Alta poveste despre planta care mananca insecte

S-au sculat cu nerabdare sa porneasca intr-o noua calatorie pe insula.Au iesit din casa lor frumoasa si asa de primitoare(doar era fermecata si ea).Toti trei au plecat.Vulturul avea nevoie de miscare,adica de zbor si cerceta si insula in acelasi timp.Stiau ca mai este cineva pe acolo.Le-a soptit o frunza din copacul fermecat.

Mergeau veseli si cantau un cantec de copii strengari. din cand in cand se opreau sa vada florile frumos colorate .Pe neasteptate s-au trezit in fata grotei.

Dar era cam albastra si cu apa.S-au hotarat sa incerce si bine au facut.Chiar la intrare se afla povestea.Intr-o rezervatie naturala aproape necunoscuta traieste singura planta carnivora din Hunedoara.

Mlastina de la Pesteana este, poate, cel mai putin cunoscut obiectiv turistic din Tara Hategului.
De la Densus se merge vreo patru kilometri si se ajunge in Pesteana, iar de aici localnicii te indreapta fara prea mari probleme spre „Tau’ fara fund”.

Drosera rotundifolia este singura planta carnivora din Romania si se gaseste in special in locurile umede, dar ferite de temperaturi ridicate, in special in locuri din zone alpine si subalpine. Planta secreta o substanta lipicioasa in special pe petalele florii sale.
In momentul in care o insecta se aseaza pe petala, de cele mai multe ori aceasta nu mai reuseste sa scape. Petala se strange apoi in jurul „victimei” sale si o „digera” cu ajutorul aceleiasi substante lipicioase.
A fost demult al unui grof care a fost omorat de rasculatii condusi de Horea, Closca si Crisan. I-au dat foc conacului, i-au facut leatul grofului si familiei. Fata lui, Ilona, ca sa scape nesiluita s-a aruncat in lacul din padurea de langa castel urmarita de ceata de rasculati. Au urmarit-o si au incercat s-o prinda. Lacul nu era adanc, abia daca apa ajungea pina la brau. Satenii stiau asta si erau siguri de prada. Dar s-a intamplat neprevazutul. Fundul lacului s-a lasat deodata si toti au inceput sa innoate si sa strige dupa ajutor. Dintr-o data apa a inceput sa fiarba, cozi uriase de codai cu mustati serpesti si stiuci cu dintii ca iataganele au inceput sa-i rupa pe tarani. Capete, maini , picioare zburau prin aer, mirosea a sange.
Locul a ramas blestemat si de atunci nimeni nu se mai apropie de lac, chiar daca lacul e de poveste, incarcat cu nuferi galbeni.

Totusi, nici o pasare, nicinimic nu pare viu acolo, doar din cand in cand apa lacului se scutura si tresare in cercuri albe. Pesti? Balauri? Monstri?
Mai e o legenda, neverificata inca, cica un pescar care a dat cu crasnicul acolo a vandut peste in sat. Prinsese mult, o caruta plina. A vandut pestele, dar a doua zi aproape toti cei care l-au mancat au murit. Asta se petrecea prin ’69, vara.
Anul trecut a venit o echipa de cercetatori americani, au facut niste masuratori. Nimeni nu stie ce au cautat, ce au gasit, de ce au venit.

Sursa