1 miliard

Astazi am citit cateva titluri din presa online.In afara stirilor despre euroalegeri,referendum si mizeriile politice cu care suntem obisnuiti,mi-a atras atentia o stire.De fapt,am cam amutit cand am citit stirea despre cat costa ridicarea catedralei Mantuirii Neamului.Aproape dublu de cat se stia.Amanunte in ziarul Cotidianul.Aproape 1 miliard. Nu din rautate spun,dar si 400 milioane mi se parea prea mult,de fapt nu stiu ce nevoie aveam de asemenea constructie.Da,stiu,a fost dorinta fostului patriarh,Teoctist(odihneasca-se in pace!),insa nu inteleg de ce nu se putea sa fie mai mica.Oare ce s-ar mai putea face cu 1 miliard de dolari?…Daca m-ar intreba cineva as raspunde ca acesti bani s-ar putea folosi pentru copii.Mai ales pentru copiii care n-au copilarie,care nu primesc un cadou si un tort de ziua lor,care nici la scoala nu mai merg pentru ca muncesc,care sunt desculti si flamanzi .Oare acesti copii stiu vreo poveste?Le citeste cineva inainte de culcare o poveste?cand plang ii mangaie cineva?…Cate s-ar putea face cu 1 miliard de dolari…multe!

 

Patriarhul Daniel pune piatra de temelie a Catedralei Neamului pe 29 noiembrie.Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), PF Daniel, va pune piatra de temelie a Catedralei Mântuirii Neamului pe 29 noiembrie, în prezenţa membrilor Sfântului Sinod care se vor aduna în aceeaşi zi pentru alegerea unui nou mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, potrivit Patriarhiei.

Povesti cu bogatii nesfarsite si … copii care plang

Porumbelul alb m-a trezit azi dimineata pentru ca primise niste stiri,asa cum primim si noi in inbox.Nici el nu mai auzise asa ceva pana atunci.dar trebuia sa ne grabim spre o grota mai indepartata unde aveam sa aflam povestile.Si mai era ceva,nu stiam de ce se intristeaza prietenul meu alb-si-a amintit o poveste trista despre o fetita,fetita cu chibrituri si ca multi copii plang de foame,de frig ,de razboi,de bataile pe care le primesc sau pentru ca sunt parasiti de mama si tata.m-am pregatit repede si am plecat spre grota.Pe drum ni s-a alaturat si un prieten nou,am uitat sa va spun-un cal liber.

Calul mi-a spus ca as face bine sa accept ajutorul lui,s-a aplecat usor si am reusit sa fac ceea ce nu mai facusem pana atunci-sa calaresc un cal.M-am prins de grumazul lui si am pornit la drum.Nici nu stiu cum ne-am trezit la grota cu povesti.

