii?
Mihai Eminescu despre politica.
Manifestari organizate de ICR pentru comemorarea lui Eminescu.
Gabriel,Catalin si Claudia au nevoie de ajutorul nostru ca sa traiasca
Update:Cristina mai are nevoie de 36.000 de euro, pentru intervenţia chirurgicală. Denisa are 4 ani. Nu vede decât lumina puternică, nu aude, nu vorbeşte iar inimioara îi bate tare greu.
Un copilas de trei luni este in pericol sa-si piarda viata daca parintii lui nu fac rost urgent de banii necesari pentru o operatie.Gabriel poate fi salvat în străinătate, la clinica din Karlsruhe, Germania.
Are nevoie de 34.000 de Euro: 20.000 pentru operaţie şi 14.000 pentru transportul medical făcut de German Air Rescue.
Până în data de 14 ianuarie 2009, Gabriel are în conturi 8.000 de Euro.
Se încearcă obţinerea formularului E 112 care ar putea asigura banii pentru operaţie. Dacă se reuşeşte, Gabriel ar mai avea nevoie de 6.000 de euro pentru transportul medical specializat.
„Numele meu este Mădălina Stanciu şi vă scriu pentru un scop caritabil. Sunt din Bârlad, judeţul Vaslui şi învăţ la liceul Mihai Eminescu. Colegul nostru este foarte bolnav şi are nevoie de ajutor”. Cătălin Ştefan Micu are leucemie acută mieloblastică – o formă mai complicată, rezistentă la chimioterapie – şi care avea nevoie de un transplant. Şi de o sumă imensă: 155.000 de euro (aici).
Colegii lui Cătălin au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a-l ajuta: au dat spectacole, au făcut chetă. Au încercat din toate puterile lor să facă rost de bani. Nu au reuşit să strângă decât o mică parte şi continuă să lupte. În timp ce alţi elevi se bat între ei sau cu profesorii, cei de la Liceul „Mihai Eminescu” din Bârlad încearcă să salveze o viaţă.
Mama lui Cătălin spune: “Am contactat o clinică din Italia, din Padova. Pentru a ne programa la operaţie trebuie să plătim în avans cam 60.000 de euro. Operaţia costă peste 140.000 de euro. Am reuşit să strângem până acum, cu ajutorul colegilor lui Cătălin, al cunoştinţelor, al cadrelor didactice de şcoala unde lucrez, doar 25.000 de euro”.
Un copil îi scrie lui Dumnezeu: „Dragă Dumnezeu, te rog să mai pui o sărbătoare între Crăciun şi Paşte, pentru că în timpul dintre cele două nu se întâmplă nimic bun”.
Claudia Andreea are 3 ani şi cancer.Claudia are nevoie de 100.000 de euro – pentru 2 operaţii şi tratament post-operator pe o perioadă de şase luni, la o clinică din Austria – din care a reuşit să strângă 5.000. Iar operaţia trebuie făcută cât mai repede, pentru că tumora este explozivă. Părinţii au vrut să programeze copilul, dar prima întrebare a fost: „aveţi banii?”
Galerie de pictura-Berthe Morisot
Édouard Manet, Berthe Morisot with a Bouquet of Violets, 1872
Berthe Morisot s-a nascut pe 14 ianuarie 1841 la Bourges, Cher, Franta, intr-o familie burgheza instarita, care a incurajat-o, atat pe ea cat si pe sora ei, Edma Morisot, sa devina artiste. Morisot avea sa devina un pictor impresionist de mai mica importanta, dar un simbol pentru prezenta femeilor in avangarda artistica de al sfarsitul secolului XIX.
Cand Morisot s-a decis sa studieze serios pictura, familia nu doar ca nu s-a opus, dar a sprijinit-o total. La inceput, Morisot a exersat pictand copii dupa tablouri celebre, incepand cu vechii maestri si terminand cu cei noi, avand o pasiune deosebita pentru lucrarile lui Corot.
“O, muritor! iubeşte, că mâine vei peri!”si “Tu ştii că interesul conduce astă lume”
In postul meu de astazi nu voi pune imagini cum obisnuiesc de cele mai multe ori,am hotarat sa postez doua poezii pe care le-am ales dintre cateva pe care le-am citit,poezii scrise de Dimitrie Bolintineanu,poet român, om politic, participant la Revoluţia de la 1848 şi diplomat care s-a nascut in 14 ianuarie 1825.Poeziile alese de mine se potrivesc starii mele sufletesti si din nou trebuie sa recunosc ca nu le-am citit niciodata.
