Victor Damian mai are nevoie de oamenii buni
Atelier de croitorie în care se confecţionează costumaşe de serbare pentru copii
Marginalizat pentru că era bolnav, a înfiinţat primul centru privat pentru bolnavii de epilepsie
Este povestea unui tânăr de 30 de ani.
FII TARE !
Madre Teresa de Calcutta(text primit de la Liana).
” Nu uita niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste…
Iar zilele se aduna in ani…
Dar ce e mai important se conserva;
Forta si determinarea ta nu au varsta.
Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen.
Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.
Dincolo de orice reusita e o alta incercare.
Cat timp traiesti, simte-te vie.
Daca ti-e dor de ce faceai, fa-o din nou.
Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp …
Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti.
Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine.
Fa astfel ca in loc de mila, sa impui respect.
Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap.
Cand nu poti nici asta, ia-o la pas.
Cand nu poti sa mergi, ia bastonul.Insa nu te opri niciodata.”
Atelier de croitorie în care se confecţionează costumaşe de serbare pentru copii « Supravietuitor’s Blog spus,
ianuarie 8, 2009 @ 4:12 am
[...] Update:Fii tare! Am citit in blogul Isabellelorelai’s Weblog despre o idee ingenioasă de încurajare a muncii, dar şi de ajutor pentru mamele singure şi sărace, în acelaşi timp: un atelier de croitorie în care se confecţionează costumaşe de serbare pentru copii şi alte obiecte din material textil. [...]
claudia spus,
ianuarie 8, 2009 @ 5:31 am
textul e demential ,e ca o gura de aer proaspat.trebuie sa-l pastrez,marita sa te agati de cuvinte uneori.merci!am sa-l port cu mine.
claudia spus,
ianuarie 8, 2009 @ 5:31 am
merita*
Trexel spus,
ianuarie 8, 2009 @ 10:40 pm
Claudia, ce-i cu pesimismu asta pe capul tau? Supara-ma ca…te sun
claudia spus,
ianuarie 9, 2009 @ 5:35 am
de joi incolo poti linistit da’ fii econom ca ma taxeaza roamingu’ de ma usca.
g1b2i3 spus,
ianuarie 9, 2009 @ 5:48 am
Draga Claudia,il aveam de ceva timp si nu puteam sa-l tin doar pentru mine.Avem nevoie cateodata de texte din astea ca sa rezistam cand ne este greu.
Ma bucur ca iti place,mai ales cand vei fi din nou departe de casa.
g1b2i3 spus,
ianuarie 9, 2009 @ 5:50 am
Salut,Trexel.Bine ai revenit.Am sa te vizitez sa vad ce povestesti despre concediul de sarbatori!
Iti spun si La multi ani cu aceasta ocazie si numai bine alaturi de fetele tale dragi!
g1b2i3 spus,
ianuarie 9, 2009 @ 5:57 am
Claudia,am fost sunata de o fosta colega care e in Spania de vreo patru ani.Nici macar nu stiam ca e plecata,iar ea nu stia numarul meu de RDS si l-a aflat in cele din urma.
Mi-a povestit ca e tare greu acolo,bine ca o are pe fiica ei alaturi.Fata mai are putin si termina scoala,va fi contabila,lucreaza amandoua si-i ajuta pe cei de acasa.Mi-a spus ca are si un frate acolo care e somer de cand cu criza si-l ajuta cum poate ,mai ales ca are copii mici.
M-a sunat de cateva ori,spunea ca de la cabina telefonica,cica e ieftin.
Iti doresc sanatate maxima si sa nu-ti pierzi optimismul chiar daca ti-e greu si ti-e dor de casa.
claudia spus,
ianuarie 10, 2009 @ 6:35 pm
e foarte greu cand esti singura intr-o tara straina,e probabil la fel de greu dar mai usor de suportat cand ai pe cineva din familie alaturi.multumesc pt gandurile bune si incurajari.n-am ce face v-a trebui sa rezist.
g1b2i3 spus,
ianuarie 10, 2009 @ 10:28 pm
Stiu de la mai multe cunostinte care au plecat departe.Unii n-au mai suportat si s-au intors acasa,altii si-au dus familia si le este mai usor.Dar tot le este dor de casa.
Claudia,iti doresc numai bine si daca-ti vine sa plangi cateodata,priveste la cer si viseaza ca zbori acasa intre cei dragi.
Drum bun si fii tare!