Arhive zilnice: decembrie 27, 2008

Galerie pictura Corneliu Baba

odihna_pe_camp_-_corneliu_baba

Corneliu Baba.Odihna pe camp

Astazi am cam dormit.Cica m-am uitat la televizor,dar nu prea-mi amintesc ce am vazut pentru ca am adormit urgent.Si pentru ca acum n-am somn,ce era sa fac?M-am asezat in fata calculatorului si am navigat putin sa vad ce a fost,ce este si va fi in lume.

Corneliu Baba.Cina

M-am bucurat ca am aflat despre un pictor roman,mai exact despre Corneliu Baba(18 noiembrie 1906, Craiova – 29 decembrie 1997, Bucureşti), cunoscut mai ales pentru portretele sale, dar şi pentru alte tipuri de tablouri şi ilustraţii de cărţi.

Corneliu Baba. Familia

Corneliu Baba nu s-a grabit sa se afirme, sa-si organizeze premature expozitii personale, sa faca zgomot in jurul sau. Respectul pentru arta, pentru munca l-au facut sa-si petreaca zile si nopti in sir in fata unei panze, sa deseneze sute de schite pentru o compozitie, sa studieze, sa stearga ceea ce i se parea neizbutit, sa revina mereu, sa lupte cu materia pana ce sa ajunga la o imagine care sa corespunda zbuciunului sau launtric.

Corneliu Baba.Lucratorii in otel

Arta lui Corneliu Baba e in primul rand o meditatie asupra lumii si a vietii si nu un simplu cantec de culori.In 1942 compozitia Intoarcerea de la sapa a atras atentia cercurilor artistice asupra sa tata, mama, fiica venind de la munca, atmosfera grava si trista.

Corneliu Baba.Mihail Sadoveanu

Corneliu Baba este un artist care stie sa vizeze in fata unei panze si sa lupte ca visul sau sa fie talmacit in imagini. Dar visul porneste din realitatea umana, air lupta se vadeste in emotia si intensitatea trairii sufletesti, in framantarea patetica a pastei.

Corneliu Baba.Concetateni

Exista un eroism in arta lui Baba: acela al luptei pentru creatie, pentru a gasi in el vigoarea necesara de a face sa vibreze coardele fiintei umane.

Sursa imagini.

În prezent, cea mai mare colecţie de lucrări dar şi obiecte ale artistului se găsesc în Colecţia Baba, la Muzeul de Artă Timişoara. Colecţia a fost donată muzeului de soţia artistului şi include 90 de piese, printre care şi câteva tablouri aduse de la Muzeul Naţional de Artă şi de la Muzeul de Artă Bucureşti.

“Ne ducem toţi”

sergeiyesenin

In calendarul zilei de astazi am citit ca in 27 decembrie 1925 a murit  Serghei Aleksandrovici Esenin, poetul rus despre care stiam prea putine.De fapt nu stiam nimic altceva decat ca Esenin a fost un mare poet rus.

Am fost curioasa sa aflu mai multe despre el si sa citesc cateva poezii ca sa ma mai culturalizez putin.Niciodata nu e prea tarziu sa invatam si sa ne imbogatim cunostintele.Chiar daca nu-mi raman in memorie toate aceste date pe care le citesc,ma bucur sa vad ca oamenii simt la fel indiferent ca sunt poeti,artisti sau oameni obisnuiti ca mine.

Născut într-o familie de ţărani din satul Constantinovo (astăzi Esinino), regiunea Riazan din Rusia, Serghei Esenin a fost abandonat de părinţii săi în copilărie şi a trăit cu bunicii săi. A început să scrie poezii la nouă ani. Copil-minune al literaturii, în 1912 s-a mutat la Moscova, unde s-a întreţinut muncind ca şi corector la o tipografie. În anul următor s-a înscris la Universitatea de Stat din Moscova, unde a studiat un an şi jumătate, ca student extern. În această perioadă scria poezii inspirate din folclorul rus şi devine un apropiat al unor mari poeti rusi. Ultimii doi ani din viaţa lui Serghei Esenin au fost plini de rătăciri constante şi comportament de beţiv, dar a continuat să scrie opere poetice de calitate. În primăvara lui 1925, un Serghei Esenin foarte aerian o cunoaşte şi se căsătoreşte cu a cincea soţie, Sofia Andreievna Tolstaia, o nepoată a scriitorului Lev Tolstoi. Ea a încercat să îl ajute, dar Esenin a suferit o criză mentală şi a fost spitalizat vreme de o lună. Cu două zile înaintea externării de Crăciun, şi-a tăiat venele de la mână şi a scris un poem de adio, cu propriul sânge, după care s-a spânzurat de ţevile de la încălzire de pe tavanul camerei de hotel din Sankt Petersburg. Cu toate că a fost unul dintre poeţii cei mai îndrăgiţi ai Rusiei şi că a avut parte de funeralii îngrijite de stat, multe dintre scrierile sale au fost interzise de către Kremlin în timpul conducerilor lui Stalin şi Hruşciov, dar în 1966 operele sale complete au fost republicate.

wassily-kandinsky-volga-song1

În zilele noastre, poeziile lui Serghei Esenin sunt învăţate pe de rost de elevi şi unele au fost puse pe muzică, fiind înregistrate ca şi cântece populare. Moartea timpurie, antipatia elitei literare contemporane lui, iubirea oamenilor simpli, purtarea ieşită din comun, toate au contribuit la imaginea persistentă şi aproape legendară a poetului rus.

philosophy-final-stateklimt-gustav1

Ne ducem toţi

Ne ducem toţi cîte puţin, mereu,
Către-un liman de tihnă şi-mpăcare,
Poate curînd va trebui şi eu
Bulendrele să-mi strîng pentru plecare.

O, dragi mesteceni, gingaşi şi subţiri!
Şi tu, pămînt!Şi voi, cîmpii ca marea!
In preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stăpîni-ntristarea.

Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce în trupuri sufletul adie.
Spun pace vouă, sălcii ce-n apus
Vă oglindiţi în apa purpurie.

Atît de multe gînduri am urzit,
Am scris atîtea cîntece visate
Şi pe pămîntul trist sunt fericit
C-am respirat şi c-am trăit de toate.

Sunt fericit c-am sărutat femei
Şi-am lenevit pe iarba parfumată,
Iar fiarelor, ca unor fraţi ai mei,
Eu nu le-am zdrobit capul niciodată.

Acolo ştiu că nu foşneşte-n zări
Cu gîturi lungi de lebădă, secara…
De asta-n preajma tainicei plecări
Eu mă-nfior şi-mi simt adînc povara.

Acolo ştiu că nu vor mai fi fagi
Nici holdele cu aur viu pe nume…
De asta poate mi-s aşa de dragi
Toţi oamenii cu care sunt pe lume.

colorful-life1
nu regret, nu ma jelesc, nu strig
(fara titlu)

Nu regret, nu ma jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberata.
Vestejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tanar niciodata.

N-ai sa mai zvacnesti ca pan-acum
Inima racita prea devreme
s-o pornesc din nou la drum
stamba luncii n-o sa ma mai cheme.

Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacara pornirii
Si pierdutul prospetimii har
Cu vioiul clocot al simtirii!

In dorinti incep zgarcit sa fiu,
Te-am trait sau te-am visat doar viata?
Parca pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineata.

Toti suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fragii frunzele desarte…
Binecuvantat sa fie deci
Ca traiesc si ca ma duc spre moarte.
agonia.ro

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 58 other followers