Inainte de a trece la poezii trebuie sa anunt un eveniment de maine,15 ianuarie (multumesc CELLA ca mi-ai spus) si anume:Conferinta publica-LEGEA LUI EMINESCU ,organizata de Catedra de Sociologie a Universitatii din Bucuresti;Fundatia Pentru Romania;Revista VEGHEA.Cuvant de deschidere: Dan Puric.Mai multe in blogul lui Victor Roncea.
Scopul omului
Spre ţărmul ce se pierde în noapte şi în ceaţă
Curând o să atingă al vieţi-mi vas fragil.
Şi mă întreb pe mine aici, în astă viaţă,
De când trăiesc în doruri, la ce am fost util?
Şi sunt mai mult în lume ca umbra trecătoare
Ce-o lacrimă aruncă în cursu-i d-un minut,
Ce nici nu înveleşte, nici dă acestui soare
Mai multă strălucire, nici farmec mai plăcut?
Mă-ntreb ce este oare a noastră misiune,
Noi, care-aici în viaţă n-avem decât o zi?
Noi, ale căror fapte, ţărână, fală, nume
Se spulberă în vânturi-nainte d-a luci?
Cărarea mea în lume se şterge de sub soare
Amara calomnie păleşte-al său color.
Tot omul lasă-n urmă-i ce lasă-o dulce floare
Parfumul d-o secundă pe vântul trecător.
A unei soarte astfel, vai! preţuia durerea
Ce inimile noastre adapă cu venin?
Necazul unei mume ce şi-a zdrobit plăcerea
Veghind cum se formează al ei prunc pentru chin?
Acest argil molatec ce vântu-o să răpească,
Ori merită onoarea să poarte-n al său sân
O flacără de spirit, răsfrângere cerească,
Ce ca un rob ascultă de lut ăst crud stăpân?
Aşa mă-ntreb şi Domnul răspunde blând dorinţei
,,Tot ce trăieşte-n lume are cuvânt profund,
O floare să profume în capistea fiinţei,
O rază să-aurească abimul făra fund;
O lacrimă s-aline un suflet în durere,
Şi roua să fragide arşiţele de zi,
Şi tu s-aduni p-o frunte sărutul de plăcere.
O, muritor! iubeşte, că mâine vei peri!”
La un amic sărac
Bogaţii în mijlocul plăcerilor nebune
Tresar de multe ori,
Crezând că umbra morţii pe fruntea lor se pune,
Şi că se schimbă-n lacrimi ale ursitei flori!
Tu ştii că tot ce are o formă se zdrobeşte,
Tu ştii, amicul meu,
Că după om în viaţă nimic nu mai trăieşte
Decât virtutea dalbă a sufletului său.
De îţi lipseşte ţie o casă strălucită
Cu marmor răpitor
Şi dacă locuinţa de toţi e părăsită,
Tu ştii ce preţ a pune pe vizitele lor;
Tu ştii că interesul conduce astă lume,
Şi-aceşti trăitori morţi
Speculă simţimântul, virtute, fală, nume,
Şi pe a ţării viaţă aruncă ai lor sorţi.
La poarta sărăciei, nu, câinii nu s-adună!
Şi tu, ce-ai deşirat
După a lumii frunte râzânda ei cunună,
Ce trebuie să cugţi-nainte ai aflat!
Ferice cel ce poate, de orice lanţ-nainte,
Să spargă jugul său,
Acela singur poate să meargă în morminte
De orice lanţuri Iiber, cum tu faci, dragul meu!
Bine ai venit aici,Mickey Mouse!
Astazi a venit randul lui Mickey (nu Spaga),ci Mickey Mouse care a aparut in 13 ianuarie 1930 cand a fost lansată prima publicaţie de benzi desenate de Walt Disney , ca răspuns la propunerea companiei „King Features Syndicate”.Am uitat ceva important despre Mickey Mouse, simbolul studioului Disney:a implinit in 18 noiembrie 2008 varsta de 80 de ani.
