Povesti adevarate si triste cu pisoi

“Motanul care m-a invatat sa iubesc total si adevarat”

Toata lumea din blocul meu stia cine este Ugly (Uratul). Ugly era motanul rezident. Ii placeau trei lucruri pe lume: sa se bata, sa manance din gunoi si, sa spunem asa, sa iubeasca.
Toate acestea la un loc, combinate cu o viata petrecuta afara, si-au spus cuvantul asupra lui Ugly. In primul rand, avea un singur ochi,iar acolo unde ar fi trebuit sa fie celalalt, avea o gaura larg deschisa. Pe aceeasi parte a capului ii lipsea si urechea, piciorul stang din spate arata ca fusese rupt la un moment dat si se vindecase capatand o forma nenaturala, facandu-l sa para de parca ar fi vrut intotdeauna sa faca un ocol.
Coada si-o pierduse demult, ramanand in locul ei doar cu un ciot scurt, de care noi trageam mereu. Ugly ar fi fost un motan tarcat de culoare gri inchis, daca n-ar fi avut acele rani de pe cap, gatchiar si umeri, care aveau coji groase si galbene.
De fiecare data cand oamenii il vedeau pe Ugly, aveau o singura reactie: „Ce motan urat!”
Toti copiii erau avertizati sa nu-l atinga, adultii aruncau cu pietre in el, il udau cu furtunul si-l fugareau atunci cand incerca sa le intre in case, sau ii strangeau labutele in usa, daca nu voia sa plece.
Ugly reactiona intotdeauna la fel. Daca puneai furtunul pe el,ramanea pur si simplu pe loc, udandu-se leoarca, pana cand te dadeai batut si renuntai. Daca aruncai cu obiecte dupa el, isi incolacea corpul lung si subtire in jurul picioarelor tale, in semn de iertare.
Ori de cate ori vedea copii, alerga spre ei, mieunand frenetic si lovindu-se cu capul de mainile lor, implorand sa i se dea iubire.
Daca il luai in brate, incepea sa te suga de camasa, de urechi – de orice gasea.
Intr-o zi, Ugly si-a impartit iubirea cu cainii vecinilor mei.
Acestia nu au raspuns frumos, iar Ugly a fost grav ranit. Din apartamentul meu, i-am putut auzi tipetele si am incercat sa-i sar in ajutor. Pana am ajuns in locul in care statea intins, mi-am dat seama ca viata trista a lui Ugly se apropia de sfarsit. Ugly statea intins intr-un cerc ud, cu picioarele si partea din spate contorsionate intr-o forma atipica si avand o muscatura pe partea de blanita alba de pe burta.
Luandu-l in brate si incercand sa-l duc acasa, am putut auzi ca respira greu si-l simteam cum se zbate. Cred ca-i provoc mare durere,m-am gandit eu.Apoi am simtit o senzatie cunoscuta de tras si supt de urechea mea – Ugly, in dureri atat de mari, suferind si aflandu-se in mod cert pe moarte, incerca sa ma suga de ureche. L-am tras mai aproape de mine si si-a impins capul in palma mea, apoi si-a intors singurul lui ochi galben spre mine si am putut auzi sunetul distinct al torsului. Chiar si in cea mai mare suferinta, acea pisica urata si cu cicatrice nu cerea decat putina afectiune – poate putina compasiune.
In acea clipa am crezut ca Ugly era cea mai frumoasa si mai iubitoare creatura pe care am vazut-o vreodata. N-a incercat niciodata sa ma muste ori sa ma zgarie, sau sa atace in vreun fel. Pur si simplu, s-a uitat la mine, avand incredere ca ii voi alina durerea.

Ugly a murit in bratele mele inainte sa pot intra in casa, dar dupa am stat si l-am tinut mult timp in brate, gandindu-ma cum un motan speriat, deformat si fara casa mi-a putut schimba parerea despre ce inseamna sa ai o adevarata puritate de spirit, sa iubesti total si cu adevarat.

Ugly m-a invatat mai multe despre actul de a da si despre compasiune decat ar fi putut sa ma invete mii de carti, seminarii sau emisiuni speciale de televiziune – si ii voi fi mereu recunoscator pentru asta. El fusese speriat la exterior, insa eu am fost speriat in interior si venise vremea sa merg mai departe si sa invat sa iubesc cu sinceritate si in profunzime – sa le ofer afectiunea mea deplina celor la care tineam.Multi oameni vor sa fie mai bogati, sa aiba mai mult succes, sa fie placuti, frumosi, dar eu – eu voi incerca mereu sa fiu ca Uratul.