Am citit nerabdatoare povestile si am cam ramas fara grai.Stiam cate ceva despre luxul pe care si-l permit unii oameni,dar ce am aflat aici a intrecut orice inchipuire.Va spun doar inceputul povestilor,restul va las sa cititi daca va face placere sau sunteti curiosi.Prima poveste este din Dubai.HydropolisHydropolis, autointitulat “Primul Hotel de 10 stele”, este o construcţie aflată integral sub nivelul mării. Este cel mai ambiţios proiect arhitectonic din Dubai, cu costuri estimate la peste 500 de milioane de dolari. Relansarea proiectului, după un start ezitant, a fost anunţată în luna februarie 2007, după ce o serie de probleme legate de impactul ecologic şi costurile de construcţie au fost rezolvate. Întins pe o suprafaţă de 10 hectare, Hydropolis va avea peste 220 de apartamente situate la 20 de metri sub nivelul mării. Practic, din fiecare cameră a hotelului va putea fi observată viaţa din adâncuri, în măsura în care va mai exista. A doua poveste este despre cea mai scumpa inghetata din lume. Cel mai scump desert din lume costa 25.000 de dolari.Cea mai noua extravaganta a unui restaurant new-yorkez este un desert care costa nici mai mult, nici mai putin de 25 de mii de dolari. Se numeste Frrrozen Haute Chocolate si contine un amestec de 28 de arome de cacao.Topping-ul este format din frisca presarata cu pulbere de aur. Pretul este atat de ridicat nu neaparat datorita continutului, cat felului in care este servit desertul. Cei ce se vor incumeta sa comande inghetata pot lua acasa cupa, impreuna cu bratara din aur din jurul ei si lingurita incrustata cu un diamant de 18 carate.La lansarea desertului a fost prezent si un reprezentant al Cartii Recordurilor care a inregistrat deliciosul preparat ca fiind cel mai scump din lume. Nici o veste deocamdata despre primul client. Si ceva rusinos.S-a inchis cofetaria din motive de curatenie.Urmeaza alta poveste despre niste miliardari rusi care se plictisesc si au nevoie de distractie mai deosebita.Miliardarii rusi nu mai stiu pe ce sa arunce banii * Pentru ca isi pot cumpara orice, acestia s-au gandit sa se joace de-a saracii. Miliardarii rusi s-au plictisit de mult de petrecerile cu caviar si rauri de sampanie scumpa, de chefurile din avioane, yachturi, vile si castele. Nu le mai place nici sa se duca la ski cu elicopterele personale, pentru ca acum a aparut o noua moda, ciudata pentru unii, dar suficient de scumpa ca sa para “cool”. Mai multi miliardari rusi, plictisiti de distractiile obisnuite, sunt gata sa plateasca bani buni pentru a se transforma – pentru doar o zi – intr-un vagabond la Paris sau vatman la Geneva. Mai exista si alte oferte “exotice”: chelner, sofer de taxi sau chiar prostituata. Pentru milionarii nostalgici, exista posibilitatea amenajarii unui “razboi” cu soldatei de jucarie.N-am terminat .Mai am o poveste.Beckham plăteşte 35.000 de euro pentru ca Moş Crăciun să le aducă daruri copiilor săi. Aceasta poveste ne-a facut sa ne amintim povestea trista a fetitei cu chibrituri scrisa de Hans Christian Andersen.Nu va amintiti?Fetita care a murit inghetata in Ajunul Craciunului fara a reusi sa vanda chibritele.Voi face si un slideshow cu imaginile cu bogatii ca saracia nu ne intereseaza.Am totusi niste poze.

Poveste mieunatoare

Astazi am plecat singura.Am gasit niste ciuperci de toate marimile si culorile.Nici nu stiam ca unele pot fi asa de mari cat ditamai casa.Am ajuns la urmatoarea grota si deja eram asteptata cu povestea.

Ma astepta un papagal verde,de-abia l-am vazut printre frunze

Asa de mari erau frunzele…poate de aceea povestea era chiar intr-o frunza cu o picatura de roua.

Mama iepuroaica cu sase pisicute
Sase pisicute abandonate de mama lor i-au gasit un inlocuitor mai putin obisnuit: o iepuroaica, relateaza Ananova.

Pentru ca mama lor nu a vrut sa le hraneasca, pisicutele au fost luate in grija de asistentul veterinar Melanie Humble, din Aberdeen, Scotia, care s-a gandit ca vor fi adoptate de pisica sa.

Dar, in mod surprinzator, puii sunt ingrijiti de iepuroaica sa, Summer. Pisicutele au indragit-o atat de tare, incat refuza sa se desparta de ea.

“Este ceva nemaipomenit. Dintr-un motiv sau altul, puii cred ca iepuroaica este mama lor. Se urca pe ea sa o caute de lapte, iar ea ii lasa”, a declarat Melanie.

“Puii o urmaresc peste tot si nu suporta sa stea fara ea. Sunt foarte draguti”, a mai spus femeia.