Lui Walt Disney ,ideea pesonajului i-a venit in tren, in drum dinspre New York spre Los Angeles. Noua “stea” era asemanatoare graficii lui Oswald, dar nu avea urechile clapauge, ci erau rotunde si coada era desenata dintr-o simpla trasare de creion si seamana foarte mult cu un soricel.
Primeste numele de Mortimer Mouse. Mai tarziu, Ub Iwerkis a redesenat un pic personajul si l-a adus la forma cunoscuta de toata lumea astazi. Se spune ca de fapt Walt Disney i-a insuflat mai degraba caracterul sau personajului, iar ca Ub Iwerkis a dezvoltat aparitia lui. Lillian Disney, sotia lui Walt Disney, i-a schimbat numele in Mickey Mouse, iar pesonajul apare pentru prima data in scurt metrajul “Plane Crazy”, un film mut, ca toate de pana acum create de Walt Disney.
Sursa poze-site:disney-clipart.com Mickey Mouse
Motanul incaltat
Copiilor le plac povestile si jocurile.Unii dintre ei au nevoie de ajutorul nostru ca sa se joace si sa citeasca povesti.LaIsabellelorelai am citit povestile unor copii tristi.
Un morar lasase o mostenire destul de modesta celor trei feciori ai sai: o moara un asin si un motan. Imparteala se facu de indata. Celui mai mare i se cuvenea moara, celui de-al doilea, asinul, iar celui mai tanar nu-i ramase decat motanul.
Mezinul nu se putea consola cu atat de putin.
- Fratii mei isi vor putea castiga cinstit bucatica de paine. Dar eu? Daca imi mananc motanul si imi fac o caciula din blana lui, raman muritor de foame.
Motanul il auzi si-i sopti cu multa seriozitate si intelepciune:
- Nu te necaji, stapane. Da-mi un sac si porunceste sa mi se faca o pereche de cizme, sa pot porni printre balarii, si vei vedea ca n-ai fost nedreptatit cu partea de mostenire, asa precum ti de pare.
Cand isi vazu dorinta indeplinita , motanul isi trase cu multa barbatie cizmele si, luandu-si sacul in spinare, se duse de-a dreptul intr-o crescatorie de iepuri. Isi puse in sac tarate si laptuci si se intinse ca si cum ar fi mort, asteptand ca vreun iepure tanar sa intre de buna voie in sac, ca se infrupte din ce era acolo.
Dupa cateva clipe, un iepuras se furisa in sac si motanul il ucise fara pic de mila. Apoi , mandru de prada sa, se duse de-a dreptul la rege si ceru sa-i vorbeasca. Fu condus chiar in apartamentul Majestatii Sale, in fata caruia facu o plecaciune adanca si ii vorbi:
- Iata, Sire, un iepure pe care marchizul de Carabas (caci asa il numise pe stapanul sau) m-a insarcinat sa vi-l aduc in dar din partea sa.
- Spune-i stapanului tau ca ii multumesc si ca mi-a facut o mare placere.
Altadata, motanul se ascunse in grau, tinand desaga pregatita. Cand doua potarnichi nimerira in sac, le prinse inauntru, tragand baierele desagii. Apoi se duse din nou la rege si le darui, cum facuse si cu iepurele. Acesta primi cu placere cele doua potarnichi si ii multumi motanului.
Si mereu tot asa, timp de vreo doua-trei luni, motanul ii ducea regelui cate un vanat din partea stapanului sau.
Intr-o buna zi, afla ca regele avea sa iasa la plimbare pe malul raului, impreuna cu fiica sa, cea mai frumoasa fiinta din cate s-au vazut vreodata, si-i spuse stapanului sau:
- Daca vei lua in seama sfatul meu, ti-ai gasit norocul; nu ai decat sa te scalzi in rau, la locul pe care ti-l voi arata, si dupa aceea … las’ pe mine!
Marchizul de Carabas facuse tocmai cum il invatase motanul, fara a-i cunoaste planurile. Im timp ce se scalda, trecu pe acolo regele in caleasca si motanul se porni sa strige cat il tinea gura:
- Ajutor! Ajutor! Marchizul de Carabas se ineaca!