Motanul Oscar,vestitorul mortii

Oscar se pare ca are un simt mai mult decat dezvoltat in ceea ce priveste moartea.Motanul locuieste la un azil de batrani din Providence, Rhode Island si, cand simte ca unul dintre pacienti va muri, se aseaza langa el si incepe sa toarca. Stirea despre aceasta felina a facut deja inconjurul lumii.

Medicii americani au fost stupefiati sa constate ca Oscar nu se inseala niciodata, el avand dreptate in nu mai putin de 25 de cazuri. Angajatii spitalului au putut chiar crea o statistica, stabilind ca daca Oscar se cuibareste langa unul dintre batrani, atunci acesta mai are mai putin de patru ore de trait. Atat de multa incredere au ajuns sa aiba in animal incat daca vad ca aceasta intra in camera unui pacient, asistentele cheama rudele bolnavului astfel incat acestia sa-si poata lua ramas bun. “Nu face greseli. Pare sa inteleaga care dintre pacienti va muri” a declarat dr. David Dosa intr-un interviu. El a descris chiar acest fenomen intr-un studiu pe care l-a publicat in Revista de Medicina din New England. “Multi membri ai familiilor pacientilor sunt recunoscatori pentru faptul ca pisica sta alaturi de muribunzi in ultimele lor clipe de viata”, a declarat Dosa, care este geriatrician si profesor asistent al Universitatii Brown. Felina, care are doi ani, a fost adoptata si a crescut intr-una din sectiile Casei de batrani Steere. In acea unitate mai sunt tratati si pacienti care sufera de Alzheimer sau Parkinson sau diverse alte boli. Dupa sase luni de la sosire, angajatii au observat ca Oscar isi face propriile sale vizite, la fel ca medicii si asistentele. El adulmeca si observa pacientii, apoi se cuibareste alaturi de cei care stie el ca vor muri in urmatoarele ore. Dosa a mai declarat ca Oscar isi ia “slujba” in serios si ca el in general este un animal distant: “nu este o pisica prietenoasa sau lingusitoare” a mai explicat medicul. La randul sau, dr. Joan Teno, de la Universitatea Brown, care lucreaza si el cu pacientii de la azil si care este expert in ingrijirea pacientilor care se afla in faze terminale ale unor boli grave este uluit si a declarat ca “Oscar poate prezice decesul unei persoane mai bine decat orice alt angajat care lucreaza aici”. Dr. Teno a mai povestit cum ea este convinsa de simturile lui Oscar, dupa ce acesta a avut dreptate in 13 cazuri la rand. In timp ce observa o pacienta, dr. Teno a sesizat ca aceasta nu mai manca, respira cu dificultate iar picioarele femeii capatasera o nuanta albastruie – semne care indica faptul ca decesul este aproape. In timp ce o consulta pe pacienta, Oscar nu a intrat in camera, astfel incat dr. Teno a presupus ca pisica nu poate prevedea chiar toate cazurile, insa ulterior s-a dovedit ca ea se inselase, pentru ca pacienta a mai trait peste zece ore. Si ca totul sa fie bizar pana la final, asistentele au informat-o pe dr. Teno ca in ultimele doua ore pisica a venit si s-a asezat lana bolnava. Oscar a reusit sa prevada corect 25 de decese la rand. Medicii au mai declarat ca pacientii care sunt vizitati de pisica sunt foarte bolnavi si ca in cele mai multe cazuri nici macar nu sunt constienti ca animalul intra in camera la ei, astfel incat nu se poate presupune ca il considera pe acesta ca “un mesager al mortii”. Majoritatea familiilor sunt foarte recunoscatoare de faptul ca sunt anuntate din timp, desi unii cer ca in ultimele momente pisica sa fie data afara din camera. In aceste cazuri, animalul refuza sa plece din fata usii, miorlaind si zgariind, manifestandu-si zgomotos nemultumirea. Nimeni nu-si poate da seama daca acest comportament al pisicii are vreo importanta sau vreo explicatie stiintifica. Dr. Teno crede ca poate fi vorba si despre anumite mirosuri pe care le emite un om pe moarte si pe care Oscar le poate descifra. La randul sau, Thomas Graves, expert in feline al Universitatii din Illinois, a declarat ca “pisicile deseori pot sa simta cand stapanul lor este bolnav sau cand animal este bolnav. Ele simt si cand se schimba vremea si deja sunt faimoase pentru faptul ca par a sti exact cand se apropie cutremurele”. Un alt medic din cadrul azilului este de parere ca poate exista o explicatie biochimica, mai degraba decat faptul ca este un animal cu capacitati paranormale. In orice caz, angajatii unitatii medicale nu se straduiesc foarte tare sa-si explice fenomenul “atata vreme cat exista o sansa ca familiile bolnavilor sa-si poata lua ramas bun”.

Oscar, mesagerul mortii: ZIUA