O rugaciune

Nu prea sunt credincioasa,dar aceasta rugaciune mi-a facut bine.Am primit-o de la o prietena pe care am cunoscut-o doar aici pe net.care m-a mai ajutat cand mi-a fost foarte greu.Cred ca afost ingerul meu salvator.eram foarte disperata si a aparut ea cu vorbele sale blande,rostite din inima si cu multa iubire.Desi mailurile mele catre ea s-au rarit,din nou m-a ajutat cand a simtit ca am nevoie de ajutor.Ii multumesc.Liana,iti multumesc si sa fii iubita,sanatoasa,esti un inger salvator.

Tata din Ceruri, te rog sa-mi binecuvintezi familia,
prietenii, rudele si pe cei pe care ii iubesc, si pe
cei care citesc aceasta rugaciune chiar in acest
moment.
Arata-le Tu o noua imagine a dragostei si puterii
Tale nemarginite.
Duhule Sfant, te rog sa-i ajuti , chiar in acest
moment. Acolo unde exista durere, te rog sa le
daruiesti pacea si mila Ta. Acolo unde exista indoiala,
te rog sa le inspiri o incredere innoita prin Harul
Tau. Unde exista o nevoie, te rog sa le-o implinesti.
Binecuvinteaza- le Tu caminul, familia, munca,da-le
Intelepciune si Lumina in viata lor. Binecuvanteaza- i
cand pleaca si cand se intorc acasa, mergi inaintea lor
si deschide-le calea.
Calauzeste-i si ocroteste-i clipa de clipa in toata
viata lor.
Iarta-le lor pacatele facute cu voie sau fara de
voie, cu stiinta, din nestiinta sau pe cele pe care nu
si le amintesc.
Condu-i Tu pe Calea Ta Cea Sfinta, In Numele Fiului Tau, Iisus Hristos.
Doamne Tata, Fiule si Duhule Sfint, iti multumesc ca
tu vei face mai mult decit iti pot eu cere.
Amin

Alta poveste despre planta care mananca insecte

S-au sculat cu nerabdare sa porneasca intr-o noua calatorie pe insula.Au iesit din casa lor frumoasa si asa de primitoare(doar era fermecata si ea).Toti trei au plecat.Vulturul avea nevoie de miscare,adica de zbor si cerceta si insula in acelasi timp.Stiau ca mai este cineva pe acolo.Le-a soptit o frunza din copacul fermecat.

Mergeau veseli si cantau un cantec de copii strengari. din cand in cand se opreau sa vada florile frumos colorate .Pe neasteptate s-au trezit in fata grotei.

Dar era cam albastra si cu apa.S-au hotarat sa incerce si bine au facut.Chiar la intrare se afla povestea.Intr-o rezervatie naturala aproape necunoscuta traieste singura planta carnivora din Hunedoara.

Mlastina de la Pesteana este, poate, cel mai putin cunoscut obiectiv turistic din Tara Hategului.
De la Densus se merge vreo patru kilometri si se ajunge in Pesteana, iar de aici localnicii te indreapta fara prea mari probleme spre „Tau’ fara fund”.

Drosera rotundifolia este singura planta carnivora din Romania si se gaseste in special in locurile umede, dar ferite de temperaturi ridicate, in special in locuri din zone alpine si subalpine. Planta secreta o substanta lipicioasa in special pe petalele florii sale.
In momentul in care o insecta se aseaza pe petala, de cele mai multe ori aceasta nu mai reuseste sa scape. Petala se strange apoi in jurul „victimei” sale si o „digera” cu ajutorul aceleiasi substante lipicioase.
A fost demult al unui grof care a fost omorat de rasculatii condusi de Horea, Closca si Crisan. I-au dat foc conacului, i-au facut leatul grofului si familiei. Fata lui, Ilona, ca sa scape nesiluita s-a aruncat in lacul din padurea de langa castel urmarita de ceata de rasculati. Au urmarit-o si au incercat s-o prinda. Lacul nu era adanc, abia daca apa ajungea pina la brau. Satenii stiau asta si erau siguri de prada. Dar s-a intamplat neprevazutul. Fundul lacului s-a lasat deodata si toti au inceput sa innoate si sa strige dupa ajutor. Dintr-o data apa a inceput sa fiarba, cozi uriase de codai cu mustati serpesti si stiuci cu dintii ca iataganele au inceput sa-i rupa pe tarani. Capete, maini , picioare zburau prin aer, mirosea a sange.
Locul a ramas blestemat si de atunci nimeni nu se mai apropie de lac, chiar daca lacul e de poveste, incarcat cu nuferi galbeni.