La strigatele acestea, regele scose capul pe fereastra calestii si, recunoscandu-l pe motanul care ii daduse de atatea ori vanat in dar, porunci garzii sa alerge degraba in ajutorul marchizului de Carabas.
In timp ce-l scoteau pe bietul marchiz din rau, motanul se apropie de caleasca si spuse regelui:
- Banditii au furat vesmintele marchizului (afurisitul de motan le pitise sub un bolovan).
Regele porunci servitorilor sai sa aduca in graba cele mai frumoase vesminte pentru marchizul de Carabas.
Regele ii arata marchizului toata prietenia si, cum vesmintele cele frumoase, care tocmai ii fusesera daruite, ii veneau de minune, printesa il gasi pe placul ei si il indragi.
Regele dori sa faca plimbarea impreuna cu marchizul de Carabas, care se urca in caleasca regala si continua drumul. Motanul intelese ca planurile sale aveau sorti de izbanda.
Merse inainte, amenintand taranii intalniti pe camp:
- Oameni buni, daca nu veti spune ca pasunea pe care o cositi este a marchizului de Carabas, va fi vai si amar de voi.
Regele intreba pe tarani a cui era pasunea cosita.
- A marchizului de Carabas, au raspuns cu totii, caci amenintarile motanului le bagase frica in oase.
- Vad ca aveti o avere frumoasa! spuse regele marchizului de Carabas.
- Da, sire, este o faneata care aduce, an de an, roade imbelsugate, raspunse marchizul.
Regele, care trecu imediat dupa aceea, vru sa stie ale cui sunt granele pe le vede inaintea ochilor.
- Ale marchizului de Carabas, raspunsera seceratorii, si regele se bucura din nou.
Motanul, care mergea inaintea calestii, le repeta aceleasi lucru tuturor celor intalniti in cale, iar regele se minuna de averile nenumarate ale marchizului de Carabas.
Ajunse, in cele din urma, in fata unui castel frumos, ce apartinea unui capcaun care era stapanul tuturor pamanturilor pe unde trecuse regele pana atunci.
Motanul, care avusese grija sa afle cate ceva despre ce era in stare capcaunul, ceru sa-i vorbeasca.
El ii spuse:
- Nu voiam sa trec prin apropierea castelului fara sa am cinstea sa va fac o plecaciune.
Capcaunul il primi atat de frumos pe cat poate un capcaun.
- Mi s-a spus ca aveti darul de va preface in fel si chip de animale. Intr-un leu, de pilda, sau intr-un elefant, vorbi motanul.
- Este foarte adevarat, raspunse brusc capcaunul, si, pentru a te convinge, ma voi preface pe loc intr-un leu.
Motanul fu atat de inspaimantat la vederea leului, ca tremura tot. Dupa putin timp, il vazu pe capcaun reluandu-si intruchiparea dinainte si ii destainui spaima prin care trecuse.
- Mi s-a mai povestit, spuse motanul, ca puteti lua si infatisarea celor mai mici animale, de exemplu va puteti preschimba in sobolan sau chiar in soarece, ceea ce nu-mi prea vine a crede.
- Si de ce nu-ti vine a crede? intreba capcaunul. Vei vedea.
Si capcaunul se prefacu pe data intr-un soricel, care alerga pe podea. Motanul atat astepta, se azvarli asupra lui si-l inghiti.
Intre timp, regele, zarind frumosul castel al capcaunului, dadu sa intre. Motanul care auzise zgomotul calestii, ii sari inainte.
- Majestate, fiti binevenit in castelul marchizului de Carabas, spuse el regelui.
- Asadar, domnule marchiz, si acest castel va apartine?! exclama regele.
Marchizul oferi bratul tinerei printese, si porni in urma regelui, care urca cel dintai. Intrara intr-o sala mare, unde gasira masa imbelsugata pentru ospatul pe care il pregatise oaspetilor sai.
Regele, incantat de calitatile marchizului, ii spuse acestuia:
- As dori sa-mi fiti ginere, domnule marchiz.
Marchizul accepta onoarea acordata de rege si, in aceeasi zi, se casatori cu printesa. Iar motanul, ajunse mare dregator, nu mai prindea soareci decat pentru propria lui placere.
In 12 ianuarie 1628 s-a nascut Charles Perrault, scriitor francez, renumit pentru povestile sale pentru copii .
