Nedreptate.Întrebãri.Rugãciunea.

Nedreptate

De ce sa auzim si de ce sa avem urechi pentru auz ?

Atit de pacatosi sa fim noi incit sa fim nevoiti

sa avem

sperante, pentru frumusete

si pentru duiosie, ochi

si pentru alergare, picioare ?

Atit de nefericiti sa fim noi

incit sa trebuiasca sa ne iubim.

Atit de nestabili sa fim noi

incit sa trebuiasca sa ne prelungim

prin nastere

tristetea noastra urita

si dragostea noastra infrigurata ?

Autor: Nichita Stanescu

Întrebãri

Traim un prezent pur ?

A trai inseamna timp ?

Timpul este tot ceea ce nu intelegem ?

Timpul este tot ceea ce nu suntem noi ?

Exista timp acolo unde nu este nimic altceva ?

Timpul este fara sa fie ?

Timpul este insusi Dumnezeu ?

Inima mea bate in timp ?

Sunetele, mirosurile,

pipaitul, gustul, vederea

sint chipuri ale timpului ?

Timpul este legat de lucruri ?

Timpul este legat de cuvinte ?

Gindurile sint timp ?

Timpul este insusi Dumnezeu ?

A fi, inseamna timp ?

A avea, inseamna timp ?

Ceasurile sunt bisericile noastre

de mina sau de buzunar,

de perete…

Ne rugam luind cunostinta

de bataia lor inscrisa pe cadrane…

Rugãciunea

Iarta-ma si ajuta-ma

si spala-mi ochiul

si intoarce-ma cu fata

spre invizibilul rasarit din lucruri.

Iarta-ma si ajuta-ma

si spala-mi inima

si toarna-mi aburul sufletului,

printre degetele tale.

Iarta-ma si ajuta-ma

si ridica de pe mine

trupul cel nou care-mi apasa

si-mi striveste trupul cel vechi.

Iarta-ma si ajuta-ma

si ridica de pe mine

ingerul negru

care mi-a indurerat caracterul.

Eu nu sunt altceva decat

o pata de sange

care vorbeste.

Intunecand intunericul,

iata

portile luminii.