Totusi, nici o pasare, nicinimic nu pare viu acolo, doar din cand in cand apa lacului se scutura si tresare in cercuri albe. Pesti? Balauri? Monstri?
Mai e o legenda, neverificata inca, cica un pescar care a dat cu crasnicul acolo a vandut peste in sat. Prinsese mult, o caruta plina. A vandut pestele, dar a doua zi aproape toti cei care l-au mancat au murit. Asta se petrecea prin ’69, vara.
Anul trecut a venit o echipa de cercetatori americani, au facut niste masuratori. Nimeni nu stie ce au cautat, ce au gasit, de ce au venit.

Sursa

Povestea din grota fermecata

Petitia impotriva spitalelor horror din Romania

S-a trezit dimineata devreme.Avea mult de umblat si nu voia sa piarda timpul.Vulturul a ramas acasa in copacul lor,iar porumbelul alb zbura inaintea femeii si-i spunea ce vede el deasupra copacilor.Cateodata se aseza pe umarul femeii si-i canta.Le placea amandurora muzica.

In sfarsit au ajuns la prima grota.Nu le era teama sa intre acolo,stiau ca e o grota fermecata si raul nu are cum sa patrunda acolo.Era alungat de zanele grotei,niste fete jucause care cantau si radeau tot timpul si teseau voaluri frumos colorate din fire de matase.Cei doi cautatori de povesti au intrat zambind(cine putea sa reziste cand le vedea pe micutele zane zbenguindu-se si cantand de rasuna grota).Imediat au si vazut povestea.Era scrisa pe peretele grotei.Miraculosul frasin Intr-o padure de fag , undeva sus, cam la 100 de metri, se distinge un frasin imens, cu o coroana inalta, care pare ca se sprijina de cer.Un zgomot surd, de cadere de apa, creste pe masura ce te apropii de el. Un pas, inca unul, mai sari peste o piatra, dupa care incremenesti: surpriza e-n fata ta. Te freci la ochi si te-ntrebi daca ceea ce vezi e real sau e vis.Dintreradacinile imense si contorsionate ale frasinului tasnesc cu putere doua suvoaie de apa cristalina. Cateva palme mai in jos, o a treia tasnire, mai domoala, se alatura suratelor ei si, impreuna, o iau la vale, intr-o rostogolire tumultoasa. Izvoarele de apa par sa izbucneasca din chiar trunchiul frasinului. Un zgomot infundat si misterios urca din interior, asemenea unui ecou indepartat.Cauti sa gasesti explicatii acestui fenomen.E  chiar Copacul sacru al dacilor.
In mitologia nordica, copacul Yggdrasil este copacul vietii, al cunoasterii, al intregii lumi. El este un frasin, este unic, si toata lumea il venereaza. In poemul nordic Edda, ca si in alte lucrari ale nordicilor, acest copac, ale carui radacini sunt udate mereu de o apa, dainuieste pe pamant cu mult inainte de aparitia omului. El se inalta pana la cer, iar radacinile sale traversau toate cele trei lumi. Prima radacina duce in lumea zeilor, numita Asgard.A doua radacina se termina in lumea uriasilor de gheata, numita Midgard, care au precedat oamenii pe pamant. A treia radacina coboara pana in teritoriul mortii, in Niflhel, acolo unde fantana Hvergelmir este sursa tuturor fluviilor, este cea care face viata posibila pe pamant.

Ne oprim din citit si privim uluiti la minunea din fata noastra. „Un frasin cu trei radacini, cu trei surse de apa, un loc cum nu s-a mai pomenit prin locurile noastre. Si toate astea aici, in inima misterioasei si fascinantei lumi a dacilor. Ei erau vecini cu germanicii si, la randul lor, sacralizau izvoarele. Oare nu stam in fata copacului sfant al dacilor? Aici, la Sub Cununi, dupa cucerirea Daciei, doi guvernatori romani au depus altare votive, inscriptionate cu multumiri zeului Apollo si zeitei Victoria. Stim ca romanii se temeau de spiritualitatea dacilor, careia s-au straduit sa-i stearga urmele, dar locurile sacre le-au pastrat, ca si la Densus, acolo unde pe un templu dacic au construit unul roman. In Muntii Orastiei nu s-au gasit asezari romane, nici castre, nici alte constructii. Inseamna ca ei au batut drumul pana aici, ca sa depuna altarele, cunoscand ca se afla in fata unui loc consacrat, un loc sacru, pe care si dacii il venerau.”Fericiti au plecat spre casa Asa poveste nu mai auzisera.Trebuiau s-o trimita s-o afle si oamenii.

Lacrimi

Prietenii

”Daca inchid ochii si ma gandesc la Romania, simt miros de mere si aud tropait de cai”

Astazi am citit in blogul lui Tiberiu Lovinun titlu care mi-a atras atentia “O descriere surprinzatoare a Romaniei”.Nerabdatoare am citit si am ramas si eu surprinsa.

”Daca inchid ochii si ma gandesc la Romania, simt miros de mere si aud tropait de cai”
Imagine tipica pentru satele romanesti

Daca inchid ochii si ma gandesc la Romania, simt miros de mere si tropait de cai. Asa isi incepe povestea un reporter BBC care a realizat un material in tara noastra. Sub titlul “Caii si carutele Romaniei”, serviciul mondial BBC publica un amplu material referitor la impactul legii care interzice accesul carutelor cu cai pe soselele din Romania care sunt si drumuri europene.
Autorul articolului subliniaza lipsa de alternative, in fata aplicarii acestei legi, a romanilor care traiesc, in proportie semnificativa, din agricultura de subzistenta.
Autorul articolului marturiseste chiar ca, in atlasul sau geografic cu Europa Centrala, publicat inaintea celui de-al doilea Razboi Mondial, exista chiar si o harta a cailor, fiecare punct de pe hartie reprezentand aproximativ 100 de astfel de animale.
Deloc surprinzator, cele mai multe puncte sunt concentrate in partea de est a continentului.Nu vreau sa vorbesc despre circulatia carutelor pe drumurile publice,vreau sa vorbesc despre cat de chinuiti sunt uneori,batuti cu cruzime,lasati flamanzi,murdari,in ploaie,in soare.Poate ca nu as fi vorbit despre cai,dar tocmai ieri,venind acasa din oras,am vazut trei cai in zona verde dintre blocuri.Pasteau iarba si nechezau din cand in cand.Doi erau albi,al treilea era negru.Mi-au dat lacrimile cand am vazut ce slabi erau.Oasele erau iesite in afara si pe caii albi se vedeau pete de noroi.M-am gandit la stapanii lor care ii folosesc ca sa traga carutele grele,ii bat cu cruzime,ii lasa flamanzi.Iar eu nu puteam face nimic.Imi doresc doar sa aud ca si stapanii animalelor chinuite vor fi “rasplatiti” dupa faptele lor.

Cal batut in plina strada!P.S.Nu m-am uitat la imagini.

Dar sunt si cai fericiti si iubiti.

Grace si Rainier